-
„Fii curajos şi foarte puternic“Turnul de veghe – 1987 | 1 decembrie
-
-
„Fii curajos şi foarte puternic“
„Nu trebuie să vă temeţi de ei, fiindcă Iehova, Dumnezeul vostru este cel care luptă pentru voi.“ — DEUTERONOM 3:22.
1. (a) Care era situaţia Israelului la sfîrşitul peregrinării sale prin deşert? (b) Ce îndemn i-a dat atunci Moise?
ERA timpul cînd Israelul avea să trăiască unele dintre cele mai importante evenimente ale istoriei sale. Naţiunea sfîntă a lui Dumnezeu trebuia acum să se pregătească pentru a intra în Ţara Promisă! Timp de 40 de ani Moise i-a condus pe israeliţi printr-un imens şi înfricoşător deşert. În timp ce se afla în regiunea Iordanului, în ţara Moab, el s-a adresat pentru ultima oară poporului lui Dumnezeu. La vîrsta de 120 de ani „ochiul său nu slăbise şi forţa sa vitală nu îl părăsise“. El nu şi-a pierdut nici puterea vocii. Iosua, care avea să-i urmeze la conducere, precum şi toţi israeliţii au fost desigur foarte emoţionaţi auzindu-l pe Moise expunîndu-le în termeni viguroşi legile lui Iehova şi îndemnîndu-i să dea dovadă de curaj cînd vor pătrunde pentru a cuceri ţara. — Deuteronom 1:1–5, 19, 21, 29, 30; 3:22; 31:6, 7, 23; 34:7.
2. De unde ştim că relatarea acestor evenimente este pentru instruirea noastră?
2 Dar să aibă oare aceste evenimente atît de îndepărtate numai o simplă valoare istorică? Nicidecum! Apostolul Pavel ne spune: „Tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin consolarea din Scripturi să avem speranţă“ (Romani 15:4). Relatarea îşi are o paralelă în zilele noastre. Ea ne poate întări în vederea războiului spiritual pe care îl purtăm astăzi. Ea mai serveşte şi de avertisment „pentru noi, asupra cărora a sosit sfîrşitul sistemelor de lucruri“, şi ne ajută să evităm capcanele lui Satan. — 1 Corinteni 10:11; 1 Petru 4:7.
De unde provenea puterea lui Iosua?
3, 4. (a) De ce trebuie să cultivăm curajul? (b) Cum putem face lucrul acesta?
3 Foarte curînd, poporul lui Dumnezeu va intra în noul sistem de lucruri prevăzut de către Iehova. Avînd în vedere evenimentele care se pregătesc în lume, trebuie să cultivăm curajul. Cum putem face lucrul acesta? În timp ce Iosua se pregătea să intre în Ţara Promisă, Dumnezeu i-a dat următoarele instrucţiuni: „Numai să fii curajos şi foarte puternic pentru ca să fii cu băgare de seamă să faci conform întregii legi pe care Moise, servitorul meu, ţi-a poruncit-o. Să nu te abaţi de la ea nici la dreapta, nici la stînga, ca să acţionezi cu înţelepciune oriunde mergi. Această carte a legii să nu se depărteze de gura ta şi va trebui să citeşti în ea în şoaptă zi şi noapte, pentru ca să fii cu băgare de seamă să faci conform cu tot ce este scris în ea; deoarece atunci îţi vei face reuşită calea şi atunci vei acţiona cu înţelepciune.“ — Iosua 1:7, 8.
4 Iată, aşadar, secretul! Citeşte zilnic Biblia. Ea conţine legea lui Dumnezeu adresată nouă. Meditează asupra ei, dînd atenţie avertismentelor sale. Nu te lăsa antrenat de lumea materialistă şi imorală care te înconjoară. Oricare ar fi situaţia, alege-ţi o conduită înţeleaptă. Pune în aplicare cunoştinţa exactă şi înţelegerea spirituală pe care ai dobîndit-o în urma studierii Cuvîntului lui Dumnezeu. Vorbeşte-le altora despre el. Procedînd în felul acesta şi încrezîndu-te în Iehova, cu siguranţă că vei putea fi ‘curajos şi foarte puternic, făcîndu-ţi reuşită calea’. — Compară Psalm 1:1–3; 93:5; 119:165–168.
