Avraam — Un exemplu pentru toţi cei care caută prietenia lui Dumnezeu
„El (. . .) nu a slăbit în credinţă (. . .) fiind pe deplin convins că ceea ce Dumnezeu promisese putea să şi facă.“ — ROMANI 4:19–21.
1. De ce a încercat Satan să discrediteze relatarea privitoare la viaţa lui Avraam?
CUVÎNTUL lui Dumnezeu consemnat în Scripturi este „viu şi exercită putere“ (Evrei 4:12). Iată de ce, relatarea despre relaţiile pe care le–a întreţinut Iehova cu Avraam, deşi a fost redactată cu peste 3 500 de ani în urmă, este o sursă de încurajare pentru toţi aceia care caută prietenia lui Dumnezeu (Romani 15:4). Satan, marele duşman, ştie foarte bine lucrul acesta şi se serveşte de conducătorii religioşi pentru a încerca să discrediteze această relatare, făcînd–o să treacă drept un mit. — 2 Corinteni 11:14, 15.
2. Ce punct de vedere au avut discipolii lui Isus cu privire la Avraam?
2 Întrucît face parte din „toată Scriptura (. . .) inspirată de Dumnezeu“, istoria lui Avraam este adevărată şi ’utilă pentru a–i instrui‘ pe creştini (2 Timotei 3:16; Ioan 17:17). În mod cert, primii discipoli ai lui Isus au preţuit–o, numele lui Avraam fiind menţionat de 74 de ori în Scripturile greceşti creştine. Capitolul 11 din Scrisoarea către evrei, capitol deosebit de întăritor pentru credinţă, vorbeşte despre Avraam mai mult decît despre oricare alt slujitor al lui Dumnezeu din timpurile precreştine.
3. Ce mare onoare a primit Avraam?
3 Avraam nu a fost un „profet“ obişnuit, deoarece Iehova l–a folosit pentru a pune în scenă o mare „dramă simbolică“ în care patriarhul a primit marea onoare de a juca rolul de model profetic chiar al lui Dumnezeu (Geneza 20:7; Galateni 4:21–26). Din acest motiv, Isus a vorbit despre „poziţia sînului lui Avraam“ pentru a ilustra poziţia celor care se bucură de favoarea lui Dumnezeu. — Luca 16:22.
Primul său act de credinţă
4. Conform Bibliei, cum au început relaţiile dintre Dumnezeu şi Avram?
4 Avram, aşa cum era el numit iniţial, a crescut în „oraşul Ur al caldeenilor“. În timp ce locuia în acest oraş, Iehova Dumnezeu i s–a arătat şi i–a zis: „Pleacă din ţara ta şi dintre rudele tale şi din casa tatălui tău în ţara pe care ţi–o voi arăta; şi voi face din tine o naţiune mare, te voi binecuvînta şi voi face mare numele tău; şi te vei dovedi o binecuvîntare. Îi voi binecuvînta pe aceia care te vor binecuvînta, iar pe acela care invocă răul asupra ta îl voi blestema, şi toate familiile pămîntului se vor binecuvînta, în mod cert, prin intermediul tău.“ — Geneza 12:1–3; 15:7; Fapte 7:2, 3.
5. (a) În ce mod trebuie să–l fi mişcat pe Avram promisiunea lui Dumnezeu? (b) Cum a reacţionat Avram la această promisiune?
5 Ce invitaţie fascinantă! Faptul de–a o accepta însemna pentru Avram să părăsească un loc confortabil, precum şi rudele, pentru a trăi departe, într–o ţară străină. Dar Avram a fost profund mişcat de promisiunea iubitoare a lui Dumnezeu. Fiind un bărbat în vîrstă, fără copii, şi cu o soţie sterilă, numele său părea destinat a fi dat în curînd uitării. Or, promisiunea divină îi garanta contrariul: „O naţiune mare“ avea să descindă din el. Ba mai mult, promisiunea lui Dumnezeu includea o minunată veste bună pentru întreaga omenire, căci ea anunţa un timp cînd toate naţiunile aveau să fie binecuvîntate (Galateni 3:8). Avram a exercitat credinţă în promisiunea lui Dumnezeu şi a părăsit oraşul în care locuia, oraş cu o civilizaţie avansată. „El a plecat“, ne spune Biblia, „deşi nu ştia unde se duce.“ — Evrei 11:8.
