Tetragrama

Termen care înseamnă literalmente „patru litere” (din gr. tetra-, prefix care înseamnă „patru”, și grámma, „literă”). Se referă la cele patru consoane ebraice יהוה (scrise de la dreapta la stânga), care reprezintă numele lui Dumnezeu.

Tetragrama apare de aproape 7 000 de ori în Scripturile ebraice. Ea poate fi transliterată în limba română YHWH (IHVH). În ebraica veche, cuvintele scrise nu conțineau vocale, astfel că evreii adăugau vocalele în momentul citirii. Așa au stat lucrurile și în privința Tetragramei. În prezent însă, nu se știe ce vocale intrau în componența acestui nume. Unii consideră că numele era pronunțat „Yahweh”, în timp ce alții preferă o variantă alcătuită din trei silabe. În limba română, „Iehova” este forma cea mai cunoscută, fiind acceptată de foarte multă vreme.

Unii bibliști consideră că numele divin provine dintr-un verb ebraic care înseamnă „a deveni” și că reprezintă forma cauzativă a acestui verb. Deși nu putem fi dogmatici în privința sensului pe care îl are numele lui Dumnezeu, semnificația „El face să devină” este potrivită. Ea descrie rolul lui Iehova de Creator al tuturor lucrurilor și de Împlinitor al scopului său. El a făcut să vină în existență universul fizic și ființele inteligente și, indiferent ce s-ar întâmpla, el face întotdeauna ca voința și scopul său să se realizeze. (Pentru mai multe detalii referitoare la semnificația numelui divin, vezi Ap. A4, „Numele divin în Scripturile ebraice”.)