Introducere la cartea Marcu

 Aceasta este cea mai scurtă dintre cele patru evanghelii. Relatarea este plină de dinamism. Termenul grecesc euthýs, care poate fi redat prin „imediat”, „îndată” sau „de îndată ce”, apare de peste 40 de ori. Evanghelia lui Marcu poate fi citită în întregime în una sau două ore, prezentând o descriere captivantă a vieții și serviciului lui Isus.

 Potrivit tradiției antice, Marcu a obținut informațiile de la apostolul Petru, care a fost martor ocular la multe evenimente relatate în evanghelie. (13:3) Această concluzie este plauzibilă având în vedere că Marcu a fost împreună cu Petru în Babilon. (1Pe 5:13)

 Marcu face deseori referire la sentimentele și la reacțiile lui Isus. (3:5; 7:34; 8:12; 9:36; 10:13-16, 21)

 Marcu se concentrează mai degrabă asupra acțiunilor lui Isus decât asupra cuvintelor și a învățăturilor sale. În timp ce Matei îl descrie pe Isus ca promisul Mesia și ca Rege, Marcu îl prezintă ca pe un om de acțiune: Fiul lui Dumnezeu care înfăptuiește miracole și Salvatorul victorios. Marcu menționează cel puțin 19 miracole ale lui Isus, dar nu consemnează decât câteva dintre ilustrările sale. Una dintre acestea se găsește doar în evanghelia sa. (4:26-29)

 Această evanghelie a fost redactată, probabil, între anii 60 și 65 e.n., când Marcu l-a vizitat pe Pavel la Roma.

 Spre deosebire de Matei, care și-a scris evanghelia pentru evrei, Marcu se pare că și-a scris evanghelia în special pentru romani. El explică obiceiuri și învățături evreiești cu care cititorii neevrei nu erau familiarizați (2:18; 7:3, 4; 14:12; 15:42), traduce expresii ebraice și aramaice (3:17; 5:41; 7:11, 34; 14:36; 15:22, 34), oferă informații suplimentare despre unele locuri geografice și perioade ale anului, care nu ar fi fost necesare pentru cititorii evrei (1:13; 11:13; 13:3), și explică valoarea monedelor folosite în mod obișnuit de evrei făcând referire la monede romane. (Vezi nota de studiu de la Mr 12:42.) În plus, Marcu folosește mai multe cuvinte și expresii idiomatice împrumutate din latină decât ceilalți evangheliști. De exemplu, el folosește termenii grecești spekoulátōr (în latină, speculator, „bărbat din garda personală”), praitṓrion (în latină, praetorium, „palatul guvernatorului”) și kentyríōn (în latină, centurio, „centurion”). (6:27; 15:16, 39)