5. (a) Cum pot dobîndi tinerii creştini forţă, asemenea lui Iosua? (b) Ce excelent obiectiv îşi pot fixa Martorii tineri de astăzi?
5 Iosua a fost „slujitor al lui Moise din tinereţea sa“ (Numere 11:28). Nu încape nici o îndoială că această legătură strînsă l-a ajutat să devină tare, din punct de vedere spiritual. La fel şi astăzi, tinerii slujitori creştini pot căpăta putere colaborînd cu părinţii lor dedicaţi lui Dumnezeu, cu pionierii, cu Martorii cu vechime precum şi cu alţi slujitori loiali ai lui Iehova. Participarea la lucrarea de mărturie din casă în casă în compania unor asemenea creştini zeloşi va fi o bucurie pentru tineri, ajutîndu-le totodată să crească spre maturitate şi să cultive dorinţa de a progresa în serviciu (Fapte 20:20, 21; Isaia 40:28–31). Ar putea oare exista un obiectiv mai potrivit pentru tineri decît acela de a se angaja în serviciul cu timp integral pentru Regatul lui Iehova? — Psalm 35:18; 145:10–12.
6. Ce exemplu ne-a lăsat Iosua cu ocazia campaniei împotriva amaleciţilor?
6 Cînd Moise l-a trimis să lupte împotriva amaleciţilor, „Iosua a făcut întocmai cum i-a spus Moise.“ El a fost ascultător şi astfel a obţinut biruinţa. Noi de asemenea vom lua parte la justificarea lui Iehova dacă vom acorda o serioasă atenţie instrucţiunilor pe care le primim prin organizaţia sa în vederea războiului spiritual. Iehova i-a poruncit lui Moise să păstreze amintirea victoriei Sale asupra amaleciţilor consemnînd-o într-o carte şi rostind-o în auzul lui Iosua. Cu siguranţă că mai tîrziu şi Iosua, la rîndul său, a glorificat victoria lui Iehova vorbind şi altora despre ea. În mod asemănător, şi noi putem face cunoscute astăzi actele de putere ale Domnului Suveran Iehova, proclamînd totodată apropiata venire a ‘zilei de răzbunare’ asupra celor răi. — Exod 17:10, 13, 14; Isaia 61:1, 2; Psalm 145:1–4.
7, 8. (a) Ce încredere şi-au exprimat Iosua şi Caleb la reîntoarcerea lor din Canaan? (b) Ce avertisment şi ce îndemn găsim în modul în care a procedat Iehova atunci?
7 Iosua a făcut parte dintre cele douăsprezece căpetenii pe care Moise le-a trimis în recunoaşterea Ţării Promise. La reîntoarcerea lor, zece dintre aceştia şi-au exprimat groaza ce îi cuprinsese din cauza canaaniţilor care locuiau ţara, determinînd astfel poporul să ceară cu voce tare reîntoarcerea în Egipt. În schimb, Iosua şi Caleb au declarat plini de curaj: „Dacă Iehova a găsit plăcere în noi, atunci, cu siguranţă, ne va face să intrăm în această ţară şi ne-o va da: o ţară în care curge lapte şi miere. Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva lui Iehova; şi voi să nu vă temeţi de poporul ţării căci ei sînt pîine pentru noi. Adăpostul lor s-a retras de deasupra lor şi Iehova este cu noi. Nu vă temeţi de ei.“ — Numere 13:1 pînă la Nu 14:38.