6. (a) De ce Geneza 11:31 îi atribuie lui Terah responsabilitatea deplasării? (Fapte 7:2–4) (b) În ce privinţe Sara constituie un exemplu pentru femeile creştine de astăzi?
6 Credinţa lui Avram a avut influenţă asupra celor din jurul său. Membrii familiei sale, precum şi Terah, tatăl său şi Lot, nepotul său, au plecat cu el. Însă, întrucît Terah era capul familiei patriarhale, responsabilitatea deplasării i–a fost atribuită lui (Geneza 11:31). Demn de recunoscut este sprijinul pe care l–a primit Avram din partea soţiei sale, Sarai, numită mai tîrziu Sara. Ea s–a acomodat unui nivel de trai mai modest pentru tot restul vieţii sale (Geneza 13:18; 24:67). Nu este surprinzător faptul că la moartea ei „Avraam a intrat să o jelească pe Sara şi s–o plîngă“ (Geneza 23:1, 2). Din cauza puternicei sale credinţe şi a supunerii sale sincere faţă de soţul ei, Sara este prezentată ca un exemplu de adevărată frumuseţe spirituală pentru femeile creştine. — Evrei 11:11, 13–15; 1 Petru 3:1–6.
7. În ce moduri au dat dovadă unii creştini din zilele noastre de o credinţă asemănătoare celei a lui Avraam şi a Sarei?
7 În zilele noastre mulţi creştini dau dovadă de o credinţă asemănătoare, oferindu–se voluntar pentru a proclama mesajul lui Dumnezeu în regiuni unde există o mare nevoie de predicatori ai Regatului, sau pentru a participa la lucrarea de tipărire şi de expediere a publicaţiilor biblice şi pentru a construi noi clădiri necesare îndeplinirii acestor sarcini (Matei 24:14). Aceşti creştini au dat ascultare poruncii: „Duceţi–vă (. . .) faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor.“ Deplasîndu–se într–o ţară necunoscută, a trebuit ca ei să se adapteze adeseori unui nivel de trai diferit. Alţii au renunţat la avantaje materiale considerabile pentru a forma discipoli în regiunea în care locuiau. — Matei 28:19, 20.
Alte acte de credinţă
8. În ce împrejurări i s–a arătat Iehova pentru a doua oară lui Avram?
8 Avram s–a oprit în oraşul Haran, unde a rămas pînă la moartea tatălui său, Terah (Geneza 11:31, 32). Apoi, împreună cu toată familia, el a traversat Eufratul şi s–a îndreptat spre sud. În cele din urmă, a ajuns la „locul Sihemului“, în inima ţării Canaan. Ce peisaj încîntător trebuie să le fi apărut în faţa ochilor! Sihemul este situat într–o vale fertilă dintre două lanţuri muntoase care culminează cu munţii Ebal şi Gherizim. El a fost descris ca fiind „paradisul Ţării sfinte“. În mod potrivit, Iehova i s–a arătat aici din nou lui Avram şi i–a zis: „Seminţei tale îi voi da această ţară.“ — Geneza 12:5–7.
9. (a) În ce mod remarcabil a continuat Avram să–şi demonstreze credinţa? (b) Ce lecţie învăţăm de aici?
9 Avram a îndeplinit atunci un alt act de credinţă. Relatarea spune: „El a zidit acolo un altar lui Iehova“ (Geneza 12:7). Aceasta a inclus probabil, oferirea unui animal drept jertfă, deoarece cuvîntul ebraic pentru „altar“ înseamnă „loc de jertfă“. Mai tîrziu Avram a repetat aceste acte de credinţă şi în alte părţi ale ţării. În afară de aceasta, el ’a invocat numele lui Iehova‘ (Geneza 12:8; 13:18; 21:33). Expresia ebraică tradusă prin ’a invoca numele lui Iehova‘ înseamnă şi „a proclama [predica] numele“. Familia sa, precum şi canaaniţii, trebuie să–l fi auzit pe Avram proclamînd în mod îndrăzneţ numele Dumnezeului său, Iehova (Geneza 14:22–24). În mod asemănător, toţi aceia care caută astăzi prietenia lui Dumnezeu trebuie să invoce numele său cu credinţă. Aceasta include participarea la predicarea publică, respectiv la oferirea ’întotdeauna lui Dumnezeu a unei jertfe de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său‘. — Evrei 13:15; Romani 10:10.
