Salvarea vieţii prin sînge — cum?

„Alege viaţa . . . ascultînd de glasul [lui Dumnezeu] . . . , căci el este viaţa ta şi lungimea zilelor tale.” — DEUTERONOM 30:19, 20, NW.

 1. În ce sens sînt adevăraţii creştini unici în privinţa respectului lor pentru viaţă?

MULŢI oameni spun că respectă viaţa, dînd ca dovadă concepţia lor despre pedeapsa capitală, avort şi vînătoare. Totuşi, există un mod anume în care adevăraţii creştini arată respect vieţii. Psalmul 36:9 spune: „La tine [Dumnezeu] este izvorul vieţii.“ Întrucît viaţa este un dar de la Dumnezeu, creştinii adoptă concepţia sa despre sîngele vieţii.

 2, 3. De ce trebuie să ţinem seama de Dumnezeu cu privire la sînge? (Fapte 17:25, 28)

² Viaţa noastră depinde de sînge: el duce oxigenul în tot corpul, elimină bioxidul de carbon, permite să ne adaptăm la schimbările de temperatură şi ne ajută să luptăm împotriva bolilor. Acela care ne–a furnizat viaţa a conceput şi furnizat, de asemenea, minunatul ţesut lichid care susţine viaţa: sîngele. Acest lucru reflectă permanentul său interes faţă de păstrarea vieţii umane. — Geneza 45:5; Deuteronom 28:66; 30:15, 16.

³ Atît creştinii, cît şi oamenii în general trebuie să se întrebe: «Poate sîngele să–mi salveze viaţa numai prin funcţiile lui naturale, sau ar putea el să salveze viaţa într–un sens mai profund?» Deşi majoritatea oamenilor recunosc relaţia care există între viaţă şi funcţiile normale ale sîngelui, această relaţie implică, de fapt, mult mai multe lucruri. Toate normele etice ale creştinilor, ale musulmanilor şi ale evreilor se axează pe un Furnizor al Vieţii care şi–a exprimat concepţia despre viaţă şi sînge. Da, Creatorul nostru are multe de spus cu privire la sînge.

Poziţia fermă a lui Dumnezeu faţă de sînge

 4. Ce a spus Dumnezeu despre sînge în perioada timpurie a istoriei umane?

⁴ În Biblie, Cuvîntul lui Dumnezeu, sîngele este menţionat de peste 400 de ori. Iată unul dintre primele decrete ale lui Iehova: „Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană. . . . Numai carne cu viaţa ei, adică sîngele ei, să nu mîncaţi.“ El a adăugat: „Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre“ (Geneza 9:3-5, New International Version). Iehova i–a spus aceasta lui Noe, progenitorul familiei umane. Deci întreaga omenire a fost atenţionată că Creatorul consideră sîngele drept viaţă. Oricine pretinde că–l recunoaşte pe Dumnezeu drept Furnizor al Vieţii trebuie, aşadar, să recunoască faptul că El adoptă o poziţie fermă faţă de folosirea sîngelui vieţii.

 5. Care era motivul primordial pentru care israeliţii nu consumau sînge?

⁵ Dumnezeu a menţionat din nou sîngele cînd i–a dat lui Israel codul Legii. În Levitic 17:10, 11 citim, potrivit Tanahului evreiesc, următoarele: „Dacă cineva din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor mănîncă din vreun sînge, îmi voi întoarce faţa împotriva persoanei care mănîncă sînge şi îl voi tăia din mijlocul rudelor lui. Fiindcă viaţa cărnii este în sînge.“ Legea respectivă putea aduce foloase sănătăţii, dar aici era vorba de mult mai multe lucruri. Tratînd sîngele ca ceva special, israeliţii aveau să–şi arate dependenţa de Dumnezeu în ce priveşte viaţa (Deuteronom 30:19, 20). Da, motivul principal pentru care ei trebuiau să evite consumarea sîngelui nu era faptul că acesta era nesănătos, ci că el însemna ceva deosebit pentru Dumnezeu.

