Capitolul 4

Felul de viaţă pe care îl aşteaptă supravieţuitorii

 1. De ce venirea ’zilei lui Iehova‘ nu va lăsa în urmă un pămînt distrus şi pustiit? (Isaia 45:18).

ORICÎT de înspăimîntătoare ar fi „ziua lui Iehova“, ca nu va lăsa în urmă un pămînt distrus, impropriu pentru a mai fi locuit. Efectele ei nu vor fi ca acelea ale unui holocaust nuclear, cu privire la care se exprimă temerea că ar provoca haos în biosferă şi ar face ca supravieţuitorii să sufere efectele hidoase ale radiaţiei. În loc să priveze pămîntul de posibilitatea de-a oferi condiţii de viaţă, Creatorul urmează să provoace „ruinarea celor care ruinează pămîntul“. — Ioel 2:30, 31; Apocalips 11:18.

 2. Ce anume ne dă încrederea că Iehova îi va elibera pe servitorii săi fideli de marea nenorocire care va avea loc?

² În mintea servitorilor fideli ai lui Iehova nu există nici o umbră de îndoială că Dumnezeu îi poate scăpa, indiferent de forţele distructive pe care le va dezlănţui el în jurul lor. Ei ştiu că atunci cînd oraşele Sodoma şi Gomora au fost distruse cu ’sulf şi foc din cer‘ datorită imoralităţii lor, îngeri ai lui Iehova i-au salvat pe Lot şi pe cele două fiice ale sale (Geneza 19:15–17, 24–26). Ei ştiu, de asemenea, că atunci cînd întîii născuţi ai Egiptului au fost nimiciţi în zilele lui Moise, îngerul executor al lui Iehova nu a lovit casele israeliţilor, case care erau însemnate cu sîngele mielului pascal (Exod 12:21–29). Aşadar, tot la fel, atunci cînd se va declanşa furia nimicitoare a marelui necaz, Iehova îi va cruţa pe aceia care şi-au făcut din el refugiul lor. — Psalm 91:1, 2, 14–16; Isaia 26:20.

 3. De ce marele număr de trupuri moarte nu va primejdui sănătatea supravieţuitorilor?

³ Este adevărat că, drept rezultat al enormei distrugeri, pămîntul va fi acoperit cu cadavrele celor ucişi de Iehova. Dar nimeni nu ştie mai bine decît Dumnezeu ce măsuri trebuie luate pentru ocrotirea sănătăţii supravieţuitorilor. El ne spune că va invita păsările cerului şi fiarele cîmpului la ’marea sa cină‘ şi că ele se vor sătura cu carnea celor ucişi (Apocalips 19:17, 18; Ezechiel 39:17–20). Ceea ce nu vor consuma ele, Dumnezeu va lua măsuri să fie înlăturat prin alte mijloace. Atunci scopul său cu privire la pămînt, aşa cum l-a formulat în Eden, vă înainta spre realizarea sa.

CE DEZVĂLUIE SCOPUL INIŢIAL AL LUI DUMNEZEU?

 4. Ce fel de început i-a dat Iehova primei perechi umane, şi de ce prezintă faptul acesta un interes pentru noi?

⁴ Un indiciu cu privire la ceea ce le este rezervat în viitor supravieţuitorilor necazului cel mare se poate afla în începutul pe care l-a dat Iehova familiei umane în Eden. Cînd a pregătit pămîntul ca locuinţă pentru omenire, Creatorul a produs o abundentă vegetaţie, precum şi peşti, păsări şi animale de uscat, toate de o încîntătoare diversitate. „Iehova Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus în ea pe omul pe care îl formase“ (Geneza 2:8). Dar Dumnezeu nu a făcut întregul pămînt un paradis pe care să-l întreţină apoi ca pe un parc pentru om. Iehova i-a dat primei perechi umane un minunat început, a binevunîntat-o şi i-a încredinţat o anumită lucrare. El le-a pus primilor oameni în faţă proiecte care le dădeau posibilitatea să-şi folosească din plin capacităţile şi să găsească satisfacţie în realizările lor. Lucrul acesta avea să le umple viaţa de sens. Fascinanta lor misiune era aceea de a creşte copii care să reflecte calităţile divine, să extindă paradisul pînă la marginile pămîntului şi să se îngrijească de el şi de numeroasele creaturi vii de care avea să fie plin. Dacă Adam şi Eva continuau să respecte suveranitatea lui Iehova, trebuia ca ei să trăiască permanent, fără să moară vreodată. Ei aveau să se bucure de o viaţă perfectă, pentru totdeauna, pe pămînt. — Geneza 1:26–28; 2:16, 17.