8 Dar adunarea Israelului a continuat să murmure, motiv pentru care Iehova a intervenit şi i-a condamnat pe aceşti israeliţi fricoşi să rătăcească timp de 40 de ani prin deşert. Cu excepţia lui Caleb şi a lui Iosua, toţi bărbaţii lor de război au murit fără să vadă Ţara Promisă. Ce avertisment pentru noi, cei de astăzi! Să nu murmurăm niciodată împotriva hotărîrilor lui Iehova. Chiar dacă trebuie să depunem mărturie în teritorii dificile, să fim curajoşi şi puternici, vizitîndu-i pe oameni la locuinţele lor pentru a le transmite mesajul salvator al Regatului. Să nu îi imităm niciodată pe apostaţii timpurilor noastre care, în loc să depună o mărturie publică, preferă să-şi calomnieze fraţii şi să se întoarcă înapoi, pe căile lumii; Egiptul figurativ. — Numere 14:1–4, 26–30; Luca 12:45, 46; compară Fapte 5:27–29, 41, 42.
Pe planul întîi numele lui Iehova
9. Cum s-a comportat Iosua în armonie cu noul său nume?
9 Prezentîndu-ne lista celor 12 cercetaşi, Biblia vorbeşte despre Iosua sub numele de Hosea, care înseamnă „salvare“. Dar textul mai spune: „Moise a continuat să îl numească pe Hosea, fiul lui Nun, Iehoshua [sau Iosua care înseamnă «Iehova este salvare»].“ De ce a scos Moise în evidenţă numele de Iehova în modul acesta? Deoarece Iosua servea în primul rînd pentru justificarea acestui nume. El a devenit un exemplu viu de supunere faţă de porunca pe care mai tîrziu Moise a scos-o cu putere în evidenţă în faţa israeliţilor: „Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată forţa ta vitală.“ Procedînd în felul acesta, Iosua a avut privilegiul de a demonstra că „Iehova este salvare“. — Numere 13:8, 16; Deuteronom 6:5.
10. (a) Ce înseamnă pentru tine numele de Iehova? (b) Ce forţă putem dobîndi din cuvintele pe care Iehova le-a adresat mai tîrziu lui Iosua?
10 Nu am ajuns oare şi noi să considerăm numele lui Iehova ca pe un lucru de cea mai mare valoare şi demn de toată lauda? Ilustrul său nume înseamnă „El face să devină“, semnificaţie care este în legătură cu realizarea promisiunilor sale. Cît de reconfortante sînt promisiunile sale cu privire la Regat! Cu un zel identic celui al lui Iosua, ar trebui ca noi să dorim să glorificăm numele şi scopurile lui Iehova în faţa tuturor celor care mai pot încă accepta speranţa cu privire la noul, curatul şi dreptul sistem de lucruri promis de Dumnezeu. În aceste timpuri critice, noi putem primi putere din cuvintele adresate lui Iosua de către Iehova: „Nu ţi-am poruncit eu oare? Fii curajos şi puternic. Nu te cutremura şi nu te îngrozi, căci Iehova, Dumnezeul tău este cu tine oriunde mergi.“ — Iosua 1:9.a
11. (a) Cum a fost scoasă în evidenţă semnificaţia numelui lui Isus, atunci cînd el a intrat călare în Ierusalim? (b) Cum a considerat Isus numele lui Iehova şi prin ce se poate dovedi lucrul acesta?
11 În limba greacă, echivalentul numelui Iosua sau Iehoshua este Isus, care de asemenea înseamnă „Iehova este salvare“. Iehova a adus salvarea neamului omenesc tocmai prin intermediul lui Isus Cristos. În anul 33 e.n., cînd Isus, călare pe un măgăruş, a intrat în Ierusalim, mulţimea striga neîncetat: „Salvează, te rugăm! Binecuvîntat este cel care vine în numele lui Iehova!“ (Marcu 11:9; Zaharia 9:9). Iosua era o prefigurare autentică a lui Isus, care ‘ne-a lăsat un model, ca să păşim cu atenţie pe urmele sale’ (1 Petru 2:21). Ca şi Iosua, Isus considera numele lui Iehova ca pe ceva de cea mai mare valoare, glorificîndu-l. În ultima sa rugăciune spusă în tovărăşia discipolilor săi el a scos în evidenţă de două ori numele divin spunînd: „Am scos în evidenţă numele tău în faţa oamenilor pe care tu mi i-ai dat din mijlocul lumii. (. . .) Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în unitate cu ei“ (Ioan 17:6, 26). Ce măreţ privilegiu, să faci cunoscut acest nume semenilor tăi!
