Ce înseamnă pentru tine Cele Zece Porunci?

LA TREI LUNI după eliberarea lor din Egipt în 1513 î.e.n., israeliţii şi–au aşezat tabăra în faţa Muntelui Sinai, în deşert. Invitat de către Iehova, profetul Moise s–a urcat pe munte şi l–a auzit pe Dumnezeu promiţînd că va face din naţiunea Israel ’proprietatea Sa specială dintre toate celelalte popoare‘. Apoi Moise a relatat aceasta poporului prin intermediul bătrînilor naţiunii. „După aceea tot poporul a răspuns în unanimitate şi a zis: «Sîntem dispuşi să facem tot ceea ce a spus Iehova.»“ — Exod 19:1–8.

După aceea Dumnezeu i–a declarat lui Moise Cele Zece Porunci cu următoarea prefaţă: „Eu sînt Iehova, Dumnezeul tău, care te–am făcut să ieşi din ţara Egiptului, din casa sclavilor“ (Exod 20:2). Acest Decalog era pentru israeliţi, cărora li se spusese în prima poruncă: „Să nu ai alţi dumnezei împotriva feţei mele.“ — Exod 20:3.

Apoi Iehova i–a dat lui Moise celelalte porunci divine pentru Israel (Exod 20:4—23:19). În total acestea se ridicau la circa 600 de legi. Şi cît de emoţionant a fost ca ei să înţeleagă faptul că îngerul lui Dumnezeu mergea înaintea naţiunii, ca să–i pregătească drumul de intrare în Ţara Promisă! (Exod 23:20–22). Iehova a declarat: „Înaintea întregului tău popor voi face lucruri minunate, care n–au fost niciodată create pe tot pămîntul sau printre toate naţiunile; şi tot poporul în mijlocul căruia te afli va vedea într–adevăr lucrarea lui Iehova, deoarece este inspirator de teamă ceea ce fac cu tine.“ În schimb, ce anume cerea Dumnezeu de la poporul său? „Cît despre tine, păstrează ceea ce îţi poruncesc astăzi.“ Da, ascultarea faţă de toate legile şi preceptele lui Iehova era obligatorie. — Exod 34:10, 11.

Ce însemna pentru Israel Decalogul?

Fugind, datorită protecţiei divine, de sclavia egipteană, israeliţii au cunoscut numele lui Dumnezeu într–un sens nou. Iehova devenise Eliberatorul lor (Exod 6:2, 3). Drept urmare, cea de a treia poruncă a căpătat pentru ei o însemnătate specială, interzicîndu–li–se să se folosească de numele divin într–un mod nedemn. — Exod 20:7.

Dar ce se poate spune despre a patra poruncă, şi anume cea referitoare la sabat? Această poruncă scotea în evidenţă respectul faţă de lucrurile sacre, aşa cum indicase anterior Iehova cînd a instituit „o respectare sabatică“ în legătură cu strîngerea manei (Exod 16:22–26). Cînd unii dintre israeliţi n–au fost prompţi la ascultare, Iehova le–a amintit în mod clar că le dăduse acea poruncă. „«Reţineţi că Iehova v–a dat sabatul. (. . .)» Şi poporul a procedat la respectarea sabatului în a şaptea zi“ (Exod 16:29, 30). Ulterior, Iehova le–a arătat cît de exclusivă era această dispoziţie, afirmînd: „Între mine şi fiii lui Israel acesta este un semn pe timp indefinit.“ — Exod 31:17.

Analizează apoi particularitatea celei de–a zecea porunci, care interzice dorinţa pătimaşă. Iată o lege pe care nici un om nu o putea face să fie respectată. Fiecare israelit era răspunzător în faţa Dumnezeului său, Iehova, care îi cerceta inima fiecăruia pentru a–i descoperi motivele. — Exod 20:17; 1 Samuel 16:7; Ieremia 17:10.

Un punct de vedere corectat

Isus Cristos, care s–a născut în naţiunea Israel, le–a spus discipolilor săi: „Să nu credeţi că am venit să distrug LEGEA sau PROFEŢII. Eu nu am venit să distrug, ci să împlinesc“ (Matei 5:17). Creştinilor evrei apostolul Pavel le–a scris: „Legea posedă doar o umbră a lucrurilor bune viitoare, şi nu substanţa a lucrurilor“ (Evrei 10:1). Dacă ai fi fost evreu convertit la creştinism, cum ai fi înţeles acest comentariu? Unii membri ai congregaţiei creştine primitive credeau că sutele de legi, inclusiv Cele Zece Porunci, pe care Dumnezeu le dăduse prin intermediul lui Moise erau, în totalitate, încă în vigoare. Dar era corect punctul lor de vedere?

Să analizăm următoarele cuvinte pe care Pavel le–a adresat evreilor deveniţi creştini în provincia Galatia: „Noi, care sîntem iudei de la natură şi nu păcătoşi dintre naţiuni, ştiind că omul este declarat drept, nu datorită lucrărilor legii, ci numai prin credinţa în Cristos Isus, chiar şi noi ne–am pus credinţa în Cristos Isus, ca să putem fi declaraţi drepţi datorită credinţei în Cristos şi nu datorită lucrărilor legii, deoarece nici o carne nu va fi declarată dreaptă prin intermediul lucrărilor legii“ (Galateni 2:15, 16). Într–adevăr, starea de a fi declarat drept de către Dumnezeu nu depindea de o ascultare perfectă de Legea Mozaică, întrucît, într–o stare umană imperfectă, lucrul acesta era imposibil. Pavel a adăugat: „Toţi aceia care depind de lucrările legii sînt sub un blestem, căci este scris: «Blestemat este oricine nu perseverează în toate lucrurile scrise în sulul LEGII pentru a le înfăptui.» (. . .) Cristos ne–a eliberat prin intermediul cumpărării de blestemul LEGII, devenind blestem în locul nostru.“ — Galateni 3:10–13.