 6. De ce putem fi siguri că Isus a susţinut atitudinea lui Dumnezeu faţă de sînge?

⁶ Dar care este atitudinea creştinismului faţă de salvarea vieţii umane prin sînge? Isus ştia ce spusese Tatăl său despre folosirea sîngelui. Isus „n’a săvîrşit nici un păcat, [şi] nici s’a aflat vicleşug în gura lui“. Aceasta înseamnă că el a respectat la perfecţie Legea, inclusiv cea privitoare la sînge (1 Petru 2:22, Biblia Regele Carol II). Astfel, el a dat continuatorilor săi un model care includea şi respectul faţă de viaţă şi sînge.

 7, 8. Cum a devenit clar că legea lui Dumnezeu referitoare la sînge se aplică creştinilor?

⁷ Istoria ne arată ce s–a întîmplat mai tîrziu, cînd un conciliu al corpului de guvernare creştin a hotărît dacă creştinii trebuiau să respecte toate legile Israelului. Sub îndrumarea divină, ei au spus că creştinii nu sînt obligaţi să respecte codul mozaic, ci că este «necesar» să «continue să se abţină de la lucrurile jertfite idolilor şi de la sînge şi de la lucruri sugrumate [carne nescursă de sînge] şi de la fornicaţie» (Fapte 15:22-29, NW). Astfel, ei au arătat cu claritate că evitarea sîngelui este, moraliceşte, la fel de importantă ca evitarea idolatriei şi a imoralităţii crase.a

⁸ Creştinii timpurii au sprijinit această interdicţie divină. Comentînd asupra acestui fapt, savantul britanic Joseph Benson a spus: „Interdicţia de a mînca sînge, impusă lui Noe şi urmaşilor săi şi repetată israeliţilor, . . . nu a fost niciodată revocată, ci, dimpotrivă, a fost confirmată în Noul Testament, Fapte XV, şi a devenit, astfel, o obligaţie permanentă.“ Totuşi, ceea ce spune Biblia despre sînge anulează întrebuinţările care i se dau sîngelui în medicina modernă, cum ar fi transfuziile, care, evident, nu erau folosite în timpul lui Noe sau al apostolilor?

Sîngele în medicină sau ca medicament

 9. Cum era folosit sîngele în medicina antică, şi prin ce se deosebeşte acest fapt de poziţia creştină?

⁹ Folosirea medicinală a sîngelui nu este cîtuşi de puţin modernă. Cartea Flesh and Blood de Reay Tannahill arată că, de aproximativ 2 000 de ani, atît în Egipt, cît şi în alte locuri, „sîngele era considerat drept remediul suveran pentru lepră.“ Romanii credeau că epilepsia se putea vindeca prin ingerarea de sînge uman. Iată ce a scris Tertullian despre această folosire „medicinală“ a sîngelui: „Gîndiţi–vă la aceia care, la un spectacol din arenă, iau cu o sete lacomă sîngele proaspăt al criminalilor nelegiuiţi . . . şi îl iau cu ei ca să–şi vindece epilepsia.“ Lucrul acesta se deosebea net de ceea ce făceau creştinii: „Noi nici măcar nu avem sînge de animale la mesele noastre . . . La procesele creştinilor, voi le oferiţi lor cîrnaţi umpluţi cu sînge. Sînteţi convinşi, desigur, că [aceasta] este o nelegiuire pentru ei.“ Reflectaţi la consecinţe: în loc să consume sînge, care reprezintă viaţa, creştinii timpurii erau dispuşi să rişte să moară.—Compară cu 2 Samuel 23:15-17.

10, 11. De ce se poate susţine că normele lui Dumnezeu privitoare la sînge interzic acceptarea sîngelui transfuzat?

