Septuaginta

Cea mai veche traducere în greacă a Scripturilor ebraice, realizată pentru evreii vorbitori de limbă greacă. Traducerea a început în Egipt în secolul al III-lea î.e.n. și a fost încheiată în secolul următor.

Potrivit tradiției, proiectul a fost realizat de 70 de erudiți evrei, de unde și denumirea Septuaginta, care în limba latină înseamnă „70”. La această traducere se face referire prin sigla LXX, adică numeralul 70 scris cu cifre romane. În primele manuscrise ale Septuagintei, numele lui Dumnezeu este redat fie prin caractere grecești, fie prin cele patru litere ebraice care alcătuiesc Tetragrama (YHWH în limba română). După ce a fost încheiată traducerea canonului ebraic, în Septuaginta au fost introduse scrierile apocrife. Totuși, nu există nicio dovadă că scriitorii creștini ai Bibliei ar fi recunoscut cărțile apocrife. Deși au citat deseori din cărțile canonice ale Septuagintei, ei nu au citat niciodată din cărțile apocrife. În plus, unii creștini din secolul I aveau un dar miraculos care le permitea să discearnă dacă o carte era inspirată sau nu. (1Co 12:4, 10)

În prezent, Septuaginta este un instrument important pentru studierea și înțelegerea textului Scripturilor ebraice. Ea revarsă lumină asupra sensului anumitor termeni ebraici și aramaici necunoscuți.