Capitolul 3

Cînd cineva devine bărbat

 1–6. Aminteşte cîteva amănunte ale dezvoltării noastre în decursul timpului pînă la naştere. Există cineva, căruia îi revine cinstea pentru aceasta? (Psalm 139:13–18).

MERITĂ să reflectăm, care a fost începutul nostru ca oameni. Fiecare dintre noi a fost, la început, o singură celulă-ou fecundată, mai mică decît punctul de la sfîrşitul acestei fraze. De la acest mic început, ne-am dezvoltat în trupul mamei noastre. După un timp oarecare, corpul nostru a fost gata: El a avut un creier, pentru a gîndi, ochi pentru a vedea, urechi pentru a auzi şi multe alte organe uimitoare. Cum s-a ajuns la această creştere?

² Nu pentru că părinţii noştri ar fi întocmit schiţele, după care sîntem făcuţi. Toate acestea au pornit dintr-o celulă-ou, care fusese fecundată de un spermatozoid al tatălui nostru în uterul mamei noastre. Au durat doar cîteva minute pînă cînd, în interiorul acestei celule minuscule, au fost terminate planurile pentru viitorul om, care, în cele din urmă, a ajuns ceea ce fiecare din noi este.

³ Toate informaţiile, folosite în vederea producerii noastre, sînt conţinute în ADN-ula acelei celule-ou fecundate. ADN-ul este componenta principală a zeci de mii de gene din fiecare celulă şi aceste gene sînt divizate în două zeci şi trei de perechi. Fiecare celulă este atît de încărcată cu informaţii, încît ar fi necesară o cameră plină cu cărţi, pentru a le transcrie în limba noastră. Dar, ceea ce este probabil şi mai surprinzător, fiecare nouă celulă somatică primeşte ca zestre aceleaşi informaţii cuprinzătoare. În fiecare celulă este conţinută, aşadar, aceeaşi informaţie ca şi în celula-ou, de la început care a fost fecundată.

⁴ Probabil te întrebi, cum de ADN-ul este capabil să facă apel numai la informaţia de care tocmai are nevoie la construcţia părţii corespunzătoare a corpului. Cum alege el, de exemplu, numai acele instrucţiuni, care sînt necesare la construirea ochiului? Şi cum reţine el acolo, de exemplu, informaţiile pentru construcţia urechilor, a rinichilor şi a ficatului?

⁵ Aceasta este o taină, pe care oamenii n-au putut s-o dezlege pînă acum. Ea arată proiectul unui Creator măreţ. Cunoştinţa pe care o avea unul din scriitorii Bibliei despre corpul omenesc, l-a determinat să-i zică lui Dumnezeu: „Te voi preamări, fiindcă sînt făcut minunat, într-un mod, care inspiră veneraţie. Lucrările tale sînt minunate, după cum sufletul meu o ştie prea bine“ (Psalm 139:14). Te simţi tu la fel de impresionat privitor la aceasta?

⁶ În decursul a numai nouă luni, celula-ou fecundată, o dată cu care ne-am început existenţa, a devenit un sugar pe deplin format, constînd din peste 200 de milioane de celule care au fost aranjate surprinzător de complicat. Niciodată n-am crescut, mai apoi, atît de repede! Dar la vîrsta de treisprezece sau patrusprezece ani, începe o nouă creştere rapidă. În decursul acestui timp, tînărul devine bărbatb. Această perioadă de tranziţie, cunoscută ca pubertate sau timp de maturizare, durează mai mulţi ani. Ea se sfîrşeşte o dată cu atingerea maturităţii corporale, în general, între al douăzeci şi unulea şi al douăzeci şi treilea an de viaţă. Această perioadă nu este simplă pentru un om, în acelaşi timp fiind de cea mai mare importanţă. În decursul acestui timp se pun jaloanele pentru dezvoltarea sa ulterioară.

MODIFICĂRI ÎN TIMPUL PUBERTĂŢII

 7–12. (a) Ce modificări se petrec într-un băiat, în decursul maturizării? Ar trebui să fii neliniştit din cauza acestor modificări? (b) Cum ştie un băiat că organele sale genitale s-au dezvoltat într-atît, încît poate da naştere la copii?

⁷ În timpul primei faze a pubertăţii, se ivesc semnele maturizării sexuale. În general, la băieţi se stabileşte, pentru aceasta, vîrsta de patrusprezece ani, iar la fete, vîrsta de doisprezece ani. Pot să existe, însă, cu toate acestea, mari abateri de la aceste reguli. Cineva poate să ajungă la pubertate, la unsprezece sau doisprezece ani, el poate fi, însă, chiar de cincisprezece sau şaisprezece ani, şi maturitatea sa sexuală încă tot să nu se fi instalat. Dar aceasta nu e nimic ieşit din comun, şi de aceea nimeni n-ar trebui să se neliniştească din această cauză. La ce greutăţi trebuie să se aştepte cineva, în decursul acestei faze a pubertăţii?