10. (a) În ce alte moduri şi–a exercitat Avram credinţa? (b) Ce exemplu le–a oferit capilor de familie creştini? (1 Timotei 3:12).
10 Avram a exercitat credinţă în Iehova în multe alte moduri. El a făcut sacrificii în vederea menţinerii păcii, dar a înfruntat totodată în mod curajos situaţiile dificile (Geneza 13:7–11; 14:1–16). Cu toate că era bogat, el nu era materialist (Geneza 14:21–24). Dimpotrivă, era ospitalier şi susţinea cu generozitate închinarea la Iehova (Geneza 14:18–20; 18:1–8). Mai presus de toate, el era un cap de familie exemplar şi urma instrucţiunile lui Iehova, poruncindu–le fiilor săi şi casei sale după el să urmeze „calea lui Iehova, ca să practice dreptatea“ (Geneza 18:19). Casa lui Avram avea o cale de viaţă ce contrasta în mod evident cu cea a canaaniţilor pervertiţi din punct de vedere sexual din vecinătatea oraşelor Sodoma şi Gomora. În mod cert, Avram nu ar fi tolerat astfel de păcate grosolane în casa sa. Faptul că membrii casei sale l–au imitat, invocînd numele lui Iehova cu credinţă, scoate în evidenţă modul excelent în care el şi–a condus casa. — Geneza 16:5, 13; 24:26, 27; 25:21.
„El nu a slăbit în credinţă“
11. Ce l–a ajutat pe Avram să îndure dificulţăţile cu care s–a confruntat în timpul celor o sută de ani pe care i–a petrecut „ca străin (. . .) într–o ţară străină“?
11 Credinţa sa puternică l–a ajutat pe Avram să îndure dificultăţile cu care a fost confruntat trăind timp de o sută de ani în mijlocul unor oameni care se considerau a fi proprietarii ţării (Geneza 12:4; 23:4; 25:7). Biblia relatează: „El a locuit ca un străin în Ţara promisiunii ca într–o ţară străină şi a locuit în corturi cu Isaac şi Iacob, moştenitori împreună cu el ai aceleiaşi promisiuni. Pentru că el aştepta oraşul care are temelii adevărate, al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu. Şi totuşi, dacă [el] şi–ar fi amintit, într–adevăr, mereu de locul acela din care ieşise, ar fi avut ocazia să se reîntoarcă acolo.“ — Evrei 11:9, 10, 15; vezi pentru comparaţie Evrei 12:22, 28.
12. Ce ocazie i s–a oferit repede lui Avram de a se reîntoarce în Ur şi ce a hotărît el să facă?
12 Avram nu era de mult timp în Canaan cînd a survenit o mare foamete dîndu–i ’ocazia să se reîntoarcă‘ în Ur. Fiind udat din abundenţă de apele fluviului Eufrat, acest oraş nu depindea direct de ploaie. Dar în loc să se reîntoarcă aici, Avram şi–a pus încrederea în Iehova şi s–a îndreptat în direcţia opusă, înspre Egipt. Acest lucru era riscant. Întrucît avea o soţie încîntătoare, viaţa străinului Avram era în pericol în această ţară. Însă el a luat măsuri de precauţie, rugînd–o pe Sarai să ţină în secret faptul că el era soţul ei. Iehova l–a binecuvîntat pe Avram din cauza credinţei sale şi puţin mai tîrziu el a putut să se reîntoarcă în Ţara Promisă cu mai multe bogăţii decît oricînd. — Geneza 12:10—13:2; 20:12.
