De la Seder la salvare

„Cupa marii salvări o voi ridica şi numele lui Iehova îl voi invoca.“ — PSALM 116:13.

 1. Ce cîntec, întotdeauna preferat, ţi–ar putea afecta viitorul?

TE–AR bucura un cîntec ce ar trata despre un viitor al tău de durată şi fericire? Într–adevăr, un asemenea cîntec este întotdeauna preferat. Tu ai însă posibilităţi mai bune decît au avut alţii de–a înţelege şi de–a te bucura de acest cîntec plin de semnificaţie. Iudeii îl numesc Hallel (Laudă). Înglobînd Psalmii 113 pînă la 118, el ne îndeamnă să cîntăm „Halleluiah“ sau „Lăudaţi–l pe Iah“.

 2. Cum este folosit acest cîntec, şi ce legătură are el cu Sederul?

² Iudeii cîntau acest Hallel cu ocazia serviciului lor pascal, practică ce, evident, datează de pe vremea cînd Dumnezeu avea un templu în care erau aduse jertfe de animale. Astăzi el este cîntat în căminele evreilor în timpul serviciului pascal şi al servirii mesei denumite Seder, iar puţini sînt cei care, cîntîndu–l cu ocazia Sederului, înţeleg adevărata importanţă a Psalmului 116:13: „Cupa marii salvări o voi ridica şi numele lui Iehova îl voi invoca.“ Dar ce legătură are salvarea cu Paştele? Ar putea fi oare implicată şi salvarea ta?

Paştele — sărbătoare a salvării

 3. Care este istoricul Sederului?

³ Să ne amintim că israeliţii erau sclavi în Egipt sub un faraon asupritor. În cele din urmă, Iehova l–a ridicat pe Moise pentru a–i conduce poporul spre libertate. După ce Iehova adusese nouă plăgi asupra Egiptului, Moise o anunţă pe cea de–a zecea. Iehova avea să doboare pe întîiul născut din fiecare cămin egiptean (Exod 11:1–10). Israeliţii însă aveau să fie ocrotiţi. Cum? Ei trebuiau să înjunghie o oaie cu al cărei sînge aveau să ungă uşorii şi pragul de sus al uşii, şi să rămînă în interiorul casei, mîncînd la cină miel, pîine nedospită şi ierburi amare. Pe parcursul acestui Seder, Dumnezeu avea să treacă «peste» ei, fără să–i ucidă pe întîii lor născuţi. — Exod 12:1–13.

 4, 5. Cum a dus Paştele la salvarea multora? (Psalm 106:7–10).

⁴ Ca reacţie la aceste zece plăgi, Faraon i–a spus lui Moise: „Sculaţi–vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, atît voi, cît şi fiii ceilalţi ai lui Israel, şi duceţi–vă şi îl slujiţi pe Iehova“ (Exod 12:29–32). După ce evreii împreună cu un „vast amestec de însoţitori“ simpatizanţi au plecat, Faraon şi–a schimbat hotărîrea şi a pornit în urmărirea lor. Atunci, în mod miraculos, Dumnezeu a venit în ajutorul poporului său, salvîndu–l prin Marea Roşie, în care Faraon şi toată armata care îl urma au pierit. — Exod 12:38; 14:5–28; Psalm 78:51–53; 136:13–15.

⁵ La Marea Roşie le–a spus israeliţilor: „Să nu vă fie teamă. Staţi fermi şi vedeţi salvarea de la Iehova, pe care o va înfăptui astăzi pentru voi.“ Mai tîrziu ei au cîntat: „Forţa mea şi tăria mea este Iah, deoarece serveşte salvării mele. Acesta este Dumnezeul meu şi eu îl voi lăuda“ (Exod 14:13; 15:2). Da, eliberarea lui Israel, atît de sub cele zece plăgi cît şi din Marea Roşie, a fost o salvare. Psalmistul l–a descris în mod cît se poate de potrivit pe Iehova ca fiind un Dumnezeu „care înfăptuieşte o măreaţă salvare în mijlocul pămîntului“. — Psalm 68:6, 20; 74:12–14; 78:12, 13, 22.

 6, 7. De ce a fost instituit Paştele, dar de ce este el acum sărbătorit în mod diferit de primul Paşte?

