Marți, 16 aprilie
Fiecare dintre ei a fost judecat potrivit faptelor lui. (Rev. 20:13)
Vor fi judecați cei înviați pe baza faptelor făcute înainte de a muri? Nu. Să ne amintim că păcatele lor au fost anulate odată cu moartea. Prin urmare, faptele pe baza cărora vor fi judecați trebuie să se refere la acțiunile pe care le vor face după instruirea primită în lumea nouă. Chiar și slujitori fideli ai lui Iehova, precum Noe, Samuel, David și Daniel, vor trebui să învețe despre Isus Cristos și să manifeste credință în jertfa de răscumpărare. Cu atât mai mult vor trebui să învețe cei nedrepți! Ce se va întâmpla cu cei care vor respinge ocazia minunată ce li se oferă? În Revelația 20:15 se spune: „Cine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în lacul de foc”. Aceste persoane vor fi distruse definitiv. Înțelegem deci cât de important este să ne asigurăm că numele nostru este scris în cartea vieții și că va rămâne acolo! w22.09 18, 19 ¶17-19
Miercuri, 17 aprilie
Să [avem] o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. (Fap. 24:16)
Conștiința noastră instruită pe baza Bibliei ne îndrumă în multe dintre deciziile pe care le luăm în ce privește îngrijirea sănătății și alegerea tratamentelor medicale. (1 Tim. 3:9) Când luăm decizii și le discutăm cu alții, este înțelept să aplicăm principiul din Filipeni 4:5: „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toți oamenii”. Rezonabilitatea ne va ajuta să nu fim exagerat de preocupați de sănătatea fizică. Noi continuăm să ne iubim și să ne respectăm colaboratorii în credință, chiar dacă deciziile lor sunt diferite de ale noastre. (Rom. 14:10-12) Arătăm recunoștință față de Iehova, Izvorul vieții, prețuind darul încredințat și slujindu-i cu toată puterea. (Rev. 4:11) În prezent, ne confruntăm cu boli și cu evenimente neprevăzute. Însă nu aceasta este viața pe care Creatorul nostru dorește să o trăim. În curând, el ne va oferi o viață fără durere și fără sfârșit. (Rev. 21:4) Până atunci, ne bucurăm mult că trăim și îi slujim Tatălui nostru ceresc, Iehova. w23.02 25 ¶17, 18
Joi, 18 aprilie
Regatul tău a fost împărțit și dat mezilor și perșilor. (Dan. 5:28)
Spre deosebire de ‘autoritățile superioare’, care au o autoritate limitată, Iehova a demonstrat că are autoritate absolută. (Rom. 13:1) În continuare, menționăm trei exemple. Faraonul a ținut în sclavie poporul lui Iehova și a refuzat în repetate rânduri să-l elibereze. Dar Dumnezeu l-a scos din Egipt, iar faraonul și-a găsit sfârșitul în Marea Roșie. (Ex. 14:26-28; Ps. 136:15) Belșațar, regele Babilonului, a dat un ospăț, în timpul căruia s-a „înălțat împotriva Domnului cerurilor” și nu i-a dat glorie, ci ‘a adus laude unor dumnezei de argint și de aur’. (Dan. 5:22, 23) Însă Dumnezeu l-a umilit pe acest conducător arogant. „Chiar în noaptea aceea”, Belșațar a fost ucis, iar regatul său a fost dat în mâna mezilor și perșilor. (Dan. 5:30, 31) Un alt exemplu este Irod Agripa I, regele Palestinei, care l-a ucis pe apostolul Iacov, apoi l-a închis pe apostolul Petru, intenționând să-l ucidă și pe el. Însă Iehova a dejucat planul lui Irod: „Îngerul lui Iehova l-a lovit”, iar el a murit. (Fap. 12:1-5, 21-23) w22.10 15 ¶12