Se contrazice Biblia?

AUTORUL Henry Van Dyke a scris cîndva: „Născută în Orient şi înveşmîntată în expresii şi figuri de stil orientale, Biblia străbate toate drumurile lumii cu pasu-i bine cunoscut, pătrunzînd în ţară după ţară ca să afle că pretutindeni este casa ei. Ea a învăţat să vorbească inimii oamenilor în sute de limbi. Copiii îi ascultă relatările, minunîndu-se şi delectîndu-se cu ele, iar înţelepţii meditează asupra lor ca principii fundamentale de viaţă. Cei răi şi cei mîndri tremură la avertismentele ei, dar pentru cei lezaţi şi care se căiesc, ea este ca glasul mamei . . . Nici un om care are această comoară pentru sine nu este sărac sau singur“.

Într-adevăr, Biblia a ‘învăţat să vorbească în sute de limbi’. Cel puţin una dintre cele 66 de cărţi ale ei a fost tradusă în circa 1 970 de limbi. Milioane de oameni văd în Biblie un dar de la Dumnezeu şi o citesc cu plăcere şi folos. Alţii însă spun că ea conţine contradicţii şi deci nu este demnă de încredere. Ce ne dezvăluie o cercetare atentă?

După cum arată imaginea de pe coperta revistei, Dumnezeu s-a folosit de oameni fideli ca să redacteze Biblia. O analiză atentă a Bibliei arată, într-adevăr, că ea a fost scrisă de aproximativ 40 de bărbaţi de-a lungul unei perioade de 16 secole. Au fost ei scriitori de profesie? Nu. Printre ei găsim păstori, pescari, un perceptor de impozite, un medic, un confecţioner de corturi, preoţi, profeţi şi regi. Scrierile lor menţionează deseori popoare şi obiceiuri necunoscute nouă, care trăim în secolul al XX-lea. De fapt, chiar scriitorii Bibliei nu au înţeles întotdeauna sensul celor scrise de ei (Daniel 12:8–10). Deci să nu fim surprinşi dacă întîlnim anumite dificultăţi cînd citim Biblia.

Pot fi rezolvate aceste dificultăţi? Se contrazice Biblia? Ca să aflăm răspunsul, să analizăm cîteva exemple.

Sînt acestea dificultăţi reale?

▪ De unde şi-a luat Cain soţie (Geneza 4:17)?

Cineva ar putea crede că, după asasinarea lui Abel, numai fratele vinovat al acestuia, Cain, şi părinţii săi, Adam şi Eva, au rămas pe pămînt. Totuşi, Adam şi Eva au avut o familie mare. Conform cu Geneza 5:3, 4, Adam a avut un fiu pe nume Set. Relatarea adaugă: „După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a avut fii şi fiice“. Deci Cain s-a căsătorit cu o soră a sa ori, poate, cu una dintre nepoatele sale. Întrucît omenirea de atunci era atît de aproape de perfecţiune, o asemenea căsătorie nu prezenta, evident, pericolele care ar putea afecta azi sănătatea copiilor proveniţi dintr-un astfel de mariaj.

▪ Cine l-a vîndut pe Iosif în Egipt?

În Geneza 37:27 se spune că fraţii lui Iosif au hotărît să-l vîndă unor ismaeliţi. Dar versetul următor afirmă că „la trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi [fraţii lui Iosif] l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt“. A fost Iosif vîndut ismaeliţilor sau madianiţilor? Se pare că madianiţii se numeau şi ismaeliţi, cu care erau înrudiţi prin strămoşul lor Avraam. Sau poate că negustorii madianiţi călătoreau cu o caravană ismaelită. În orice caz, fraţii lui Iosif sînt cei care l-au vîndut, iar mai tîrziu el le-a putut spune: „Eu sînt fratele vostru Iosif pe care l-aţi vîndut ca să ajungă în Egipt“. — Geneza 45:4.