⁶ Evreilor li se cerea să respecte Paştele în amintirea salvării. Dumnezeu a spus: „Ziua aceasta trebuie să servească drept comemorare pentru voi, iar voi trebuie să o celebraţi ca pe o sărbătoare pentru Iehova în toate generaţiile voastre“ (Exod 12:14). Cu ocazia fiecărei cine pascale sau Seder, tatăl trebuia să–i amintească familiei de această salvare. Iehova a poruncit: „Cînd fiii voştri vor spune: «Ce înseamnă pentru noi serviciul acesta?», atunci trebuie să spuneţi: «Este jertfa paştelui pentru Iehova, care a trecut peste casele fiilor lui Israel în Egipt, cînd i–a lovit cu plăgi pe egipteni, dar cînd el a eliberat casele noastre.»“ — Exod 12:25–27.

⁷ Faptul că încă şi în zilele noastre evreii ţin acest Seder pascal confirmă istoricitatea acestei relatări. Unele dintre practicile lor diferă însă de cele poruncite de Dumnezeu. The Origins of the Seder (Originile Sederului) spune: „Biblia include o tratare largă a Paştelui şi a Sărbătorii Pîinii Nedospite; aceste descrieri însă nu corespund cu modul de celebrare ulterioară a sărbătorii. Ritualul biblic se concentrează în special asupra jertfei pascale care, în literatura post–biblică, nu mai deţine poziţia centrală.“ Motivul principal este că evreii nu se mai află în posesia unui templu în care să poată aduce jertfe animaliere.

 8. Ce motiv special avem de a analiza Paştele?

⁸ Creştinii pot trage foloase din studiul tuturor sărbătorilor date de Dumnezeu vechiului Israela dar, actualmente, un anumit aspect al Paştelui merită o atenţie deosebită din partea noastră. Isus, un iudeu, sărbătorea Paştele. Cu ultima ocazie cînd a făcut lucrul acesta, el a scos în evidenţă unica celebrare divină pentru creştini — Cina Domnului, comemorarea morţii lui Isus. Astfel, această celebrare creştină este în legătură cu Paştele.

Mai mult decît un miel de Paşte

 9, 10. În ce fel a fost mielul de Paşte o jertfă specială sau unică?

⁹ Evrei 10:1 ne spune că «Legea este doar o umbră a lucrurilor bune viitoare». Cyclopœdia of Biblical, Theological, and Ecclesiastical Literature (Enciclopedia literaturii biblice, teologice şi ecleziastice) de M’Clintock şi Strong spune: „Nici o altă umbră a lucrurilor bune viitoare conţinută în Lege nu poate concura cu sărbătoarea Paştelui.“ Mielul pascal avea în mod special o semnificaţie care o depăşea pe aceea de ceremonie comemorativă a salvării întîilor născuţi şi apoi a tuturor evreilor din Egipt.

¹⁰ Mielul acesta era unic în mai multe privinţe. De pildă, multe jertfe de animale din Legea mozaică erau prezentate de către individ în legătură cu păcatele sau vinovăţiile personale, iar anumite părţi ale animalului erau arse pe altar (Levitic 4:22–35). O parte din carnea ofrandei de comuniune era dată preotului oficiant sau altor preoţi (Levitic 7:11–38). Însă mielul de Paşte sau pascal nu era pus pe altar, ci oferit de către un grup de oameni, de obicei o familie, care erau în acelaşi timp şi cei ce îl mîncau. — Exod 12:4, 8–11.

11. Care era punctul de vedere al lui Iehova referitor la mielul de Paşte, şi ce prefigura acesta? (Numere 9:13).

¹¹ Iehova a pus un aşa de mare preţ pe mielul pascal încît l–a numit «jertfa mea» (Exod 23:18; 34:25). Savanţii au spus că „jertfa pascală era jertfa lui Iehova prin excelenţă“. Acest miel a scos în evidenţă sau a prefigurat într–un mod de netăgăduit jertfa lui Isus. Ştim lucrul acesta deoarece apostolul Pavel îl numeşte pe Isus „Paştele nostru [care] a fost jertfit“ (1 Corinteni 5:7). Isus a fost identificat ca „Mielul lui Dumnezeu“ şi „Mielul care a fost înjunghiat“. — Ioan 1:29; Apocalips 5:12; Fapte 8:32.

