scopului lui Dumnezeu, ei îşi dădeau seama de un lucru: Pentru ca ei să îndeplinească minunata însărcinare primită de la Dumnezeu era nevoie de timp. De cît timp? Creatorul şi Tatăl lor ceresc ştia. El le–a arătat că lunga serie a zilelor de creaţie cunoscuse acum încă o încheiere şi că ei se aflau în pragul „serii“ — punctul de începere a unei noi zile, potrivit modului propriu al lui Dumnezeu de a delimita zilele de creaţie. Ea trebuia să fie o zi binecuvîntată şi sfinţită pentru scopul drept, curat şi personal al lui Dumnezeu. Omul perfect, profet al lui Dumnezeu, a observat acest lucru. Iată ce ne spune naraţiunea inspirată:

20. Ce spune relatarea biblică referitor la „ziua a şaptea“?

²⁰ „După aceea Dumnezeu a văzut tot ce făcuse şi iată că totul era foarte bun! Şi a ajuns să fie seară şi a ajuns să fie dimineaţă: ziua a şasea. Astfel au fost terminate cerurile şi pămîntul şi toată armata lor. Şi spre ziua a şaptea, Dumnezeu a ajuns la terminarea lucrării sale pe care o făcuse şi el a început să se odihnească în ziua a şaptea de toată lucrarea sa pe care o făcuse. Şi Dumnezeu a început să binecuvînteze ziua a şaptea şi să o facă sacră, deoarece în ea el se odihneşte de toată lucrarea sa pe care Dumnezeu a creat–o cu scopul de–a o face. Aceasta este istoria cerurilor şi a pămîntului în timpul creării lor în ziua în care Iehova Dumnezeu a făcut pămîntul şi cerul.“ — Geneza 1:31—2:4.

21. (a) Se spune în Biblie că Dumnezeu şi–a terminat ziua de odihnă şi că aceasta era foarte bună? Explicaţi. (b) Ce întrebări apar?

²¹ Relatarea nu spune că Dumnezeu şi–a încheiat ziua de odihnă şi că a văzut că era foarte bună, nici că a ajuns să fie seară şi dimineaţă, o a şaptea zi. Pentru a corespunde cu cele şase zile de creaţie precedente, trebuie că şi a şaptea zi să fie declarată foarte bună, deoarece ea nu s–a terminat încă. Poate Iehova Dumnezeu să declare deja foarte bună această zi? A fost această zi pînă în prezent o zi de odihnă liniştită pentru el? Ce s–a întîmplat cu acea încîntătoare perspectivă pe care primul bărbat şi prima femeie şi–au imaginat–o pentru ei în ziua căsătoriei lor, în Paradis? Să vedem în următorul articol cum au evoluat lucrurile.

Perspectivele paradiziace rămîn valabile în pofida neascultării oamenilor

 1. Unde şi în ce ambianţă sînt văzuţi, odată cu trecerea timpului, primul bărbat şi prima femeie?

TIMPUL a trecut. Primul bărbat şi prima femeie nu mai sînt goi şi nevinovaţi. Ei poartă îmbrăcăminte — lungi veşminte din piei de animale. Ei se află chiar la intrarea în grădina perfectă a Edenului. Ei stau cu spatele la grădină şi se uită la priveliştea dinaintea lor. Cei doi văd doar un teren necultivat. Este clar că acesta nu se bucură de binecuvîntarea lui Dumnezeu. În faţa lor văd doar mărăcini şi scaieţi. Nu acesta este pămîntul referitor la care ei primiseră însărcinarea să–l supună? Ba da, însă primul bărbat şi prima femeie nu se află acum aici, afară, cu scopul de–a extinde grădina Edenului peste acest teren neîngrijit.

 2. De ce nu încearcă bărbatul şi femeia să se întoarcă în grădina paradiziacă?

² Dar de ce nu se întorc ei în grădina paradiziacă