„războiului zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, la Armaghedon! (Apocalips 16:14, 16). Astfel va fi adăugat, ca să zicem aşa, un nou capitol la cartea Războaielor lui Iehova. Acesta va constitui o încheiere triumfătoare, un final măreţ cu privire la acest sistem de lucruri. În totalitatea ei, această carte va demonstra că Dumnezeul Atotputernic nu a pierdut niciodată vreo bătălie. Apoi, cei care iubesc numele lui Iehova îi vor cînta laude jubilînd de bucurie. Atunci se va împlini în mod grandios ultimul verset al cărţii Psalmilor: „Orice lucru care respiră să–l laude pe Iah! Lăudaţi pe Iah! — Psalm 150:6

Controversa universală — rezolvată pentru totdeauna

„Însuşi Iehova, la dreapta ta, cu siguranţă va sfărîma regi în bucăţi în ziua mîniei sale“. — PSALM 110:5

1, 2. Ce eveniment petrecut în anul 70 e.n. a aruncat, probabil, o îndoială asupra caracterului universal al suveranităţii lui Iehova Dumnezeu, dar cui îi acordase el favoarea sa la acea dată?

SUVERANITATEA universală a Creatorului cerului şi al pămîntului constituie cea mai importantă chestiune de controversă care a fost ridicată în faţa oamenilor şi a îngerilor. În scurt timp, această chestiune va fi rezolvată pentru totdeauna, dar timp de multe secole, adversarii lui Iehova au sfidat suveranitatea sa. Într–adevăr, distrugerea în anul 70 e.n. a oraşului Ierusalim şi a templului său dedicat lui Iehova a aruncat, probabil, o îndoială asupra caracterului universal al suveranităţii Creatorului. A existat însă un motiv întemeiat pentru care Iehova nu a dorit să fie un Dumnezeu războinic în favoarea Israelului carnal.

² Care era acest motiv? La acea dată, Iehova Dumnezeu acordase favoarea sa unei naţiuni, un Israel spiritual, „Israelul lui Dumnezeu“, cum numeşte apostolul Pavel congregaţia lui Isus Cristos (Galateni 6:16). Pînă în prezent însă, pe tot parcursul aşa– numitei ere creştine, Iehova nu a luptat pentru Israelul spiritual ca un Dumnezeu războinic aşa cum a luptat pentru Israelul natural aflat sub legămîntul Legii mozaice. Ba chiar a permis ca soldaţii romani, la instigaţia din partea iudeilor, să–l omoare pe Isus Cristos pe un stîlp de tortură pe Golgota. Acest lucru s–a petrecut cu 37 de ani înaintea celei de–a doua distrugeri a Ierusalimului, realizată de romani în anul 70 e.n.

3, 4. Din zilele lui Moise pînă la regele Ezechia, cum s–a dovedit Dumnezeu a fi un războinic, dar cum au stat lucrurile în cazul israeliţilor spirituali în ceea ce priveşte atît modul lui de a lupta, cît şi al lor?

³ Din zilele profetului Moise pînă în timpul domniei regelui Ezechia care–şi avea reşedinţa la Ierusalim, Iehova Dumnezeu a luptat în mod miraculos pentru naţiunea Israel, iar israeliţii au luptat sub conducerea lui cu arme de război (Deuteronom 1:30; 3:22; 20:3, 4; Iosua 10:42). Dar nu la fel stau lucrurile în cazul Israelului spiritual! De la moartea lui Isus Cristos care a avut loc în afara Ierusalimului