13. Ce a prefigurat sterilitatea lui Sarai şi faptul că Avram a tăinuit că el era soţul ei?
13 Aceste evenimente constituie totodată un episod din drama profetică pe care a jucat–o Avram, fără să ştie lucrul acesta, pentru instruirea noastră. Sarai, care era încă sterilă, prefigura organizaţia cerească a lui Iehova asemănătoare unei femei, organizaţie formată din îngeri loiali. Această frumoasă femeie simbolică a trebuit să aştepte mai bine de 4 000 de ani înainte de a–i da naştere adevăratei seminţe a Mai Marelui Avraam, Iehova Dumnezeu. Persecuţia deschisă pe care au suportat–o slujitorii lui Iehova în toţi aceşti ani de aşteptare a creat uneori impresia că Iehova tăinuise faptul că el era soţul acestei femei. — Geneza 3:15; Isaia 54:1–8; Galateni 3:16, 17, 29; 4:26.
14. (a) Ce a făcut în cele din urmă Sarai din cauza sterilităţii sale? (b) Ce anume s–a întîmplat în anul 100 al vieţii lui Avram şi de ce?
14 După ce a îndurat zece ani de viaţă ca străin în ţară, Avram nu avea încă un fiu ca moştenitor. Disperată, Sarai l–a implorat să producă un urmaş prin slujitoarea sa Agar. Avram a căzut de acord şi aşa s–a născut Ismael (Geneza 12:4; 16:1–4, 16). Dar sămînţa promisă care avea să aducă binecuvîntări urma să vină prin altcineva. Cînd Avram era în al 100–lea an al vieţii sale, numele său a fost schimbat în Avraam, deoarece Dumnezeu i–a zis: „Te voi face tată al unei mulţimi de naţiuni.“ El a schimbat numele lui Sarai în Sara şi i–a promis că ea avea să dea naştere unui fiu. — Geneza 17:1, 5, 15–19.
15. (a) De ce a rîs Avraam la ideea că Sara avea să dea naştere unui fiu? (b) Cum a demonstrat Avraam în continuare că avea o credinţă puternică?
15 Avraam (şi mai tîrziu, Sara) a rîs la această idee, deoarece atît facultăţile sale de procreare, precum şi cele ale Sarei, încetaseră să funcţioneze (Geneza 17:17; 18:9–15). Rîsul său nu era însă manifestarea unei lipse de credinţă. Biblia spune: „El nu a slăbit în credinţa (. . .) Dar datorită promisiunii lui Dumnezeu (. . .) a devenit puternic prin credinţă sa, aducîndu–i glorie lui Dumnezeu, şi fiind pe deplin convins că ceea ce el promisese putea să–şi facă“ (Romani 4:18–21). Chiar în aceeaşi zi, Avraam a dovedit că avea o credinţă puternică. Ca un simbol al legămîntului lui Dumnezeu cu el, Iehova i–a spus lui Avraam să se circumcidă atît el cît şi toţi bărbaţii din numeroasa lui familie (Geneza 15:18–21; 17:7–12, 26). Cum a reacţionat Avraam la această poruncă ce implica o operaţie dureroasă? „El se apucă să circumcidă carnea prepuţului lor chiar în ziua aceea, întocmai aşa cum vorbise Dumnezeu cu el.“ — Geneza 17:22–27.
16. (a) Ce s–a întîmplat în ziua cînd Isaac a fost înţărcat? (b) Ce prefigura alungarea lui Agar şi a lui Ismael?
16 În anul următor, Sara i–a dat naştere lui Isaac al cărui nume înseamnă „rîs“ (Geneza 21:5, 6). Apoi, a sosit vremea să fie înţărcat. În timpul ospăţului, gelosul Ismael l–a persecutat pe Isaac. Sara l–a rugat atunci cu insistenţă pe Avraam să o alunge din casă pe slujitoarea ei Agar, şi pe fiul ei. Iehova Dumnezeu a susţinut această cerere. Deşi era îndurerat, Avraam s–a supus fără întîrziere (Geneza 21:8–14). Conform cu Galateni 4:21–30, acest eveniment ilustra cum Mai Marele Avraam avea să pună capăt relaţiilor sale cu naţiunea Israelului natural. La fel ca restul omenirii, israeliţii erau născuţi în sclavia păcatului (Romani 5:12). Dar, în plus, ei l–au respins pe Isus Cristos, adevărata sămînţă a lui Avraam care venise pentru a–i elibera (Ioan 8:34–36; Galateni 3:16). Şi aşa cum Ismael l–a persecutat pe Isaac, tot aşa ei au persecutat congregaţia creştină nou formată a Israelului spiritual, care constituia partea secundară a seminţei lui Avraam. — Matei 21:43; Luca 3:7–9; Romani 2:28, 29; 8:14–17; 9:6–9; Galateni 3:29.