▪ Cîţi israeliţi au murit pentru că au avut relaţii imorale cu moabitele şi pentru că s-au angrenat în închinarea la Baal-Peor?

În Numeri 25:9 se spune: „Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de pedeapsa aceea [de la Dumnezeu pentru conduita lor nelegiuită]“. Dar apostolul Pavel spune: „Să nu desfrînăm cum au desfrînat unii dintre ei [israeliţii din deşert] şi într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii“ (1 Corinteni 10:8). Poate că numărul celor ucişi a fost între 23 000 şi 24 000, astfel că oricare dintre aceste două cifre corespunde. Totuşi, cartea Numeri specifică faptul că „toate căpeteniile poporului“ implicate în acest păcat au fost ucise de judecători (Numeri 25:4, 5). Poate că au fost 1 000 de asemenea ‘căpetenii’ vinovate, care, adăugate la cei 23 000 menţionaţi de Pavel, ridică totalul victimelor la 24 000. În timp ce 23 000 au fost, evident, victime directe ale pedepsei din partea lui Dumnezeu, toţi cei 24 000 au suferit pedeapsa de la Iehova deoarece fiecare dintre ei a murit în urma pronunţării unei sentinţe nefavorabile din partea sa. — Deuteronomul 4:3.

▪ Întrucît Agag a fost contemporan cu regele israelit Saul, nu a constituit o discrepanţă faptul că Balaam s-a referit cu mult înainte la un conducător amalecit cu acest nume?

În aproximativ 1473 î.e.n., Balaam a profeţit că un rege al Israelului va fi „mai presus de Agag“ (Numeri 24:7). Apoi, pînă la domnia regelui Saul (1117–1078 î.e.n.) nu s-a mai făcut nici o referire la Agag (1 Samuel 15:8). Însă lucrul acesta nu este o discrepanţă, deoarece „Agag“ pare să fi fost un titlu regal asemănător celui de Faraon în Egipt. Este, de asemenea, posibil ca Agag să fi fost un nume personal folosit în mod repetat de conducătorii amaleciţi.

▪ Cine l-a determinat pe David să facă numărătoarea israeliţilor?

În 2 Samuel 24:1 se afirmă: „Mînia [lui Iehova, NW] s-a aprins din nou împotriva lui Israel; şi a provocat pe David [sau „cînd David a fost provocat“, NW, nota de subsol] împotriva lor, zicînd: «Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda»“. Dar nu Iehova a fost cel care l-a îndemnat pe David să păcătuiască, deoarece în 1 Cronici 21:1 se spune: „Atunci Satan [sau „un împotrivitor“, NW, nota de subsol] s-a ridicat împotriva lui Israel şi a îndemnat pe David să facă numărătoarea lui Israel“. Dumnezeu a fost dezgustat de israeliţi, fapt pentru care i-a permis lui Satan Diavolul să aducă acest păcat asupra lor. Acesta este motivul pentru care 2 Samuel 24:1 lasă impresia că Dumnezeu însuşi ar fi făcut aceasta. Este interesant că traducerea lui Joseph B. Rotherham redă acest text astfel: „Mînia lui Yahweh s-a aprins împotriva lui Israel, astfel că el a permis ca David să fie îndemnat împotriva lui Israel, spunînd: «Du-te şi numără pe Israel şi pe Iuda»“.

▪ Cum se poate realiza o concordanţă între cifrele diferite care au apărut în numărătoarea israeliţilor şi a iudeilor făcută de David?