¹⁰ Bineînţeles, pe vremea aceea sîngele nu era transfuzat, deoarece transfuziile de sînge au început abia în preajma secolului al XVI–lea. Totuşi, în secolul al XVII–lea, un profesor de anatomie de la Universitatea din Copenhaga a obiectat astfel: «Se pare că cei care îşi petrec timpul folosind sîngele ca tratament intern al bolilor abuzează de el şi păcătuiesc grav. Canibalii sînt condamnaţi. De ce nu îi repudiem pe cei care îşi pîngăresc gîtlejul cu sînge omenesc? La fel este şi cu primirea, fie pe gură, fie prin intermediul transfuziei, de sînge străin dintr–o venă tăiată. Autorii acestei operaţii sînt înspăimîntaţi de legea divină.»

¹¹ Da, chiar şi în secolele trecute, oamenii au priceput că legea lui Dumnezeu interzicea atît primirea sîngelui prin vene, cît şi pe gură. Înţelegerea acestui lucru îi poate ajuta pe oamenii de azi să priceapă că poziţia adoptată de Martorii lui Iehova concordă cu poziţia lui Dumnezeu. Deşi dau o înaltă preţuire vieţii şi apreciază mult îngrijirea medicală, adevăraţii creştini respectă viaţa ca dar de la Creator, deci ei nu încearcă să-şi păstreze viaţa prin consumul de sînge. — 1 Samuel 25:29.

Este viaţa salvată pe cale medicală?

12. Ce se cuvine să aibă în vedere oamenii raţionali cu privire la transfuziile de sînge?

¹² De mulţi ani specialiştii afirmă că sîngele salvează viaţa. Doctorii pot spune că starea cuiva care a pierdut o cantitate mare de sînge şi căruia i s–a făcut transfuzie a fost ameliorată. Deci oamenii s–ar putea întreba: «Cît de înţeleaptă sau cît de neînţeleaptă este, din punct de vedere medical, poziţia creştină?» Înaintea acceptării oricărei intervenţii medicale serioase, un om raţional va stabili atît eventualele foloase, cît şi riscurile posibile. Dar în privinţa transfuziilor de sînge? Realitatea este că transfuziile comportă multe riscuri. Ele pot fi chiar fatale.

13, 14. a) Daţi cîteva exemple care dovedesc că transfuziile de sînge sînt riscante. b) Cum ilustrează un episod din viaţa papei riscurile pe care le comportă sîngele pentru sănătate?

¹³ Iată o observaţie recentă a doctorilor L. T. Goodnough şi J. M. Shuck: „Lumea medicală ştie de mult timp că, deşi un aport de sînge este sigur în măsura în care ştim cum să–l furnizăm, transfuzia de sînge a comportat întotdeauna riscuri. Cele mai frecvente complicaţii ale transfuziei de sînge continuă să fie hepatita non–A şi non–B (NANBH); alte posibile complicaţii sînt hepatita B, alloimunizarea, reacţia la transfuzie, suprimarea imunologică şi supraîncărcarea cu fier.“ Făcînd o apreciere sumară numai a unuia dintre aceste pericole grave, raportul adăuga: „Se apreciază că [numai în Statele Unite] aproximativ 40 000 de oameni vor contracta anual NANBH şi că pînă la 10% dintre aceştia vor face ciroză şi/sau hepatomă [cancer al ficatului].“ — The American Journal of Surgery, iunie 1990.

¹⁴ Pe măsură ce riscul de a contracta boli în urma transfuziei de sînge devine mai mult cunoscut, oamenii îşi revizuiesc concepţia despre transfuzii. De exemplu, după ce a fost împuşcat în 1981, papa a fost tratat la un spital şi apoi externat. Mai tîrziu, el a trebuit să se întoarcă acolo pentru două luni, însă starea lui s–a agravat atît de mult, încît se părea că va trebui să părăsească spitalul ca bolnav cronic. De ce? Deoarece contractase o infecţie cu cytomegalovirus de la sîngele transfuzat lui. Unii poate că se întreabă: «Dacă pînă şi sîngele dat papei nu este sigur, care este situaţia cu transfuziile administrate nouă, oamenilor de rînd?»

