Întrebări de la cititori

◼ Moise le-a spus israeliţilor că „lucrurile revelate ne aparţin nouă şi fiilor noştri pe timp indefinit“ (Deuteronom 29:29). S-a ajuns ca aceste „lucruri revelate“ să includă şi lumina care s-a revărsat peste Cuvîntul lui Dumnezeu în timpul acestor zile din urmă?

Nu, nu ar fi corect să punem înţelegerea profeţiilor care ni s-a permis în aceste zile din urmă la acelaşi nivel cu „lucrurile revelate“ despre care vorbea Moise.

Potrivit contextului afirmaţiei făcute de Moise, „lucrurile revelate“ despre care vorbea el erau în legătură cu legămîntul Legii (Deuteronom 29:25). Moise a arătat că aceste „lucruri revelate“ implicau anumite responsabilităţi. Neîndeplinirea acestor responsabilităţi avea să-l determine pe Iehova să-şi disciplineze poporul.

Legămîntul Legii era, desigur, o revelaţie primită de la Iehova Dumnezeu. Ea a fost precedată de alte revelaţii făcute patriarhilor, lui Noe şi altora pînă la Adam. Moise a fost folosit pentru a consemna în scris lucrurile revelate pînă la timpul său, lucruri care au fost păstrate pentru noi în primele cinci cărţi ale Bibliei. Mai tîrziu, aşa cum s-a explicat în articolul „Lucrurile revelate ne aparţin nouă“ (Turnul de veghere din 15 mai 1986, în lb. engleză), aceste „lucruri revelate“ au ajuns să includă toate informaţiile consemnate în Biblie. — 2 Timotei 3:16.

Astfel, Biblia conţine „declaraţiile sacre ale lui Dumnezeu“, adică lucrurile revelate de el (Romani 3:2). Cînd iudeii naturali s-au dovedit infideli, creştinii unşi au devenit intendenţii acestor „lucruri revelate“, iar congregaţia creştină a devenit „stîlp şi sprijin“ pentru ele (1 Timotei 3:15; 1 Corinteni 4:1). Aşadar, descendenţii actuali ai membrilor acelei congregaţii se fac pe bună dreptate ecoul cuvintelor lui Moise, afirmînd că „lucrurile revelate ne aparţin nouă“.

Astăzi, Iehova a vărsat multă lumină peste aceste „lucruri revelate“. După cum a fost profeţit de către Daniel, membrii poporului lui Iehova au ‘umblat încoace şi încolo’ în Cuvîntul inspirat, iar ‘adevărata cunoaştere a devenit abundentă’ (Daniel 12:4). Astfel, cunoaştem acum identitatea „altor oi“ (Ioan 10:16). Cunoaştem „marea mulţime“ (Apocalips 7:9–17). Vedem împlinirea parabolei despre oi şi capre (Matei 25:31–46). Aceste lucruri ne-au fost dezvăluite sau aduse la cunoştinţă dar nu în sensul de „lucrurile revelate“ şi consemnate în Cuvîntul inspirat al lui Iehova.

Aşadar, nu ar fi corect să punem aceste progrese în privinţa înţelegerii pe acelaşi nivel cu revelaţiile inspirate care constituie „lucrurile revelate“ consemnate în Biblie. Printr-un studiu aprofundat al Bibliei, membrii poporului lui Iehova caută, prin intermediul rugăciunii, o înţelegere corectă a acelor „lucruri revelate“. La rîndul său, Iehova, prin intermediul spiritului sfînt, ne-a furnizat şi ne furnizează această înţelegere la timpul hotărît de el.

Biblia ne spune cum „cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care devine din ce în ce mai clară pînă cînd ziua va fi ferm stabilită“ (Proverbe 4:18). Lumina mereu crescîndă pe care Iehova o varsă peste „lucrurile revelate“ arată că „ziua“ aceea se apropie tot mai mult şi dovedeşte că, astăzi, congregaţia creştină se bucură de binecuvîntarea sa.

◼ Este potrivit să vorbim despre o viitoare lume nouă?

Este potrivit să se pună această întrebare deoarece cuvîntul grecesc kósmos tradus deseori prin „lume“ înseamnă în esenţă omenire, iar Dumnezeu nu intenţionează să facă o nouă omenire. De altfel, în Biblie nu găsim expresia kainós kósmos (literal: „lume nouă“).

Dar folosirea biblică a cuvîntului kósmos permite unui creştin să vorbească despre o „lume nouă“ cînd se referă la viitorul paradis restabilit pe pămînt. The New International Dictionary of New Testament Theology explică următoarele: ‘Substantivul kosmos înseamnă în esenţă clădire, dar el denotă îndeosebi ordine’. Acest dicţionar adaugă că acest cuvînt are, de asemenea, sensuri specifice ca: „ornament şi podoabă“, „reglementarea vieţii în societatea omenească“ şi „locuitori ai pămîntului, umanitatea“.