⁸ Cineva, probabil, se va simţi neîndemînatic, crezînd că n-ar mai putea face nimic cu membrele sale. Aceasta stă în faptul că oasele cresc şi muşchii trebuie să se întindă o dată cu ele. Există aparenţa că unele părţi ale corpului ar creşte foarte repede în timp ce altele rămîn în urmă. Totuşi, eventuala stîngăcie va trece. Nu trebuie să-şi facă cineva griji mari cu privire la aceasta, deşi, hotărît, este potrivit, mai ales, să fie atent asupra sa pentru a se feri de accidente.

⁹ Chiar şi coardele vocale devin mai lungi. Prin aceasta vocea devine mai groasă. În decursul acestui timp al schimbării vocii, se poate întîmpla, însă, uneori, ca vocea să nu funcţioneze, adică spontan — cînd te aştepţi cel mai puţin — să dea naştere unui ton acut. Chiar şi aceasta aparţine „durerilor de creştere“ ale maturizării. Dacă deci se întîmplă aşa ceva şi alţii se amuză de aceasta ar trebui, pur şi simplu, să se rîdă cu ei şi astfel va trece şi jena.

¹⁰ Aceste modificări corporale sînt provocate de o serie de glande, printre care glanda tiroidă, glanda suprarenală şi glanda testiculară (sexuală). Ele provoacă, de asemenea, şi alte modificări. Printre acestea se numără creşterea părului în jurul organelor de reproducere, chiar şi la subsiori şi pe piept. Măsura de creştere a părului este diferită de la om la om şi, de aceea nu există nici o unitate de măsură pentru „bărbăţie“. Chiar şi pe faţă începe să crească părul, de obicei mai întîi deasupra buzei superioare. Chiar dacă deocamdată nu e decît un puf, vine, cu toate acestea, momentul cînd tînărul va face cunoştinţă cu rasul.

¹¹ Modificarea care-l agită pe un tînăr în dezvoltare, este cea care are de-a face cu organele de reproducere (cele genitale). În decursul pubertăţii, ele nu numai că ajung la mărimea lor deplină, ci încep să şi activeze. În Leviticul 15:16, 17, Biblia vorbeşte de poluţii. Dacă părinţii n-au vorbit despre aceasta cu adolescentul, cea dintîi ejaculaţie poate fi o întîmplare neliniştitoare. Cum se ajunge la o asemenea ejaculare?

¹² Cînd un băiat se maturizează atît de mult, încît poate da naştere la copii, organul său genital secretează un lichid, care se numeşte spermă. Acest lichid e mai greu ca apa şi conţine, cu toate că nu se produce în cantităţi mari, milioane de spermatozoizi minusculi. Fiecare din aceşti spermatozoizi poate fecunda un ovul al unei femei, aşa încît să se dezvolte un copil. Corpul elimină acest lichid seminal, mai mult sau mai puţin regulat. De obicei, poluţia are loc în timpul somnului, în vis.

SCOPUL SEXUALITĂŢII

13–15. (a) Cu ce scop a creat Dumnezeu sexualitatea? Din ce motiv a reglementat-o prin porunci? (Evrei 13:4). (b) De la cine poate primi un băiat răspunsuri de încredere la întrebările despre sexualitate? (Proverbe 6:20).

¹³ Sexualitatea provine de la Creatorul nostru. Ea a fost prevăzută pentru ca un bărbat să poată arăta cît de mult iubeşte o femeie şi astfel ei împreună să poată procreea. Dumnezeu a stabilit, însă, reguli în ce priveşte sexualitatea, care spun că un bărbat şi o femeie au permisiunea să aibe relaţii sexuale numai dacă sînt căsătoriţi. Aceasta, fiindcă Dumnezeu a voit ca fiecare copil care vine pe lume să aibe atît un tată, cît şi o mamă care să-şi asume deplină răspundere să-l crească. Din acest motiv este greşit în ochii lui Dumnezeu, dacă oameni, care nu sînt căsătoriţi, au relaţii sexuale.

¹⁴ Pentru cei căsătoriţi însă, relaţiile sexuale, oferă o posibilitate minunată de a-şi arăta iubirea unul faţă de altul. Contactul sexual îi apropie pe cei doi atît de mult, încît bărbatul îşi introduce organul sexual, în mod firesc, în vaginul soţiei sale. Amîndoi pot simţi prin aceasta o plăcere adîncă. În timpul contactului sexual, spermatozoizii părăsesc corpul bărbatului prin organul său genital şi se scurg în vaginul soţiei sale. Spermatozoizii se deplasează prin colul uterin şi dacă întîlnesc un ovul, unul din spermatozoizii bărbatului se uneşte cu acest ovul, după care celula fecundată începe să se dezvolte, spre a deveni un copil. Dumnezeu a creat organele genitale, aşadar, pentru un scop sfînt şi anume cu scopul de a perpetua viaţa. De aceea, este şi potrivit ca ele să fie întrebuinţate după regulile stabilite de Dumnezeu.

