Biblia schimbă viaţa oamenilor

Cum a reuşit o tânără care a avut o copilărie tragică să găsească adevăratul sens al vieţii? Ce l-a determinat pe un rebel politic violent să devină un om paşnic, care predică vestea bună? Veţi afla răspunsurile citind următoarele relatări.

„Aveam mare nevoie de iubire şi de afecţiune.“ — INNA LEJNINA

ANUL NAŞTERII: 1981

ŢARA: RUSIA

ÎNAINTE: A AVUT O COPILĂRIE TRAGICĂ

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut într-o familie de surzi, fiind la rândul meu surdă. Primii mei şase ani din viaţă au fost frumoşi. Apoi însă, părinţii mei au divorţat. Chiar dacă eram mică, am înţeles ce înseamnă divorţul şi am suferit foarte mult. După divorţ, tata a rămas cu fratele meu mai mare în Troiţk, iar mama s-a mutat în Celeabinsk, luându-mă cu ea. După o vreme, mama s-a recăsătorit. Tatăl meu vitreg era alcoolic şi obişnuia să ne bată.

În 1993, fratele meu mai mare, pe care îl iubeam foarte mult, s-a înecat. A fost un adevărat şoc pentru familia noastră! Mama a început şi ea să bea şi să mă maltrateze, la fel ca tatăl meu vitreg. Mi-am dorit să găsesc o viaţă mai bună. Aveam mare nevoie de iubire şi de afecţiune. De aceea, am început să merg la diferite biserici, însă n-am găsit mângâierea pe care o căutam.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Când aveam 13 ani, o colegă de clasă, care era Martoră a lui Iehova, mi-a povestit câteva relatări din Biblie. M-am bucurat să aflu mai multe despre personaje biblice ca Noe şi Iov, care i-au slujit lui Dumnezeu în pofida unor situaţii dificile. Nu după mult timp, am început să studiez Biblia cu Martorii şi să particip la întrunirile lor.

Studierea Bibliei m-a ajutat să înţeleg multe adevăruri minunate. Am fost profund mişcată când am aflat că Dumnezeu are un nume (Psalmul 83:18). Am fost impresionată să văd cu câtă exactitate a prezis Biblia condiţiile care aveau să existe în „zilele din urmă“ (2 Timotei 3:1–5). Şi am fost încântată să învăţ despre speranţa învierii. Mă gândeam cu emoţie că îl voi vedea din nou pe fratele meu! (Ioan 5:28, 29)

Însă nu toţi mi-au împărtăşit bucuria. Atât mama, cât şi tatăl meu vitreg îi priveau cu ostilitate pe Martorii lui Iehova. Ei au făcut presiuni asupra mea ca să nu mai studiez Biblia. Dar eu iubeam ceea ce învăţam şi n-aveam de gând să renunţ.

Nu mi-a fost uşor să fac faţă împotrivirii familiei. Am primit încă o lovitură când şi fratele meu mai mic, care venea cu mine la întrunirile Martorilor lui Iehova, s-a înecat. Însă Martorii au fost mereu alături de mine. În mijlocul lor, am găsit iubirea şi afecţiunea după care tânjisem toată viaţa. Eram sigură că aceasta era religia adevărată. În 1996, m-am botezat ca Martoră a lui Iehova.

FOLOASE: De şase ani sunt căsătorită cu un bărbat minunat, pe nume Dmitri. Amândoi slujim la Filiala Martorilor lui Iehova din Sankt Petersburg. Cu timpul, părinţii mei au început să-şi schimbe atitudinea faţă de convingerile mele.

Sunt foarte recunoscătoare pentru că îl cunosc pe Iehova! Închinarea pe care i-o aduc m-a ajutat să găsesc adevăratul sens al vieţii.

„Mă frământau multe întrebări.“ — RAUDEL RODRÍGUEZ RODRÍGUEZ

ANUL NAŞTERII: 1959

ŢARA: CUBA

ÎNAINTE: REBEL POLITIC

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut în Havana (Cuba) şi am crescut într-un cartier sărac, unde luptele de stradă erau la ordinea zilei. Pe măsură ce am crescut, am devenit preocupat de judo şi de alte sporturi de contact.