 5. Ce perspective le vor sta în faţă supravieţuitorilor necazului cel mare?

⁵ Fireşte că stările de pe pămînt, imediat după necazul cel mare, nu vor fi ca cele din Eden. Dar scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi la omenire va rămîne neschimbat. Paradisul va cuprinde întregul glob pămîntesc, oamenii se vor îngriji de el şi vor fi uniţi cu toţii în închinarea adusă Dumnezeului adevărat. În faţa lor va sta perspectiva de a trăi pentru totdeauna în glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu. — Luca 23:42, 43; Apocalips 21:3, 4; Romani 8:20, 21.

 6. (a) Ce va deveni orice fel de echipament militar? (b) De ce nu va mai fi nimeni nevoit să rabde de foame?

⁶ La început, fără îndoială că vor trebui îndepărtate ruinele vechiului sistem. Echipamentul militar care va rămîne va fi transformat pentru utilizări paşnice. (Ezechiel 39:8–10; vezi şi Mica 4:3.) Recoltele care vor mai fi pe cîmpuri vor fi adunate, fără îndoială, pentru întreţinerea supravieţuitorilor. Apoi, cînd se va trece la semănat şi cînd vor fi culese noile recolte, va deveni o realitate promisiunea: „Pămîntul îşi va da, cu siguranţă, produsul; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvînta.“ (Psalm 67:6; vezi Deuteronom 28:8.) O dată dispărute elementele egoiste şi cauzatoare de dezbinare ale vechiului sistem, nimeni nu va mai fi nevoit, niciodată, să se ducă flămînd la culcare. — Psalm 72:16.

 7. În ce fel alegerea noului Rege al pămîntului reflectă înţelepciunea şi iubirea lui Iehova?

⁷ Aceasta va fi lumea oamenilor care vor şti să preţuiască importanţa faptului de a se bucura de îndrumarea şi binecuvîntarea lui Iehova, lucruri ce le vor fi acordate într-un mod care va reflecta înţelepciunea şi iubirea divină. Acela căruia Iehova i-a încredinţat poziţia de nou Rege al pămîntului este propriul său Fiu, Isus Cristos. Biblia dezvăluie că, prin intermediul său, Dumnezeu a creat pămîntul şi toate formele variate de viaţă de pe el (Coloseni 1:15–17). Fiul lui Dumnezeu are o temeinică înţelegere cu privire la ceea ce reclamă perpetuarea vieţii pe pămînt şi manifestă o afecţiune deosebită faţă de lucrurile care îi privesc pe oameni. — Proverbe 8:30, 31.

 8. Ce fel de atitudine îi va ajuta Isus pe supuşii săi pămînteşti să cultive faţă de suveranitatea lui Iehova?

⁸ Mai presus de toate, Fiul susţine în mod loial suveranitatea lui Iehova. Cu privire la Isus s-a profeţit: „Şi asupra lui trebuie să se aşeze spiritul lui Iehova, spiritul înţelepciunii şi al priceperii, spiritul sfatului şi al puterii, spiritul cunoştinţei şi al fricii de Iehova, şi el îşi va găsi bucuria în teama de Iehova“ (Isaia 11:2, 3). El va ajuta pe supuşii săi pămînteşti să găsească o bucurie asemănătoare în faptul de a-şi aduce viaţa în armonie cu căile lui Iehova. Sub regalitatea lui, supravieţuitorii necazului cel mare vor fi restabiliţi la acea calitate a vieţii pe care Dumnezeu a proiectat-o pentru omenire atunci cînd primilor noştri părinţi li s-a dat grădina Eden drept cămin al lor.

CE DEZVĂLUIE SERVICIUL DIVIN AL LUI ISUS?