12. Ce fapte de putere ne aşteptăm să vedem în zilele noastre şi de ce?
12 Citind relatarea biblică despre fidelitatea lui Iosua în rolul său de conducător al israeliţilor, să ne gîndim la faptul că astăzi poporul lui Dumnezeu este condus de Isus Cristos, Mai Marele Iosua. „Ziua lui Iehova“, ziua justificării sale, este acum aproape. Noi aşteptăm nerăbdători realizarea promisiunii lui Dumnezeu de a stabili un nou sistem de lucruri care va urma după acea zi (2 Petru 3:10–13, 17, 18). Noi sîntem convinşi că Iehova va realiza fapte de putere mult mai mari decît acelea înfăptuite prin intermediul lui Iosua.
Un miracol al lui Iehova la Iordan
13. (a) În ce situaţie, aparent fără ieşire, se găseau israeliţii pe malul răsăritean al Iordanului? (b) Cum a fost răsplătită ascultarea israeliţilor?
13 În anul acela, 1473 î.e.n., timpul secerişului sosise şi Iordanul era în creştere. Cum ar fi oare posibil ca milioane de oameni, tineri şi bătrîni, bărbaţi, femei şi copii, să traverseze acest torent vijelios? Cu toate acestea Iehova i-a dat următorul ordin lui Iosua: „Acum scoală-te, treci acest Iordan, tu şi tot poporul acesta.“ La rîndul său poporul i-a spus lui Iosua: „Vom face tot ce ne-ai poruncit.“ Israelul a ridicat aşadar tabăra. Preoţii mergeau în frunte purtînd, acoperit cu grijă, chivotul legămîntului care reprezenta prezenţa lui Iehova în mijlocul israeliţilor. Atunci ‘Iehova a început să facă lucruri uimitoare printre ei’ căci „în momentul în care purtătorii chivotului au ajuns la Iordan şi picioarele preoţilor care purtau chivotul au intrat la marginea apei (. . .) apele care coborau de sus s-au oprit“. Apele din aval „au fost tăiate“ aşa încît s-au scurs spre Marea Moartă „şi poporul a traversat“ (Iosua 1:2, 16; 3:5–16). Acesta a fost un miracol într-adevăr extraordinar!
14. Ce paralelă se poate stabili cu epoca noastră şi care este rezultatul mărturiei depuse?
14 Apele în creştere ale Iordanului le putem compara astăzi cu omenirea care, ca un torent, goneşte spre distrugerea din Armaghedon. (Compară Isaia 57:20; Apocalips 17:15.) Astăzi, în timp ce omenirea este în pragul căderii finale, Iehova îşi întăreşte poporul care numără acum peste 3 milioane de oameni, număr comparabil cu cel al israeliţilor în marş sub comanda lui Iosua. — Compară Habacuc 2:3.
15. (a) Ce poate fi comparat astăzi cu acţiunea curajoasă a preoţilor din zilele lui Iosua? (b) Cum este reprezentată ‘marea mulţime’ în acest tablou?