În Scripturile greceşti, kósmos este deseori folosit cu sensul de întreaga familie umană. Astfel, citim că „toţi au păcătuit [adică toţi descendenţii imperfecţi ai lui Adam] şi au fost lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:19, 23). Pe de altă parte, „atît de mult a iubit Dumnezeu lumea (kósmos) încît l-a dat pe Fiul său unic-născut pentru ca oricine exercită credinţă în el să (. . .) aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Da, jertfa lui Cristos este la dispoziţia oricărui membru al familiei umane, care exercită credinţă.

Dacă aceasta ar fi singura utilizare biblică a cuvîntului kósmos, atunci ar fi încorect să vorbim despre o viitoare „lume nouă“. De ce? Deoarece unii membri ai omenirii vor supravieţui marelui necaz viitor. Apoi, aceştia vor avea prilejul de a trăi în paradisul restabilit. Astfel, Dumnezeu nu va crea o nouă rasă de oameni, o nouă omenire, o nouă lume a oamenilor. Însă Biblia nu foloseşte cuvîntul kósmos numai cu sensul de întreaga omenire.

De exemplu uneori cuvîntul grecesc semnifică toţi oamenii care sînt înstrăinaţi de Dumnezeu. În Evrei 11:7 se spune că „prin credinţă Noe (. . .) a condamnat lumea [kósmos].“ Evident, el nu a condamnat fiecare persoană, adică întreaga omenire. Noe şi cei şapte membri ai familiei sale au supravieţuit potopului. În mod asemănător, Isus s-a rugat: „Mă rog, nu pentru lume [kósmos] ci pentru cei pe care mi i-ai dat (. . .) Lumea i-a urît, deoarece ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume.“ — Ioan 17:9, 14; compară 2 Petru 2:5; 3:6.

Să ne concentrăm totuşi asupra unui alt sens în care Biblia foloseşte cuvîntul kósmos. Acesta se referă la cadrul, ordinea sau sfera vieţii umane.a Întîlnim o asemenea întrebuinţare a cuvîntului în următorul comentariu al lui Isus: „Ce folos ar avea omul dacă ar cîştiga întreaga lume [kósmos] dar şi-ar pierde sufletul?“ (Matei 16:26). Evident, Cristos nu se referea aici la o persoană care ‘cîştigă întreaga lume a omenirii’, nici la ‘întreaga lume a oamenilor înstrăinaţi de Dumnezeu’. Aici nu este vorba de faptul că o persoană materialistă ar putea cîştiga omenirea, ci este vorba despre ceea ce oamenii au, fac sau pun la cale. Lucrul acesta este valabil şi în cazul observaţiilor pe care apostolul Pavel le face despre o persoană căsătorită care ‘se îngrijeşte de lucrurile lumii’. În mod asemănător, un creştin nu trebuie ‘să se folosească de lume din plin’. — 1 Corinteni 7:31–33.

În această privinţă kósmos are un sens asemănător cu acela al cuvîntului grec aión, care poate fi redat prin „sistem de lucruri“ sau „epocă“. (Vezi Aid to Bible Understanding, pagina 1671—1674.) Găsim în unele cazuri că cele două cuvinte sînt aproape sinonime. Să analizăm două exemple de similitudine între kósmos şi aión: (1) Pavel a scris că el a fost părăsit de Dima, care „a iubit prezentul sistem de lucruri [aión]“. Dar apostolul Ioan ne sfătuieşte ca să nu ‘iubim lumea [kósmos]’, unde îşi are originea „dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă“. (2 Timotei 4:10; 1 Ioan 2:15–17). (2) În Ioan 12:31, se vorbeşte despre „conducătorul acestei lumi [kósmos]“ care este identificat în 2 Corinteni 4:4 cu „dumnezeul acestui sistem de lucruri [aión]“.

Aşadar, kósmos, sau „lume“, poate fi folosit cu privire la întreaga omenire, precum şi cu privire la cadrul sferei umane. Din acest motiv, putem vorbi în mod corespunzător şi tot atît de corect despre venirea unui „nou sistem de lucruri“ sau a unei „lumi noi“. Aceasta poate fi un nou cadru, o nouă ordine a lumii sau o nouă, sferă a vieţii umane. Majoritatea locuitorilor paradisului pămîntesc restabilit au trăit în vechiul sistem de lucruri. Totuşi, ei vor supravieţui sau vor fi înviaţi. Astfel, ei vor fi aceeaşi omenire. Însă în lipsa lumii înstrăinate de Dumnezeu, şi în prezenţa unei noi reglementări, sau ordini, bazată pe voinţa revelată a lui Dumnezeu, voinţa care va predomina atunci, acest paradis restabilit va fi o lume nouă.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 32]

Omenirea dreaptă va restaura Paradisul în lumea nouă