15, 16. De ce transfuziile de sînge nu sînt sigure chiar dacă sîngele a fost analizat pentru depistarea bolilor?

¹⁵ «Dar nu poate fi sîngele analizat pentru a se depista bolile din el?» ar putea întreba cineva. Ei bine, să luăm ca exemplu depistarea hepatitei B. Patient Care din 28 februarie 1990 remarca: „Frecvenţa hepatitei posttransfuzionale a scăzut în urma analizei amănunţite a sîngelui pentru depistarea [ei], însă 5–10% din cazurile de hepatită posttransfuzională sînt încă generate de hepatita B.“

¹⁶ Eşecul unor asemenea testări se observă şi în cazul unui alt risc pe care îl generează sîngele — SIDA. Epidemia de SIDA a trezit spectaculos omenirea la pericolul sîngelui infectat. Este adevărat că există acum analize pentru depistarea virusului în sînge. Totuşi, sîngele nu este analizat pe toate porţiunile şi se pare că bolnavii pot purta virusul SIDA în sînge ani de zile fără ca acesta să fie detectat prin analizele obişnuite. Deci pacienţii pot dobîndi SIDA — au dobîndit SIDA — de la sîngele care a fost analizat şi transmis mai departe!

17. Cum pot transfuziile de sînge să aducă prejudicii care nu se observă imediat?

¹⁷ Medicii Goodnough şi Shuck au menţionat şi „suprimarea imunologică“. Da, conform dovezilor, chiar şi atunci cînd sîngele este primit favorabil, el poate prejudicia sistemul imunologic al pacientului, expunîndu–l cancerului şi morţii. Astfel, în Canada, un studiu efectuat asupra „pacienţilor cu cancer la cap şi la gît a dezvăluit că cei cărora li s–a făcut transfuzie în timpul extirpării [unei] tumori au înregistrat ulterior o scădere semnificativă capacităţii imunitare“ (The Medical Post, 10 iulie 1990). Medicii de la Universitatea Southern California au semnalat următoarele: „Rata recidivării pentru toate tipurile de cancer la laringe a fost de 14% pentru cei care nu au primit sînge şi 65% pentru cei care au primit. Pentru cancer la cavitatea bucală, faringe, nas sau sinus, rata recidivării a fost de 31% la cei fără transfuzii şi 71% la cei cu transfuzii“ (Annals of Otology, Rhinology & Laryngology, martie 1989). Suprimarea funcţiei imunitare pare să sprijine şi ea faptul că cei cărora li s–a administrat sînge în timpul operaţiilor sînt mai predispuşi la contractarea infecţiilor. — Vezi chenarul de la pagina 10.

Există vreo alternativă pentru sînge?

18. a) Ce au fost determinaţi medicii să facă din cauza riscurilor pe care le implică transfuziile de sînge? b) Ce informaţii privitoare la unele alternative ai putea să–i împărtăşeşti medicului tău curant?

¹⁸ Unii ar putea gîndi astfel: «Transfuziile sînt periculoase, dar există vreo alternativă?» Vrem, cu siguranţă, o îngrijire medicală eficientă şi de bună calitate, dar există mijloace eficiente şi adecvate pentru a rezolva o problemă medicală gravă fără a recurge la sînge? Din fericire, există. The New England Journal of Medicine din 7 iunie 1990 spunea: „Devenind tot mai conştienţi de riscurile pe care le prezintă [SIDA] şi alte infecţii transmise prin transfuzie, medicii reconsideră riscurile şi foloasele transfuziilor şi caută alternative, inclusiv cea a evitării totale a transfuziilor.“b