Sînge salvator al vieţii

12. Ce rol a jucat sîngele mielului cu ocazia primului Paşte?

¹² Cu ocazia evenimentului din Egipt sîngele a jucat un rol esenţial în ceea ce priveşte salvarea. Cînd Iehova i–a ucis pe întîii născuţi, El a trecut peste casele pe ai căror uşori exista sînge. În plus, deoarece evreii nu erau nevoiţi să–şi jelească întîii născuţi, ei erau într–o situaţie care le permitea să treacă Marea Roşie spre libertate.

13, 14. În ce fel este salvator al vieţii şi necesar pentru salvare sîngele lui Isus? (Efeseni 1:13).

¹³ Sîngele este implicat în salvare şi astăzi, şi anume, propriul sînge al lui Isus. Cînd „Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape“, în anul 33 e.n., Isus i–a zis unui vast auditoriu: „Cel care se nutreşte cu carnea mea şi bea sîngele meu are viaţă veşnică, şi eu îl voi învia în ziua din urmă; deoarece carnea mea este adevărată hrană şi sîngele meu este adevărată băutură“ (Ioan 6:4, 54, 55). Toţi ascultătorii săi iudei trebuie să se fi gîndit la Paştele care se apropia şi la faptul că în Egipt a fost folosit sîngele unui miel.

¹⁴ Isus nu se referea atunci la simbolurile folosite la Cina Domnului. Această nouă celebrare pentru creştini nu a fost instituită decît un an mai tîrziu, astfel că nici chiar apostolii care auziseră în anul 32 e.n. cuvintele lui Isus nu ştiau nimic despre ea. Isus a arătat însă că sîngele lui era esenţial pentru salvarea veşnică. Pavel a explicat: „Prin intermediul lui avem eliberarea prin răscumpărare, în virtutea sîngelui acestuia, da, iertarea greşelilor noastre, potrivit bogăţiei favorii sale nemeritate“ (Efeseni 1:7). Numai prin intermediul iertării în baza sîngelui lui Isus putem trăi veşnic.

Ce salvare şi unde?

15. Ce salvare şi privilegii au devenit posibile pentru evreii din Egipt, şi ce nu a devenit posibil pentru ei? (1 Corinteni 10:1–5).

¹⁵ În evenimentul din Egiptul antic a fost implicată doar o salvare limitată. Nici unul dintre cei care părăsiseră Egiptul nu se aştepta să primească viaţă veşnică după Exod. Este adevărat că Dumnezeu i–a desemnat pe leviţi să fie preoţi ai naţiunii, iar unii din tribul lui Iuda au devenit temporar regi, dar toţi aceştia aveau să moară (Fapte 2:29; Evrei 7:11, 23, 27). Deşi „un vast amestec de însoţitori“, care şi ei părăsiseră Egiptul, nu aveau aceste privilegii, ei, împreună cu evreii, puteau spera să ajungă în Ţara Promisă şi să se bucure de o viaţă normală, închinîndu–se lui Dumnezeu. Totuşi, slujitorii precreştini ai lui Iehova aveau o bază pentru a spera că odată, cîndva, aveau să aibă posibilitatea de a se bucura de viaţă fără sfîrşit pe pămînt, locul unde Dumnezeu hotărîse să trăiască omenirea. Lucrul acesta este în armonie cu ceea ce a promis Isus la Ioan 6:54.

16. Ce fel de salvare puteau spera slujitorii din vechime ai lui Dumnezeu?

¹⁶ Dumnezeu i–a folosit pe unii dintre slujitorii săi din vechime pentru a aşterne în scris cuvinte inspirate despre faptul că pămîntul a fost creat pentru a fi locuit şi despre faptul că cel integru va trăi veşnic pe el (Psalm 37:9–11; Proverbe 2:21, 22; Isaia 45:18). Dar cum ar putea adevăraţii închinători să beneficieze de o asemenea salvare, de vreme ce ei au murit? Prin faptul că Dumnezeu îi readuce la viaţă pe pămînt. Iov, de exemplu, şi–a exprimat speranţa că Dumnezeu avea să–şi aducă aminte de el şi avea să–l cheme din nou la viaţă (Iov 14:13–15; Daniel 12:13). Evident, una dintre formele salvării este la viaţă veşnică pe pămînt. — Matei 11:11.

