Suflet

Acest cuvânt reprezintă redarea obișnuită a termenului ebraic néfeş și a termenului grecesc psykhḗ. O analiză a modului în care sunt folosiți acești termeni în Biblie dezvăluie că ei se referă în esență la: 1) oameni, 2) animale sau 3) viața unei persoane sau a unui animal. (Ge 1:20; 2:7; Nu 31:28; 1Pe 3:20; și notele de subsol) Spre deosebire de modul în care cuvântul „suflet” este folosit în multe contexte religioase, Biblia arată că termenii néfeş și psykhḗ, când fac referire la creaturile pământești, desemnează ceea ce este material, tangibil, vizibil și muritor. În traducerea de față, acești termeni au fost cel mai adesea redați în funcție de sensul pe care îl au în context, de exemplu prin „viață”, „viețuitoare”, „persoană”, „toată ființa” sau pur și simplu printr-un pronume personal (cum ar fi „eu” în loc de „sufletul meu”). În majoritatea cazurilor, la nota de subsol este menționată redarea alternativă, „suflet”. Indiferent că apare în text sau la nota de subsol, termenul „suflet” trebuie înțeles în armonie cu explicația menționată anterior. A face un lucru „cu tot sufletul” înseamnă a-l face fără rezerve (cu toată ființa, din toată inima) sau a te dedica lui. (De 6:5; Mt 22:37) În unele contexte, termenii din limbile originale se referă la dorința sau apetitul unei ființe vii. Ei fac referire și la o persoană moartă sau la un corp mort. De asemenea, se referă la ceea ce este o persoană în exterior, în contrast cu ceea ce este în interior. (Nu 6:6; Pr 23:2; Is 56:11; Hag 2:13; Ev 4:12)