Încercarea supremă a credinţei sale
17. La ce aspră încercare a fost pusă apoi credinţa lui Avraam?
17 Este foarte probabil că nici un tată uman nu a încercat mai multă iubire faţă de fiul său decît vîrstnicul Avraam faţă de Isaac. Ce şoc teribil trebuie să fi fost pentru el atunci cînd Dumnezeu i–a dat această poruncă: „Ia–l, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti atîta, pe Isaac, şi fă o călătorie pînă în ţara Moria şi oferă–l acolo ca holocaust pe unul din munţii pe care ţi–i voi indica.“ — Geneza 22:1, 2.
18. Ce a făcut Avraam atunci cînd Iehova i–a dat porunca de a–l aduce ca jertfă pe Isaac?
18 Trebuie să fi fost greu pentru Avraam să înţeleagă motivul acestei dureroase porunci. Şi totuşi el şi–a manifestat obişnuita sa promptitudine în ascultare (Geneza 22:3). I–au trebuit trei zile chinuitoare pînă să ajungă la muntele ales de Dumnezeu. Acolo, el a zidit un altar şi a pus pe el lemnele pentru jertfă. Între timp, el trebuie să–i fi explicat porunca divină lui Isaac care ar fi putut, cu uşurinţă, să fugă. Dar, Isaac i–a permis vîrstnicului său tată să–i lege mîinile şi picioarele şi să–l aşeze pe altar (Geneza 22:4–9). Cum se explică o asemenea ascultare?
19. (a) Cum se explică supunerea curajoasă a lui Isaac? (b) În ce mod constituie relaţia dintre Avraam şi Isaac o lecţie pentru familiile creştine din timpul nostru?
19 Aşa cum arată Geneza 18:19, Avraam s–a achitat în mod fidel de responsabilităţile sale faţă de Isaac. Fără îndoială, el întipărise în mintea fiului său scopul lui Iehova de a–i învia pe morţi (Geneza 12:3; Evrei 11:17–19). În ceea ce îl priveşte pe Isaac, el era obiectul unei profunde iubiri din partea lui Avraam, şi el dorea, cu siguranţă, să se facă plăcut tatălui său în orice lucru, mai ales cînd era vorba de a înfăptui voinţa lui Dumnezeu. Ce lecţie excelentă pentru familiile creştine din timpul nostru! — Efeseni 6:1–4.
20. Cum şi–a demonstrat Avraam supunerea, şi cum a fost el recompensat?
20 Ajungem acum la apogeul încercării. Avraam pune mîna pe cuţitul cu care era pregătit să–l înjunghie. Dar, cînd el era pe punctul de a–şi ucide fiul, Iehova l–a oprit şi i–a zis: „Ştiu acum, într–adevăr, că te temi de Dumnezeu, fiindcă nu mi l–ai refuzat pe fiul tău, pe unicul tău fiu“ (Geneza 22:11, 12). Ce recompensă bogată a fost pentru Avraam să audă propria declaraţie a lui Dumnezeu referitoare la dreptatea sa! El putea fi sigur acum că a satisfăcut ceea ce pretindea Dumnezeu de la un om imperfect. Ceva şi mai important, aprecierea pe care Iehova o făcuse în prealabil în legătură cu credinţa sa fusese justificată (Geneza 15:5, 6). După aceea, Avraam a adus jertfă un berbec ce i–a fost oferit în mod miraculos pentru a–l înlocui pe Isaac. Apoi, el l–a auzit pe Iehova confirmînd printr–un jurămînt promisiunile referitoare la legămîntul pe care–l încheiase cu el. Mai tîrziu, el a fost numit prietenul lui Iehova. — Geneza 22:13–18; Iacob 2:21–23.