17. Ce salvare diferită arată Biblia că pot obţine alţii?

¹⁷ Biblia mai vorbeşte şi despre salvare la viaţă în cer, unde a plecat Isus după învierea sa. „El este la dreapta lui Dumnezeu, căci s–a dus în cer; şi i–au fost supuşi îngeri şi autorităţi şi puteri“ (1 Petru 3:18, 22; Efeseni 1:20–22; Evrei 9:24). Dar Isus nu este singurul om care trebuie să fie luat în cer. Dumnezeu a hotărît că va mai lua de pe pămînt un număr relativ mic de alţi oameni. Isus le–a vorbit apostolilor, spunînd: „În casa Tatălui meu sînt multe locuinţe. (. . .) Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă plec să vă pregătesc un loc, eu revin şi vă voi lua cu mine, pentru ca acolo unde sînt eu să fiţi şi voi.“ — Ioan 14:2, 3.

18. Ce motiv avem acum de a ne concentra atenţia asupra salvării la viaţă cerească?

¹⁸ Salvarea la viaţă cerească în unitate cu Isus este, în mod cert, un lucru mult mai înălţător decît salvarea limitată de la primul Paşte (2 Timotei 2:10). Noua celebrare pentru discipolii săi, care se concentra asupra salvării la viaţă veşnică cerească, a fost instituită de către Isus în seara ultimului Seder sau cină pascală valabilă. El le–a spus apostolilor: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (Luca 22:19). Înainte de a vedea cum trebuiau creştinii să desfăşoare această celebrare, să vedem cînd anume trebuie ţinută.

Un ’timp stabilit‘

19. De ce este logic să facem o legătură între Paşte şi Cina Domnului?

¹⁹ Isus a zis: „Am dorit mult să mănînc acest Paşte împreună cu voi înainte ca să sufăr“ (Luca 22:15). După aceea el a schiţat Cina Domnului pe care discipolii săi aveau să o ţină ca amintire a morţii sale (Luca 22:19, 20). Paştele era ţinut o dată pe an. Prin urmare, este raţional ca Cina Domnului să fie ţinută şi ea anual. Cînd? În mod logic, primăvara, pe vremea Paştelui. Aceasta înseamnă în ziua cînd cade 14 Nisan (după calendarul iudeu) şi nu întotdeauna vinerea, ziua din săptămînă în care a murit Isus.

20. De ce sînt Martorii lui Iehova interesaţi de data de 14 Nisan?

²⁰ Astfel, 14 Nisan a fost data la care se gîndea Pavel atunci cînd a scris: „Căci ori de cîte ori mîncaţi această pîine şi beţi această cupă, voi continuaţi să proclamaţi moartea Domnului pînă ce vine el“ (1 Corinteni 11:26). În primele două secole care au urmat morţii lui Isus mulţi creştini ţineau ziua de 14 Nisan, ei fiind cunoscuţi sub numele de Quartodecimani, din latinescul „a 14–a“. M’Clintock şi Strong relatează: „Bisericile din Asia Mică celebrau moartea Domnului în ziua corespunzătoare celei de 14 a lunii Nisan, zi în care, conform opiniei întregii Biserici antice, avusese loc crucificarea.“ Astăzi, Martorii lui Iehova ţin Cina Domnului anual, la data corespunzătoare zilei de 14 Nisan. Unii au observat însă că aceasta poate să difere de data cînd sărbătoresc Paştele iudeii. De ce?

21. Cînd trebuia să fie sacrificat mielul pascal, dar ce fac iudeii de astăzi?

²¹ Ziua ebraică dura de la apusul soarelui (în jurul orei şase) pînă la următorul apus de soare. Dumnezeu a poruncit ca mielul de Paşte să fie junghiat la 14 Nisan, „între cele două seri“ (Exod 12:6). Cînd avea să fie aceasta? Iudeii moderni aderă la punctul de vedere rabinic conform căruia mielul trebuie să fie junghiat aproape de sfîrşitul zilei de 14 Nisan, între momentul cînd soarele începea să coboare (în jurul orei trei) şi apusul propriu–zis al soarelui. Ca urmare, ei ţin Sederul după apusul soarelui cînd deja a început ziua de 15 Nisan. — Marcu 1:32.