15 În timp ce cîteva milioane de israeliţi traversau albia fluviului, „preoţii care duceau chivotul legămîntului lui Iehova stăteau nemişcaţi pe pămînt uscat, în mijlocul Iordanului“, arătînd prin aceasta că Iehova era cel care a întrerupt cursul fluviului (Iosua 3:17). În 1919, mica grupă a Martorilor unşi de spirit s-a oprit curajoasă în faţa „apelor“ omenirii. În 1922 au răspuns curajos chemării de-a ‘anunţa, anunţa, anunţa Regele şi Regatul său’, cu alte cuvinte: „Iată-mă! Trimite-mă!“ Iehova le-a dat asigurarea: „În caz că treci prin ape, în mod sigur eu voi fi cu tine; şi prin fluvii, ele nu se vor revărsa peste tine.“ În 1931 li s-a făcut o mare onoare acordîndu-li-se să poarte numele de Martori ai lui Iehova (Isaia 6:8; 43:2, 12). Printre cei care au trecut Iordanul, erau israeliţii triburilor nelevitice precum şi descendenţii unui „vast amestec de însoţitori“ neisraeliţi, care părăsiseră Egiptul împreună cu Moise. În mod asemănător, membrii ‘marii mulţimi’ de astăzi participă şi ei la traversarea care îi va conduce în noul sistem de lucruri promis de Dumnezeu, în timp ce rămăşiţa clasei spirituale preoţeşti ‘stă neclintită’, demonstrînd o credinţă exemplară. — Exod 12:38; Apocalips 7:9; 1 Corinteni 15:58.
În amintirea miracolului
16. (a) Ce s-a întreprins pentru a se păstra amintirea miracolului pe care Dumnezeu l-a înfăptuit la Iordan? (b) Ce deducem de aici referitor la faptele de putere pe care Dumnezeu le înfăptuieşte în zilele noastre?
16 Pentru a fi păstrată amintirea miracolului pe care l-a săvîrşit la Iordan, Iehova a poruncit ca 12 bărbaţi reprezentanţi ai triburilor lui Israel să ia 12 pietre din albia fluviului şi să le pună pe malul apusean la Ghilgal. Aceste pietre trebuiau să rămînă acolo pentru a servi în mod permanent ca aducere aminte despre numele şi faptele nemaipomenite ale lui Iehova şi pentru a li se spune viitorilor fii ai Israelului că acel monument comemorativ a fost înălţat „pentru ca toate popoarele pămîntului să cunoască mîna lui Iehova care este puternică; pentru ca, într-adevăr, să vă temeţi întotdeauna de Iehova, Dumnezeul vostru“ (Iosua 4:1–8, 20–24). În timpurile noastre, minunatele fapte ale lui Iehova prin care şi-a salvat poporul în pofida atacurilor pline de răutate ale conducătorilor politici şi religioşi, constituie o aducere aminte a faptului că el este cu poporul său. Fără îndoială că în noul sistem de lucruri se vor păstra în permanenţă amintirile extraordinarelor lucrări pe care le-a îndeplinit Iehova în timpurile noastre pentru a-şi justifica numele. — Apocalips 12:15, 16; Psalm 135:6, 13.
17. (a) Ce a mai făcut Iosua în scop comemorativ? (b) Ce mărturie asemănătoare nu poate fi evitată de omenire?
17 În scop comemorativ a mai fost făcut ceva: „Mai erau încă 12 pietre pe care Iosua le-a ridicat în mijlocul Iordanului pe locul unde s-au oprit picioarele preoţilor care purtau chivotul legămîntului şi ele au rămas acolo pînă în ziua aceasta.“ Cînd preoţii au părăsit albia fluviului şi Iehova a eliberat apele reţinute pînă atunci, acestea au început să facă vîrtejuri în jurul celor 12 pietre ale mărturiei (Iosua 4:9). Aşa cum apele nu au putut evita prezenţa acestor pietre, la fel şi azi, omenirea tălăzuieşte mai grăbită ca niciodată spre „Marea Moartă“ care va fi Armaghedonul. Dar omenirea nu poate scăpa de mărturia pe care Martorii lui Iehova au ridicat-o în lumea întreagă ‘stînd fermi într-un singur spirit, luptînd umăr la umăr cu un singur suflet pentru credinţa veştii bune’ (Filipeni 1:27, 28). Rapoartele disponibile arată că pe parcursul ultimilor 67 de ani, inclusiv anul 1986, Martorii au plasat în locuinţele oamenilor din lumea întreagă peste 570 000 000 de cărţi şi peste 6 400 000 000 de exemplare ale Turnului de veghere şi Treziţi-vă! fără să se pună la socoteală milioanele de abonamente la aceste periodice, toate acestea în peste 200 de limbi. Aceasta este într-adevăr o mărturie monumentală!