Învăţam bine la şcoală, astfel că părinţii m-au încurajat să merg la facultate. În timpul facultăţii, am început să cred că sistemul politic din ţara mea trebuia schimbat. Aşa că am hotărât să lupt împotriva sistemului. Împreună cu un coleg de facultate, am atacat un ofiţer de poliţie, vrând să-i luăm arma. În urma atacului, poliţistul a suferit un traumatism cranian sever. Ca urmare, eu şi colegul meu am fost trimişi la închisoare şi am fost condamnaţi la moarte prin împuşcare. La numai 20 de ani, eram la un pas de a-mi pierde viaţa!

Singur în celulă, m-am gândit cum aveam să mă port în faţa plutonului de execuţie. Nu voiam să arăt niciun fel de teamă. În acelaşi timp, mă frământau multe întrebări: „De ce există atât de multă nedreptate în lume? Să fie viaţa asta totul?“.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: În cele din urmă, condamnarea noastră la moarte a fost comutată în 30 de ani de închisoare. Chiar în acea perioadă i-am cunoscut pe câţiva Martori ai lui Iehova, care se aflau în închisoare din cauza convingerilor lor religioase. Am fost impresionat de comportamentul curajos, dar, în acelaşi timp, paşnic al Martorilor. Deşi fuseseră închişi pe nedrept, nu erau furioşi sau plini de resentimente.

Martorii m-au învăţat că Dumnezeu are un scop cu privire la omenire. Ei mi-au arătat din Biblie că Dumnezeu va transforma pământul într-un paradis, în care nu vor mai exista infracţiuni şi nedreptate. Atunci, pe pământ vor fi numai oameni buni, care vor putea trăi veşnic în condiţii perfecte (Psalmul 37:29).

Îmi plăcea ce învăţam de la Martori, însă personalitatea mea nu semăna aproape deloc cu a lor. Credeam că era imposibil să devin neutru din punct de vedere politic sau să întorc şi celălalt obraz. De aceea, am hotărât să citesc Biblia de unul singur. Când am terminat-o, mi-am dat seama că Martorii lui Iehova erau singurii oameni care se purtau asemenea primilor creştini.

Studiind Biblia, am înţeles că trebuia să fac schimbări radicale în viaţă. De exemplu, trebuia să-mi schimb felul de a vorbi, întrucât obişnuiam să folosesc cuvinte obscene. De asemenea, trebuia să mă las de fumat. Şi trebuia să devin neutru în chestiunile politice. Nu mi-a fost deloc uşor, însă, cu ajutorul lui Iehova, am reuşit în timp să fac aceste schimbări.

Unul dintre cele mai grele lucruri a fost să învăţ să mă stăpânesc. Încă mă rog pentru stăpânire de sine. Mă ajută foarte mult versete cum este cel din Proverbele 16:32, unde se spune: „Cine este încet la mânie valorează mai mult decât un om puternic şi cine îşi ţine sub control spiritul, mai mult decât cel ce cucereşte un oraş“.

În 1991, m-am botezat ca Martor al lui Iehova. Am făcut botezul în închisoare, într-un butoi cu apă. După un an, eu şi alţi câţiva deţinuţi am fost eliberaţi şi trimişi în Spania, întrucât aveam rude acolo. Când am ajuns în Spania, am început imediat să particip la întrunirile Martorilor lui Iehova. Martorii de acolo m-au primit ca şi cum m-ar fi cunoscut de ani de zile şi m-au ajutat să încep o viaţă nouă.

FOLOASE: Sunt un om fericit şi îi slujesc lui Dumnezeu alături de soţia mea şi de fiicele noastre. Am privilegiul să petrec cea mai mare parte a timpului ajutându-i pe alţii să cunoască Biblia. Uneori mă gândesc la anii tinereţii, când am fost la un pas de a-mi pierde viaţa, şi sunt recunoscător pentru toate lucrurile bune care mi s-au întâmplat de atunci. Nu numai că sunt în viaţă, dar am şi o speranţă. Aştept cu nerăbdare Paradisul promis de Dumnezeu, când pe tot pământul va exista dreptate şi când „moartea nu va mai fi“ (Revelaţia 21:3, 4).

[Text generic pe pagina 19]

„Am fost profund mişcată când am aflat că Dumnezeu are un nume“

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Eu şi soţul meu ne bucurăm să le arătăm surzilor publicaţii în limbajul semnelor