22. Care este cauza că data Cinei Comemorative diferă de data la care îşi ţin iudeii Paştele? (Marcu 14:17; Ioan 13:30).

²² Noi avem însă toate motivele să înţelegem expresia în alt mod. Deuteronom 16:6 spune cît se poate de clar israeliţilor „să înjunghiaţi jertfa pascală seara, la asfinţitul soarelui“ (Versiunea iudaică Tanakh). Lucrul acesta arată că „între cele două seri“ se referă la perioada amurgului, de la asfinţit (cînd începea 14 Nisan) pînă la căderea întunericului. Vechii iudei Karaiţib au înţeles şi ei în felul acesta, iar samariteniic procedează ca atare pînă în ziua de astăzi. Acceptarea faptului că sacrificarea şi consumarea mielului pascal aveau loc «la timpul stabilit», adică la 14 Nisan, nu la 15 Nisan, este unul dintre motivele din care data Cinei noastre Comemorative diferă uneori de data iudeilor. — Numere 9:2–5.

23. De ce necesită calendarul ebraic adăugarea unor luni, şi cum efectuează această operaţie iudeii de astăzi?

²³ Un alt motiv din care data noastră poate să difere de cea a iudeilor este că ei folosesc un calendar predeterminat, al cărui sistem nu a fost stabilit decît în secolul al patrulea al erei noastre. Folosindu–se de acesta, ei pot stabili data pentru 1 Nisan sau pentru sărbători cu decenii sau secole înainte. În plus, calendarul lunar antic necesita adăugarea ocazională a unei a 13–a luni, astfel încît calendarul să se poată sincroniza cu anotimpurile. Actualul calendar iudeu adaugă această lună la un moment stabilit; într–un ciclu de 19 ani, ea este adăugată anilor 3, 6, 8, 11, 14, 17 şi 19.

24, 25. (a) Cum erau stabilite lunile şi necesitatea introducerii unei luni suplimentare în zilele lui Isus? (b) Cum este stabilită data Cinei Domnului de către Martorii lui Iehova?

²⁴ Însă Emil Schürer spune că „pe vremea lui Isus [iudeii] încă nu aveau fixat un calendar, dar bazîndu–se pe o observaţie pur empirică, fiecare lună calendaristică nouă începea o dată cu apariţia pe cer a lunii noi şi, tot pe bază de observaţie, adăugau luna necesară. „Dacă (. . .) spre sfîrşitul anului se constata că Paştele avea să cadă înainte de echinocţiul de primăvară [în jurul lui 21 martie], se decreta intercalarea unei luni înaintea lunii Nisan“ (The History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ, volumul I [Istoria poporului iudeu în epoca lui Isus Cristos]). Luna calendaristică suplimentară intervenea astfel în mod natural, şi nu printr–o adăugare arbitrară.

²⁵ Colegiul Central al Martorilor lui Iehova stabileşte data Cinei Domnului conform metodei antice. 1 Nisan este determinat de momentul în care luna nouă cea mai apropiată de echinocţiul de primăvară, poate fi observată la apusul soarelui în Ierusalim. Numărînd 14 zile de aici înainte ajungem la 14 Nisan, care, de obicei, corespunde unei zile cu lună plină. (Vezi Turnul de veghere din 15 iunie 1977, paginile 383, 384 [engl.].) În baza acestei metode biblice, Martorii lui Iehova de pe întregul pămînt au fost anunţaţi că în 1991 celebrarea Comemorării va avea loc la data de 30 martie, după apusul soarelui.

26. Ce aspect suplimentar al Cinei Domnului merită atenţia noastră?

²⁶ Data aceasta corespunde cu 14 Nisan, cînd Isus a ţinut ultimul Paşte valabil. Celebrarea Comemorării însă plasează în centrul atenţiei o salvare care o depăşeşte cu mult pe acea comemorată de Sederul iudaic. Fiecare dintre noi trebuie să înţeleagă ce anume s–a petrecut în timpul Cinei Domnului, ce înseamnă ea şi cum este implicată salvarea noastră.

[Note de subsol]

Cum vei răspunde?

◻ De ce este pus Paştele în mod potrivit, în legătură cu salvarea?

◻ Cum poate realiza jertfa lui Isus mai mult decît mielul pascal?

◻ Ce salvare devine posibilă prin intermediul lui Isus?

◻ Cum stabilesc Martorii lui Iehova timpul corespunzător pentru Cina Domnului?