18. (a) De ce calităţi a dat dovadă clasa preoţească a zilelor noastre? (b) Care este factorul stimulator pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu?
18 Putem fi fericiţi că această mărturie a înaintat pînă în acest an, 1987. A îndeplini voinţa lui Dumnezeu nu a fost o sarcină uşoară, aşa cum nici celor 12 bărbaţi nu le-a fost uşor să-şi ducă, fiecare, piatra comemorativă pînă la Ghilgal. Însă slujitorii de astăzi ai lui Iehova sînt uniţi printr-un minunat spirit de pionierat, care îi stimulează încontinuu să rămînă „curajoşi şi foarte puternici“. — Psalm 27:14; 31:24; Ţefania 3:9.
19. Ce încredere dobîndim examinînd şi alte evenimente ce au avut loc în zilele lui Iosua?
19 Şi alte evenimente din zilele lui Iosua ar trebui să ne stimuleze înaintarea, avînd toată încrederea că Iehova va mai înfăptui şi alte miracole în favoarea poporului său. Articolul următor va analiza cîteva dintre aceste evenimente.
-
-
Cît de maiestuos este numele lui Iehova!Turnul de veghe – 1987 | 1 decembrie
-
-
Cît de maiestuos este numele lui Iehova!
„O, Iehova, Domnul nostru, cît de maiestuos este numele tău pe tot pămîntul!“ — PSALM 8:1, 9.
1. De ce a făcut Iehova în aşa fel încît ţara ‘să-i verse afară’ pe canaaniţi?
ÎN ANUL 1473 î.e.n. Israel se afla, în sfîrşit, în ţara promisiunii. Dar poporul mai avea în faţă ani lungi de război teocratic, deoarece trebuia să cureţe ţara de locuitorii ei depravaţi. Dar erau oare acei canaaniţi, într-adevăr, atît de răi? Da, erau! Modul lor de viaţă idolatru şi imoral era detestabil în ochii lui Iehova şi reprezenta o primejdie pentru poporul său. Iată de ce anunţase Dumnezeu prin gura lui Moise că el avea să utilizeze naţiunea sa sfîntă, Israelul, ca executor al judecăţilor sale. El avea să facă în aşa fel încît ţara ‘să verse afară’ aceste naţiuni necurate. — Levitic 18:1–30; Deuteronom 12:29–32.
2. Ce roade au produs religiile lumii?
2 Tot la fel, astăzi, am putea să punem întrebarea: Este atît de rea lumea prezentă încît să merite distrugerea? Şi ce putem spune despre sistemele religioase ale lumii? Din nefericire, ele nu îl onorează pe Creator, pe Iehova Dumnezeu. Membrii creştinătăţii l-au părăsit pe Acela care este „izvorul de apă vie, pentru a-şi scobi rezervoare, rezervoare crăpate care nu pot ţine apă“ (Ieremia 2:13). Concepţiile lor sectare nu conţin nici un fel de „apă“ a adevărului. Ei au dovedit că fac parte din lume prin faptul că au sprijinit războaiele acesteia, politica sa şi au aprobat moravurile ei sexuale. După cum a spus Isus, ei pot fi recunoscuţi „după roadele lor“. — Matei 7:16, 17; compară Galateni 6:7, 8.