Dacă continuatorii evrei ai lui Isus nu se mai aflau sub blestemul Legii, erau oare creştinii obligaţi să respecte toate poruncile date lui Israel? Iată ce le–a scris Pavel colosenilor: „[Dumnezeu] (. . .) ne–a iertat cu bunăvoinţă toate greşelile noastre şi a şters documentul scris cu mîna, care era împotriva noastră, care consta din decrete şi care ne era opus; şi el l–a îndepărtat din cale, pironindu–l pe stîlpul de tortură [al lui Cristos]“ (Coloseni 2:13, 14). Fără îndoială, mulţi dintre primii creştini trebuiau să–şi corecteze modul de a gîndi şi să recunoască faptul că fuseseră „scutiţi de LEGE“ (Romani 7:6). Exercitînd credinţă în moartea de jertfă a lui Isus, care punea capăt Legii şi pregătea calea pentru intrarea în vigoare a profeţitului „nou legămînt“, ei aveau perspectiva de a fi consideraţi drepţi de către Iehova. — Ieremia 31:31–34; Romani 10:4.

Ce înseamnă ele pentru noi

Înseamnă atunci că Cele Zece Porunci, care sînt o parte fundamentală a Legii, nu mai au nici o însemnătate pentru creştini? Desigur, nu! Deşi Decalogul nu este, din punct de vedere legal, obligatoriu pentru creştini, legile sale continuă să furnizeze îndrumări sănătoase, asemenea celorlalte porunci ale Legii Mozaice. De exemplu, Isus a zis că cele mai mari două porunci sînt acelea care pretind iubirea de Dumnezeu şi de aproapele (Levitic 19:18; Deuteronom 6:5; Matei 22:37–40). În sfaturile date creştinilor din Roma Pavel a citat poruncile a şasea, a şaptea, a opta şi a zecea, adăugînd următoarele: „Şi orice altă poruncă ar exista este cuprinsă în acest cuvînt, şi anume: «Să–l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.»“ — Romani 13:8, 9.

Astfel deci, ca parte din Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu, cărui scop servesc astăzi Cele Zece Porunci? Ele ne dezvăluie punctul de vedere al lui Iehova (2 Timotei 3:16, 17). Să analizăm cum fac ele acest lucru.

Primele patru porunci scot în evidenţă responsabilităţile noastre faţă de Iehova. (Prima) El este un Dumnezeu care pretinde încă devoţiune exclusivă (Matei 4:10). (A doua) Nici unul dintre închinătorii săi nu trebuie să folosească imagini (1 Ioan 5:21). (A treia) Cînd folosim numele lui Dumnezeu, trebuie să facem aceasta în mod corespunzător şi demn, fără a manifesta vreodată lipsă de respect (Ioan 17:26; Romani 10:13). (A patra) Întreaga noastră viaţă trebuie să se axeze pe lucrurile sacre. Lucrul acesta ne permite să ne odihnim, sau ’să ţinem un sabat‘, renunţînd la un mod de viaţă prin care ne–am considerat drepţi în propriii noştri ochi. — Evrei 4:9, 10.

(A cincea) Ascultarea pe care copiii trebuie să le–o dea părinţilor continuă să fie piatra unghiulară a unităţii familiei, aducînd cu sine binecuvîntările lui Iehova. Şi ce speranţă minunată oferă această ’primă poruncă însoţită de o promisiune‘! Aceasta nu este numai „ca să–ţi meargă bine“, dar şi ca „să dăinuieşti multă vreme pe pămînt“ (Efeseni 6:1–3). Acum, că trăim în „zilele din urmă“ ale actualului sistem rău, o asemenea ascultare sfîntă oferă tinerilor perspectiva de a nu muri niciodată. — 2 Timotei 3:1; Ioan 11:26.

Iubirea de aproapele nostru ne va împiedica să–i facem acestuia rău prin fapte rele cum ar fi (a şasea) uciderea, (a şaptea) adulterul, (a opta) furtul, şi (a noua) depunerea de mărturie falsă (1 Ioan 3:10–12; Evrei 13:4; Efeseni 4:28; Matei 5:37; Proverbe 6:16–19). Dar ce putem spune despre motivaţiile noastre? (A zecea) poruncă — cea referitoare la dorinţa pătimaşă — ne aminteşte că Iehova cere ca motivele noastre să fie întotdeauna drepte în ochii săi. — Proverbe 21:2.

Ce pline de sens sînt cele Zece Porunci! Întrucît ele se bazează pe principii divine care nu se vor demoda niciodată, trebuie să le apreciem ca pe o preţioasă aducere aminte a obligaţiei noastre de a–l iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru. — Matei 22:37–39.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 6]

Moartea lui Isus a pus capăt Legii, inclusiv a celor Zece Porunci date israeliţilor la Muntele Sinai