În 2 Samuel 24:9 cifrele sînt 800 000 de israeliţi şi 500 000 de iudei, în timp ce în 1 Cronici 21:5 numărul de luptători ai lui Israel este de 1 100 000, iar al lui Iuda de 470 000. Înrolaţi ca trupe regulate în serviciul regelui erau 288 000 de soldaţi, împărţiţi în 12 grupuri de cîte 24 000, fiecare grup servind o lună pe an. Mai erau 12 000 de servitori la cei 12 prinţi ai triburilor, numărul total ridicîndu-se, astfel, la 300 000 de oameni. Se pare că în cei 1 100 000 menţionaţi în 1 Cronici 21:5 sînt incluşi aceşti 300 000 deja înrolaţi, pe cînd în 2 Samuel 24:9 nu (Numeri 1:16; Deuteronomul 1:15; 1 Cronici 27:1–22). În ce priveşte Iuda, textul din 2 Samuel 24:9 pare că a inclus 30 000 de soldaţi într-o armată de supraveghere staţionată la graniţa cu filistenii, dar aceştia nu au fost incluşi în cifra din 1 Cronici 21:5 (2 Samuel 6:1). Dacă ne amintim că 2 Samuel şi 1 Cronici au fost scrise de doi oameni cu concepţii şi obiective diferite putem să realizăm cu uşurinţă o concordanţă între cifre.

▪ Cine a fost tatăl lui Şealtiel?

Unele texte arată că Ieconia (regele Ioiachin) a fost tatăl carnal al lui Şealtiel (1 Cronici 3:16–18, NW; Matei 1:12, NW). Dar evanghelistul Luca  l-a numit pe Şealtiel fiul „lui Neri“ (Luca 3:27, NW). Se pare că Neri i-a dat de soţie lui Şealtiel pe fiica sa. Întrucît evreii se refereau în mod curent la ginere ca fiind fiu, îndeosebi în listele genealogice, Luca  putea pe bună dreptate să-l numească pe Şealtiel, fiul lui Neri. În mod asemănător, Luca  s-a referit la Iosif ca fiind fiul lui Eli, care era, de fapt, tatăl Mariei, soţia lui Iosif. — Luca 3:23.

Armonia textelor referitoare la Isus

▪ Din cîţi oameni a expulzat Isus Cristos demonii care au intrat într-o turmă mare de porci?

Evanghelistul Matei menţionează doi oameni, dar Marcu şi Luca  se referă doar la unul (Matei 8:28; Marcu 5:2; Luca 8:27). Se pare că Marcu şi Luca  au atras atenţia numai asupra unui singur om posedat de demoni deoarece Isus a vorbit cu el, iar cazul său era mai deosebit. Este posibil ca omul acela să fi fost mai violent sau să fi suferit sub stăpînirea demonilor mai mult timp. După aceea poate că numai el a vrut să-l însoţească pe Isus (Marcu 5:18–20). Într-o situaţie oarecum paralelă, Matei aminteşte de doi orbi vindecaţi de Isus, în timp ce Marcu şi Luca  menţionează numai unul (Matei 20:29–34; Marcu 10:46; Luca 18:35). Acesta nu este un fapt contradictoriu, deoarece a existat cel puţin un asemenea om.

▪ Ce culoare avea veşmîntul purtat de Isus în ziua morţii sale?

Conform cu Marcu (15:17) şi Ioan (19:2), soldaţii au pus pe Isus un veşmînt purpuriu. Dar Matei (27:28) îl numeşte „o haină stacojie“, punînd accentul pe culoarea ei roşie. Întrucît purpura este orice culoare care are drept componenţi atît roşul, cît şi albastrul, Marcu şi Ioan concordă în ce priveşte faptul că haina avea o nuanţă roşie. Poate că reflectarea luminii şi locul respectiv au dat hainei diferite nuanţe, însă scriitorii evangheliilor au menţionat culoarea care a fost cea mai puternică pentru ei sau pentru cei de la care au obţinut informaţiile. Deosebirile minore evidenţiază personalitatea scriitorilor şi dovedesc că între ei nu exista o înţelegere secretă.

▪ Cine a purtat stîlpul de tortură al lui Isus?