21. Ce ilustrare profetică ne furnizează această încercare şi ce trebuie ea să ne încurajeze să căutăm?
21 Jertfa pe care Avraam a consimţit să o aducă a fost ’ilustrativă‘ (Evrei 11:19). Ea a prefigurat marele şi durerosul sacrificiu făcut de Iehova Dumnezeu atunci cînd l–a trimis pe Fiul său preaiubit pe pămînt pentru ca el să moară în calitate de „mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii“ (Ioan 1:29). Şi faptul că Isaac a fost dispus să–şi dea viaţa ilustrează cum Mai Marele Isaac, Isus Cristos, s–a supus în mod iubitor voinţei Tatălui său ceresc (Luca 22:41, 42; Ioan 8:28, 29). În sfîrşit, aşa cum Avraam l–a primit pe fiul său viu de pe altar, Iehova l–a primit pe Fiul său preaiubit dintre cei morţi în calitate de creatură spirituală glorioasă (Ioan 3:16; 1 Petru 3:18). Ce fapt încurajator pentru toţi aceia care caută prietenia lui Dumnezeu în zilele noastre!
22. În ce mod beneficiază un grup de oameni aleşi de iubirea supremă a lui Dumnezeu?
22 Exercitînd credinţă în acest suprem act de iubire din partea Mai Marelui Avraam, Iehova Dumnezeu, membrii unui grup de oameni aleşi au fost declaraţi drepţi în calitate de fii ai lui Dumnezeu (Romani 5:1; 8:15–17). Adunaţi mai întîi dintre evrei, apoi dintre păgîni, ei sînt cu adevărat binecuvîntaţi prin intermediul Seminţei lui Avraam, Isus Cristos (Fapte 3:25, 26; Galateni 3:8, 16). La rîndul lor, ei formează partea secundară a Seminţei lui Avraam (Galateni 3:29). Numărul lor se va ridica în cele din urmă la 144 000 şi, la fel ca Isus, ei vor fi înviaţi la viaţă cerească, după ce se vor fi dovedit fideli pînă la moarte. — Romani 6:5; Apocalips 2:10; 14:1–3.
23. (a) În ce mod sînt binecuvîntaţi încă de acum milioane de oameni prin intermediul rămăşiţei seminţei lui Avraam? (2 Corinteni 5:20) (b) Ce alte binecuvîntări stau în faţa „marii mulţimi“?
23 În acelaşi timp, milioane de oameni din toate naţiunile sînt ’binecuvîntaţi‘ pentru că au reacţionat în mod favorabil la serviciul iubitor pe care îl îndeplineşte mica rămăşiţă a seminţei lui Avraam (Geneza 22:18). Ei au fost cuprinşi de emoţie aflînd că oameni păcătoşi puteau fi declaraţi drepţi în calitate de prieteni ai lui Dumnezeu. Astfel, „o mare mulţime (. . .) din toate naţiunile“, se bucură de favoarea lui Dumnezeu. Ei şi–au „spălat robele şi le–au albit în sîngele Mielului“. Cu rămăşiţa în frunte, ei îi oferă lui Dumnezeu „un serviciu sacru, zi şi noapte“. Această mare mulţime nutreşte speranţa minunată de a trăi etern în Paradisul pămîntesc în calitate de „copii ai lui Dumnezeu“ (Apocalips 7:9–17; 21:3–5; Romani 8:21; Psalm 37:29). Dar înainte ca aceste binecuvîntări să devină o realitate, trebuie să aibă loc unele evenimente de mare importanţă, aşa cum vom vedea din articolul următor.
Întrebări recapitulative
◼ Cum a fost încercată credinţa lui Avraam şi a rudelor sale?
◼ În ce mod dau dovadă creştinii din zilele noastre de o credinţă asemănătoare?
◼ În ce alte moduri şi–a exercitat Avraam credinţa?
◼ În ce mod constituie Avraam, Sara şi Isaac exemple pentru familiile creştine?
◼ Ce a fost ilustrat prin cel mai mare act de credinţă din partea lui Avraam?