Semitic

Termenul se referă la limbile și culturile popoarelor care descind din Sem, fiul lui Noe, numite popoare semite. (Ge 10:21-31)

Printre primii semiți se numărau diferite triburi arabe, precum și arameenii (sau sirienii), asirienii, vechii caldeeni, elamiții, evreii și alții. Aceștia ocupau o zonă întinsă din sud-vestul Asiei, care includea aproape toată Semiluna Fertilă și o mare parte din Peninsula Arabă.

În timpurile biblice, limbile semitice includeau akkadiana (vorbită în Asiria și în Babilon), araba, aramaica, ebraica și limbile națiunilor vecine cu Israelul, precum amoniții și moabiții. (Ge 11:27; 19:30, 37, 38) Nicio altă familie de limbi nu există în formă scrisă de atât de mult timp.

Când se spune că un cuvânt, un nume sau un idiom este „semitic”, acest lucru înseamnă că el provine dintr-o limbă semitică sau are caracteristici ce se regăsesc într-o limbă semitică.