 9. (a) Care sînt unele dintre dureroasele efecte ale păcatului moştenit? (b) Ce speranţă ne oferă minunile făcute de Isus?

⁹ Însă pentru a ne bucura de acea calitate a vieţii, este nevoie să fim eliberaţi de dureroasele efecte ale păcatului. Noi am moştenit cu toţii păcatul de la Adam, care şi-a pierdut perfecţiunea atunci cînd a manifestat desconsiderare faţă de suveranitatea lui Iehova, încălcîndu-i legea. Rezultatele păcatului se manifestă într-o infinitate de aspecte. El dă naştere bolilor, defectelor fizice, ca şi tendinţelor de a crede sau de spune anumite lucruri din motive incorecte. În final, el produce moartea (Romani 5:12; 6:23). În cursul serviciului său pămîntesc, Isus a înfăptuit multe minuni care au arătat ce va face el pentru a le aduce uşurare supuşilor Regatului lui Dumnezeu.

10. De ce nu este neraţional să credem că Isus a putut înfăptui minuni pe care oamenii de ştiinţă nu le pot repeta?

¹⁰ Dar unii oameni au îndoieli cînd citesc mişcătoarele relatări biblice despre minunile înfăptuite de Isus. De ce se îndoiesc ei? Deoarece trăim într-o lume în care scepticismul a cîştigat popularitate. Scepticii consideră poate că pentru a fi crezute, minunile ar trebui să poată fi repetate sau explicate de către oamenii de ştiinţă de astăzi. Dar de ce continuă oare oamenii de ştiinţă să investească mult timp şi bani în cercetări? Deoarece există foarte multe lucruri pe care ei nu le înţeleg. Cît despre modul în care privim serviciul divin al lui Isus, problema constă în faptul că sîntem sau nu dispuşi să recunoaştem intervenţia divină în problemele oamenilor.

11. Ce termeni sînt folosiţi în Fapte 2:22, pentru a descrie minunile lui Isus, şi ce arată aceşti termeni?

¹¹ În anul 33 e.n., în Ierusalim, apostolul Petru a vorbit despre Isus în faţa unei mulţimi, arătînd că el a fost „bărbatul care a fost arătat în mod public de către Dumnezeu prin lucrări de putere, prin prevestiri şi prin semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin intermediul său“ (Fapte 2:22). Minunile erau, aşa cum a arătat Petru, „lucrări de putere“ şi nu fapte pe care le-ar fi putut repeta sau explica ceilalţi oameni. Ele erau dovezi că puterea lui Dumnezeu acţiona prin Isus. Ele erau „semne“ că Isus era într-adevăr Mesia, însuşi Fiul lui Dumnezeu. Ele erau totodată şi „prevestiri“, respectiv manifestări care indicau înainte, spre încurajatoare evenimente din viitor.

12. (a) De ce sînt încurajatoare pentru noi relatările privitoare la oamenii care au fost vindecaţi de lepră? (b) Ce ne reţine în mod deosebit atenţia în vindecarea unui paralitic, pe care a efectuat-o Isus?

¹² Citiţi relatările evanghelice şi pe parcursul lecturii reţineţi că minunile înfăptuite de Isus ne oferă o „avanpremieră“ a ceea ce va face el în folosul omenirii care va trăi pe pămînt sub Regatul mesianic al lui Dumnezeu. Atunci va fi timpul cînd oamenii cu boli desfiguratoare, cum este lepra, vor fi curăţaţi de efectul lor, aşa cum Isus i-a curăţat pe cei zece leproşi în timp ce se afla în drum spre Ierusalim, în anul 33 e.n.. El a dovedit că poate veni în ajutorul unor asemenea oameni şi că vrea, într-adevăr, să-i ajute (Luca 17:11–19; Marcu 1:40–42). Mulţi oameni au devenit victime ale paraliziei. Şi pentru aceştia va exista vindecare, ca şi în cazul paraliticului ţintuit în pat, pe care l-a vindecat Isus, asociind această vindecare cu iertarea păcatelor lui. — Marcu 2:1–12.