19. De ce poţi fi încrezător că poţi refuza sînge şi, totuşi, să ai succes în tratamentul medical care ţi se aplică?

¹⁹ Martorii lui Iehova refuză de mult timp transfuziile de sînge, nu, în primul rînd, din cauza periclitării sănătăţii, ci datorită ascultării de legea lui Dumnezeu asupra sîngelui (Fapte 15:28, 29). Şi totuşi, medici pricepuţi i–au îngrijit cu succes pe pacienţii Martori, fără să folosească sînge şi să suporte riscurile pe care le comportă el. Şi ca să ilustrăm cu unul dintre numeroasele exemple semnalate în literatura medicală, Archives of Surgery din noiembrie 1990 discuta despre efectuarea transplantului de inimă la pacienţii Martori a căror conştiinţă permitea o asemenea intervenţie, dar fără administrare de sînge. În articol se spunea: „Cei peste 25 de ani de experienţă în efectuarea operaţiilor de cord asupra Martorilor lui Iehova au fost încununaţi de succes printr–un transplant de inimă fără a se administra produse de sînge . . . Nu s–au semnalat decese perioperative, iar primele studii postoperatorii au demonstrat că aceşti pacienţi nu au fost mai susceptibili la o rată mai mare de respingere a grefei.“

Sîngele cel mai valoros

20, 21. De ce ar trebui creştinii să fie precauţi în sensul de a nu–şi însuşi părerea că „sîngele este un medicament nefast“?

²⁰ Există, totuşi, o întrebare profundă pe care fiecare dintre noi ar trebui să şi–o pună: «Dacă m–am hotărît să nu accept transfuzii de sînge, de ce fac asta? Ca să fiu sincer, care este motivul meu primordial, fundamental?»

²¹ Am menţionat că, la transfuzia de sînge, există alternative eficiente care nu ne expun la numeroasele pericole legate de aceasta. Pericole ca hepatita sau SIDA au ajuns chiar să–i determine pe mulţi să refuze sîngele din motive nereligioase. Unii fac mare agitaţie pe tema aceasta, de parcă ar manifesta sub stindardul «Sîngele este un medicament nefast.» S–ar putea ca un creştin să fie atras în marşul aceasta. Dar el este un marş care se împotmoleşte. Cum aşa?

22. Ce concepţie realistă despre viaţă şi moarte trebuie să adoptăm? (Ecleziast 7:2)

²² Adevăraţii creştini sînt conştienţi de faptul că, la un moment dat, oamenii mor chiar dacă li se acordă cea mai bună îngrijire medicală în spitalele cele mai moderne. Cu sau fără transfuzii de sînge, oamenii tot mor. A spune asta nu înseamnă a fi fatalist, ci realist. Astăzi moartea este un fapt de viaţă. Cei care desconsideră legea lui Dumnezeu asupra sîngelui suferă deseori prejudicii imediate sau tîrzii din partea sîngelui. Unii chiar mor din cauza sîngelui transfuzat. Totuşi, aşa cum cu toţii ne dăm cu siguranţă seama, cei care supravieţuiesc transfuziilor n–au dobîndit viaţa veşnică, deci nu există dovada că sîngele le–a salvat definitiv viaţa. Pe de altă parte, majoritatea acelora care refuză sîngele din motive religioase şi/sau medicale, dar acceptă un tratament alternativ le merge foarte bine din punct de vedere medical. Ei îşi pot, astfel, prelungi viaţa cu mulţi ani — dar nu la nesfîrşit.

23. Ce lagătură există între legile lui Dumnezeu privitoare la sînge şi faptul că sîntem păcătoşi şi avem nevoie de răscumpărare?

²³ Faptul că toţi oamenii care trăiesc azi sînt imperfecţi şi mor treptat ne duce la ideea centrală a ceea ce spune Biblia despre sînge. Dumnezeu i–a poruncit întregii omeniri să nu mănînce sînge. De ce? Deoarece acesta reprezintă viaţa (Geneza 9:3-6). În codul Legii el a inclus legi care specificau faptul că toţi oamenii sînt păcătoşi. Dumnezeu le–a spus israeliţilor că, dacă aduceau jertfe de animale, ei puteau arăta că păcatele lor trebuiau să fie acoperite (Levitic 4:4-7, 13-18, 22-30). Cu toate că azi el nu cere aşa ceva de la noi, acest lucru are importanţă acum. Dumnezeu şi–a propus să furnizeze o jertfă care să poată ispăşi pe deplin păcatele tuturor credincioşilor — jertfa de răscumpărare (Matei 20:28). Iată de ce este necesar să ne însuşim concepţia lui Dumnezeu despre sînge.