3. Care a fost rezultatul faptului că lumea a încălcat legea lui Dumnezeu?
3 Ce se poate spune despre moravurile lumii? În ultimii ani s-a înregistrat o creştere spectaculoasă a numărului de avorturi, de sarcini la adolescente şi de familii distruse, pretutindeni, dar mai cu seamă în ţările aşa-zis creştine. În unele dintre acestea 50 la sută dintre căsătorii se termină prin divorţ. „Revoluţia sexuală“ din anii ’60 a avut alte consecinţe dezastruoase. Una dintre acestea a fost citată în The New York Times din 13 iunie 1986 într-un articol de pe prima pagină cu titlul: „ÎN 1991 SIDA VA FACE DE ZECE ORI MAI MULTE VICTIME.“ Articolul spunea că în 1991 numai în Statele Unite numărul bolnavilor de SIDA (Sindromul imuno-deficitar dobîndit) ar putea să depăşească 100 000, ceea ce ar putea însemna cheltuieli medicale anuale de peste 16 miliarde de dolari. Această boală fatală este transmisă îndeosebi prin homosexualitate, toxicomanie şi prin transfuzii de sînge, — toate acestea fiind practici condamnate de legea divină. — 1 Corinteni 6:9, 10; Galateni 5:19–21; Fapte 15:19, 20.
4. (a) În ce privinţă diferă războiul nostru de acela pe care l-a purtat Israel în zilele lui Iosua? (b) Între ce limite ar trebui să căutăm societatea oamenilor din lume şi de ce?
4 În zilele lui Iosua, Iehova şi-a trimis naţiunea sfîntă pentru a purifica Ţara Promisă prin intermediul războiului literal. Astăzi războiul nostru este spiritual (2 Corinteni 10:3, 4). Martorii nu întreprind nici o acţiune violentă pentru a-i înlătura pe aceia care ignoră Cuvîntul lui Dumnezeu. Iehova îi va îndepărta la timpul său şi în felul său (Deuteronom 32:41, 43). Noi nu vom căuta societatea intimă a oamenilor fără principii, chiar dacă le arătăm o iubire sinceră prin faptul că le aducem la cunoştinţă vestea bună a Regatului (1 Corinteni 15:33). Noi putem studia împreună cu ei Cuvîntul lui Dumnezeu şi îi putem îndemna ‘să se căiască şi să se întoarcă, pentru a le fi şterse păcatele’. — Fapte 3:19; Matei 21:31, 32; Luca 5:27–32.
Rahav şi familia sa
5, 6 (a) De ce s-au dus cercetaşii în Ierihon şi la casa lui Rahav? (b) Cum a răspuns Iehova adesea, în zilele noastre, la strigătele de ajutor? (c) Cum s-a dovedit Rahav o „prietenă a păcii“?
5 Încă înainte de traversarea fluviului Iordan de către Israel, Iehova a atras atenţia asupra oraşului Ierihon. Iosua a trimis acolo doi cercetaşi care reprezentau întregul Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi ţara şi Ierihonul.“ De ce să cerceteze Ierihonul? Deşi acest oraş era mic şi nu se putea confrunta cu armata Israelului, el controla intrarea în ţara Canaanului. Avînd în vedere felul în care au decurs evenimentele, prezenţa cercetaşilor în acest oraş le-a oferit locuitorilor săi prilejul de-a arăta cu claritate dacă erau pentru sau împotriva lui Iehova. „[Cercetaşii] s-au dus deci şi au ajuns la casa unei femei prostituate al cărei nume era Rahav şi au fost găzduiţi acolo“ (Iosua 2:1–7). Fără îndoială că Dumnezeu a fost acela care i-a îndrumat spre casa lui Rahav, tot la fel cum astăzi îngerii îi îndrumă adesea pe Martorii lui Iehova spre oamenii care se roagă pentru a primi un ajutor spiritual. „Ochii lui Iehova sînt spre cei drepţi şi urechile lui spre strigătele lor de ajutor.“ — Psalm 34:15; vezi şi 2 Cronici 16:9.
6 Dar de ce au intrat aceşti cercetaşi în casa unei prostituate? Nu pentru scopuri imorale, ci probabil pentru a-i înşela pe canaaniţii care îi observau. Prin cuvintele sale, Rahav a arătat că ea nu avea nici o intenţie imorală cu privire la ei. Ştiind că ei erau servitori ai lui Iehova, ea le-a putut dezvălui dorinţa ei profundă de a deveni o închinătoare a lui Iehova. Ea şi-a riscat chiar viaţa pentru a-i ascunde pe acoperişul casei sale. Ea era asemănătoare „oilor“ din parabola lui Isus, care dau dovadă de bunăvoinţă faţă de „fraţii“ Domnului (Matei 25:31–46). Acţionînd în mod prevăzător, Martorii lui Iehova de astăzi nu ezită să viziteze şi să studieze Biblia cu asemenea prieteni ai păcii, ca Rahav. — Luca 10:5–7.