Ioan (19:17) spune: „Isus, ducîndu-Şi [stîlpul de tortură, NW], a ajuns la locul zis al «Căpăţînii», care în evreieşte se numeşte «Golgota»“. Dar Matei (27:32), Marcu (15:21) şi Luca (23:26) spun că ‘pe cînd ieşeau, au găsit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă [stîlpul de tortură al, NW] lui Isus’. Isus şi-a purtat stîlpul de tortură, după cum afirmă Ioan. Însă în concisa lui relatare, Ioan nu adaugă faptul că, mai tîrziu, Simon a fost silit să poarte stîlpul de tortură. Deci evangheliile concordă în această privinţă.

▪ Cum a murit Iuda Iscarioteanul?

Matei 27:5 declară că Iuda s-a spînzurat, în timp ce textul din Faptele 1:18 spune că „a căzut cu capul în jos, a plesnit prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele“. În timp ce Matei pare să relateze modul în care Iuda intenţiona să se sinucidă, Faptele descriu rezultatul acţiunii. Evident că Iuda a legat o frînghie de ramura unui copac, şi-a pus un laţ în jurul gîtului şi a încercat să se spînzure sărind de pe o stîncă. Se pare că sau frînghia, sau ramura copacului s-a rupt, astfel că el a căzut şi s-a despicat pe stîncile de mai jos. Avînd în vedere topografia regiunii din jurul Ierusalimului, această concluzie este logică.

Care este punctul dumneavoastră de vedere?

Dacă întîlnim discrepanţe aparente în Biblie, ar fi bine să înţelegem că oamenii spun deseori lucruri care par contradictorii, dar care sînt uşor de explicat sau de înţeles. De exemplu, un om de afaceri poate coresponda cu cineva dictînd o scrisoare secretarei lui. Dacă ar fi întrebat de o altă persoană, omul respectiv ar răspunde că el a trimis scrisoarea. Dar întrucît secretara lui a fost aceea care a scris şi a expediat scrisoarea, ea ar putea spune că ea a trimis-o. În mod asemănător, nu a fost o contradicţie faptul că Matei (8:5) a spus că un ofiţer a venit să-i ceară lui Isus să-i facă un serviciu, în timp ce Luca (7:2, 3) a spus că omul respectiv a trimis reprezentanţi.

Exemplele de mai sus arată că dificultăţile din Biblie pot fi rezolvate. Deci există motive întemeiate să avem o atitudine pozitivă faţă de Scripturi. O asemenea atitudine a fost recomandată prin următoarele cuvinte care au apărut într-o Biblie pentru familii publicată în 1876:

„Spiritul corespunzător cu care trebuie să tratăm aceste dificultăţi este să le îndepărtăm pe cît posibil şi să rămînem ataşaţi de adevăr şi supuşi lui, chiar şi atunci cînd nu pot fi înlăturate toate neclarităţile. Noi trebuie să imităm exemplul apostolilor, care, atunci cînd unii discipoli se simţeau atît de ofensaţi de ceea ce ei numeau «un cuvînt dificil», încît voiau să renunţe la Cristos, reduceau la tăcere orice obiecţie prin cuvintele: «Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne, şi sîntem siguri că Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu» . . . Cînd vedem că un adevăr pare a fi în contradicţie cu un alt adevăr, să încercăm să le punem de acord şi să le prezentăm tuturor în această armonie“. — Ioan 6:60–69.

Veţi lua şi voi această poziţie? După ce am analizat doar cîteva exemple care demonstrează armonia Scripturilor, sperăm că veţi subscrie la ceea ce psalmistul i-a spus lui Dumnezeu: „Întreg cuvîntul Tău este adevăr“ (Psalmul 119:160). Martorii lui Iehova împărtăşesc această concepţie privitoare la întreaga Biblie şi vor fi bucuroşi să explice motivele pentru care cred în ea. De ce să nu discutaţi cu ei despre această carte unică? Mesajul ei însufleţitor vă poate umple în mod sigur de o speranţă adevărată şi de fericire.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

I-aţi întrebat pe Martorii lui Iehova de ce cred în Biblie?