¹⁵ Dacă tu ai de întrebat ceva în legătură cu maturitatea sexuală, cel mai bine este să întrebi pe părinţii tăi, îndeosebi pe tatăl. Tatăl a trecut personal prin tot ceea ce se întîmplă într-un băiat, şi încă prin mai multe. Alţi adolescenţi ne transmit, probabil informaţii numai pe jumătate adevărate în care cîteva realităţi sînt amestecate cu o mulţime de idei eronate. Totuşi, numai tatăl este în măsură să dea lămuriri, care să-i ajute băiatului şi să-i folosească cel mai bine. În caz că tatăl nu este capabil să-i dea sfat sau lămuriri, care se bazează pe Cuvîntul lui Dumnezeu, ar fi de mare valoare să aflăm ce zice Cuvîntul lui Dumnezeu în această direcţie. Bătrînii din cadrul adunărilor Martorilor lui Iehova, sînt dispuşi să-ţi vină în ajutor.

A TE DOVEDI CONŞTIENT DE RESPONSABILITATE

16–18. (a) Ce au făcut părinţii tăi pentru a te îndemna să fii, pînă la un anumit grad, de sine stătător? Ce efect poate avea felul în care îţi foloseşti aceste libertăţi în legătură cu faptul că îţi sînt acordate alte libertăţi? (b) Pentru ce se ataşează tinerii de bande? La ce poate duce acest fapt? (1 Corinteni 15:33).

¹⁶ Este un lucru foarte natural ca cineva, aflat pe calea de a deveni bărbat, să simtă dorinţa de a fi de sine stătător, fiindcă el însuşi se simte o personalitate. Chiar şi dorinţa după un anumit grad de independenţă, este ceva natural. Probabil că părinţii încep să pregătească pe băiat pentru timpul în care va putea sta pe propriile lui picioare. În ce mod?

¹⁷ Ei îţi vor încredinţa probabil tot mai multă responsabilitate şi te vor lăsa să colaborezi la luarea deciziilor. Tu poţi să le comunici ideile şi dorinţele tale, cu privire la pregătirea, pe care doreşti s-o ai şi la alegerea profesiei. Poate ei îţi permit să cumperi tu însuţi unele din lucrurile de întrebuinţare personală. Însă, orice ar considera părinţii ca fiind potrivit în această privinţă, rămîne de datoria adolescentului să se dovedească demn de această răspundere. Dacă el se comportă copilăreşte sau „se încăpăţînează“, trebuie să i se reducă libertăţile sale atît de mult, pînă se va comporta mai mult ca bărbat.

¹⁸ Odată cu această dorinţă de a fi mai mult de sine stătător şi de a avea o anumită indepedenţă, survin şi alte dorinţe naturale. Tînărul vrea să fie respectat ca personalitate şi să i se recunoască, în acelaşi timp, capacităţile. Mulţi tineri se asociază unei anumite bande, pentru ca prin aceasta să-şi satisfacă necesitatea de a fi de sine stătător şi pentru a se simţi că aparţine undeva. Astfel de bande îşi stabilesc, în general, propriile lor reguli de comportare, şi faptele arată că aproape întotdeauna aceasta duce la încălcarea legilor, uneori chiar la crime grave. De aceea, după cît se vede, tovărăşiile rele sînt, mai mult decît oricare alt factor, cauza că tinerii apucă pe căi lăturalnice.

19, 20. Pentru ce este importantă o bună relaţie cu părinţii? Prin ce poate fi influenţată negativ această relaţie? (Proverbe 23:24, 25).

¹⁹ În decursul acestei perioade a vieţii, tînărul începe deja să-şi imagineze cum va arăta el ca adult. Dar ar trebui să mediteze tot mai mult cum va fi interiorul său, numit de Biblie „persoana ascunsă a inimii“ (1 Petru 3:4). În această perioadă a vieţii sale, nu e oportun să se lase despărţit, în vreun oarecare fel, de părinţii şi de ceilalţi membri ai familiei datorită dorinţei după mai multă independenţă. Adolescentul are nevoie în decursul pubertăţii şi mai mult de dragostea lor şi de influenţa lor echilibratoare, deoarece el are de trecut printr-o serie de modificări şi trebuie să înveţe să-şi stăpînească dorinţa nouă pe care o simte.

²⁰ În loc să se izoleze de părinţii săi şi să lase să se formeze o prăpastie între el şi ei, în timp ce creşte, pentru a deveni bărbat, el trebuie să se ţină şi mai departe strîns de ei şi să înveţe de la ei atît cît poate. N-o va regreta niciodată. Aceasta va face bucurie şi părinţilor lui, astfel încît să poată fi mîndri de fiul lor.

[Note de subsol]

[Ilustraţia de la pagina 19]

În numai nouă luni, dintr-o singură celulă, iese un sugar