24. a) De ce ar fi o greşeală să considerăm riscurile pentru sănătate drept problema centrală cu privire la sînge? b) Ce anume trebuie să sprijine concepţia noastră despre folosirea sîngelui?

²⁴ Ar fi o greşeală să ne concentrăm, în principal, asupra pericolelor pe care le creează sănătăţii noastre sîngele, deoarece nu aceasta a fost intenţia lui Dumnezeu. Se pare că israeliţii au dobîndit unele foloase pentru sănătate prin faptul că nu au ingerat sînge, la fel cum au obţinut foloase şi fiindcă nu au mîncat carne de porc sau de animale care se hrănesc cu hoituri (Deuteronom 12:15, 16; 14:7, 8, 11, 12). Amintiţi–vă însă că atunci cînd Dumnezeu i–a dat lui Noe dreptul să mănînce carne, el nu i–a interzis să mănînce carnea acestor animale. El a decretat, totuşi, ca oamenii să nu mănînce sînge. Dumnezeu nu s–a concentrat, în principal, asupra eventualelor pericole pentru sănătate. Nu aceasta era esenţa decretului său privitor la sînge. Închinătorii săi trebuiau să refuze să–şi păstreze viaţa prin intermediul sîngelui, nu fiindcă aceasta ar fi fost, în primul rînd, nesănătos, ci nesfînt. Ei refuzau sîngele, nu pentru că era poluat, ci pentru că era preţios. Numai prin sînge de jertfă puteau ei căpăta iertare.

25. Cum poate sîngele să salveze viaţa în mod durabil?

²⁵ Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. În Efeseni 1:7, apostolul Pavel explică: „În El [Cristos] avem răscumpărarea prin sîngele Lui, iertarea păcatelor după bogăţiile harului Său.“ Dacă Dumnezeu iartă păcatele cuiva şi îl consideră drept, acea persoană are perspectiva vieţii eterne. Deci sîngele de răscumpărare al lui Isus poate să salveze viaţa—în mod durabil, de fapt veşnic.

[Note de subsol]

Puteţi explica?

◻ Care este motivul principal al refuzului Martorilor lui Iehova de a accepta transfuzii de sînge?

◻ Ce dovezi confirmă că poziţia biblică privitoare la sînge nu este neraţională din punct de vedere medical?

◻ Ce legătură strînsă există între jertfa de răscumpărare şi legea biblică referitoare la sînge?

◻ Care este singurul mod în care sîngele poate salva vieţi pentru eternitate?

[Chenarul de la pagina 10]

TRANSFUZIE ŞI INFECŢIE

După o reconsiderare amplă a faptului dacă transfuziile de sînge pot face un pacient mai vulnerabil la infecţii, Dr. Neil Blumberg a conchis astfel: „Din 12 studii clinice [asupra acestei probleme], 10 au constatat că transfuzia se asociază în mod pregnant şi independent cu un risc accentuat al infecţiei bacteriale . . . În plus, transfuzia efectuată cu mult timp înaintea unei operaţii poate influenţa rezistenţa pacientului la infecţii dacă efectele de natură imunologică sînt pe termen lung, după cum lasă să se înţeleagă unele studii . . . Dacă aceste date pot fi îmbogăţite şi confirmate, se pare că infecţiile postoperatorii grave ar fi singura, cea mai obişnuită şi cea mai semnificativă complicaţie asociată cu transfuzia respectivă.“ — Transfusion Medicine Reviews, octombrie 1990.

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Hematii mărite la microscop. „Fiecare microlitru (0,00003 uncii) de sînge conţine între 4 şi 6 milioane de hematii.“ — „The World Book Encyclopedia“

[Provenienţa fotografiei]

Kunkel-CNRI/PHOTOTAKE NYC