13. Menţionaţi cîte una dintre minunile înfăptuite de Isus prin care li se oferă speranţă: (a) celor orbi, (b) surzilor şi celor fără grai, (c) celor care au fost trataţi, fără folos, de mulţi medici. (d) De unde ştim că Isus va putea vindeca orice fel de boli şi de infirmităţi?

¹³ Ochii orbi vor fi deschişi, urechile surde vor fi destupate, iar celor fără grai li se va dezlega limba, aşa cum li s-a întîmplat persoanelor din Galileea şi Decapole vindecate de Isus în secolul întîi (Matei 9:27–30; Marcu 7:31–37). Pe mulţi oameni bolnavi din zilele noastre medicii nu îi pot ajuta cu nimic. Aceasta era şi situaţia unei femei din Capernaum, pe care „mulţi medici o supuseseră multor suferinţe şi îşi cheltuise toate resursele fără nici un folos.“ Dar Isus a vindecat-o şi acelaşi lucru îl va face multor altora care se găsesc în situaţia ei (Marcu 5:25–29). Cancerul, bolile cardiace, malaria, bilharzioza, — nici una dintre aceste boli nu va prezenta prea mari dificultăţi pentru el, aşa cum a dovedit atunci cînd a vindecat „orice fel de boli şi orice fel de infirmităţi“, în cursul serviciului său divin efectuat în Galileea. — Matei 9:35.

14. Cum arată relatările privitoare la învierile efectuate de Isus ce va însemna învierea pentru supravieţuitori?

¹⁴ Atunci va fi, de asemenea, timpul cînd cei morţi, — nu cei distruşi de Dumnezeu în necazul cel mare, ci miliarde de alţi morţi, care au murit în decursul secolelor — vor avea prilejul să trăiască din nou cu perspective care nu le-au trecut niciodată prin minte în trecut. Ce va însemna lucrul acesta pentru supravieţuitori? Lîngă satul Nain, Isus a potolit plînsul unei mame văduve, readucîndu-l la viaţă pe unicul ei fiu. În Capernaum el le-a produs o adevărată stare de extaz părinţilor unei fetiţe, trezind-o din morţi (Luca 7:11–16; Marcu 5:35–42). Nu v-ar place să fiţi de faţă atunci cînd aceia pe care i-aţi iubit se vor reîntoarce dintre morţi? Acesta va fi un eveniment palpitant pentru supravieţuitorii care vor locui pe „noul pămînt“.

15. (a) Cum arată învăţăturile lui Isus ce fel de oameni vor trăi atunci pe pămînt? (b) Cum ne putem bucura încă în prezent de o gustare anticipată din acel fel de viaţă?

¹⁵ Viaţa nu va mai cunoaşte atunci repetarea durerii şi mîhnirii care îi apasă atît de frecvent pe oamenii din prezent. Faptul acesta este arătat nu numai prin intermediul minunilor lui Isus, ci şi prin învăţăturile sale, deoarece numai aceia care sînt cu adevărat discipolii săi vor supravieţui şi vor ajunge pe „noul pămînt“ (Ioan 3:36). El i-a învăţat pe continuatorii săi să aşeze valorile spirituale înaintea intereselor materiale, să-şi pună încrederea în Iehova, să privească spre El pentru îndrumare şi să-i fie recunoscători pentru binecuvîntările Sale. Prin cuvintele şi prin exemplul său, Isus a subliniat importanţa iubirii şi smereniei, manifestînd un interes profund faţă de alţii renunţînd la sine în folosul lor. Aceia care devin discipoli ai lui Cristos şi care aplică într-adevăr aceste principii găsesc o puternică înviorare pentru sufletele lor şi, la rîndul lor, le transmit şi altora această înviorare (Matei 11:28, 29; Ioan 13:34, 35). Aceasta nu este decît o gustare anticipată din acel fel de viaţă de care se vor bucura aceia care vor supravieţui distrugerii actualei lumi lipsite de iubire. Dacă veţi acţiona cu înţelepciune acum, veţi putea avea parte de acea viaţă.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 33]

SCOPUL INIŢIAL AL LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA OMENIRE

Să umple pămîntul cu oameni care să reflecte calităţile divine

Să extindă paradisul pe întregul pămînt şi să se îngrijească de el şi de faună

Să se bucure pentru totdeauna de viaţă pe pămînt