7. (a) Cum şi-a exprimat Rahav credinţa în Iehova? (b) Care trebuie să fie astăzi atitudinea celor noi, şi cum trebuie să acţioneze ei?
7 Rahav aflase despre actele de putere ale lui Iehova. Ea şi-a putut exprima deci credinţa, spunîndu-le cercetaşilor pe care îi ascunsese: „Eu ştiu că Iehova vă va da în mod sigur ţara şi că spaima de voi s-a abătut asupra noastră şi că toţi locuitorii ţării s-au demoralizat din cauza voastră.“ După ce le-a spus că auzise despre actele puternice ale lui Iehova, ea a adăugat: „Iehova, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu în ceruri, sus, şi pe pămînt, jos. Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Iehova că, deoarece am exercitat bunătate iubitoare faţă de voi, veţi exercita şi voi, cu siguranţă, bunătate iubitoare faţă de casa tatălui meu şi va trebui să-mi daţi un semn demn de încredere“ (Iosua 2:9–13). Ca şi Rahav, toţi cei care află astăzi adevărul lui Dumnezeu nu trebuie să se mai teamă de judecata care va fi executată în „ziua lui Iehova“ (Ţefania 1:14–18). Ei îşi abandonează în schimb vechile lor căi, cele ale lumii şi caută ajutorul Martorilor lui Iehova pentru a obţine salvare. — Psalm 3:6–8; Proverbe 18:10.
8. (a) Ce corespunde astăzi faptului că Rahav a expus vederii o „frînghie din fir stacojiu“ la fereastra ei? (b) De ce a fost Rahav declarată dreaptă, şi cu ce rezultat?
8 Semnul pe care i l-au dat lui Rahav acei cercetaşi a fost o „frînghie din fir stacojiu“ pe care ea trebuia să o lege la fereastra prin care fugiseră (Iosua 2:17–21). Dacă Rahav avea să pună la vedere acest semn, casa ei avea să fie ocrotită la nimicirea Ierihonului. În mod asemănător, astăzi, dacă vor să fie ocrotiţi, cei care manifestă o credinţă asemănătoare cu a lui Rahav trebuie să se identifice ca închinători ai lui Iehova, dedicaţi lui şi botezaţi. Apocalips 7:9, 10, 14 vorbeşte despre ei ca despre „o mare mulţime“ de oameni care „şi-au spălat robele şi le-au albit în sîngele Mielului“. Ei exercită credinţă în sîngele de jertfă al lui Isus şi îşi manifestă această credinţă prin lucrări creştine (Romani 10:9, 10). În Iacob 2:24, 25 citim: „Voi vedeţi că omul este declarat drept prin lucrări şi nu numai prin credinţă. Tot la fel, Rahav, prostituata, nu a fost oare declarată dreaptă prin lucrări, după ce îi primise cu ospitalitate pe mesageri şi i-a trimis pe un alt drum?“
9. (a) În ce au constat „lucrările“ lui Rahav? (b) Ce rezultate a avut mărturia curajoasă din zilele noastre?
9 „Lucrările“ lui Rahav au constat în principal în ocrotirea celor doi cercetaşi şi în faptul că i-a adunat pe ceilalţi membri ai familiei sale în casa ei, pentru a fi salvaţi. În acelaşi fel, bărbaţii şi femeile care aparţin astăzi „marii mulţimi“ se străduiesc mult să dea un sprijin fidel clasei unse a ‘sclavului fidel şi prevăzător’ care dă „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ şi dirijează predicarea Regatului în întreaga lume (Matei 24:45–47). Rahav s-a dovedit curajoasă în depunerea de mărturie casei tatălui ei. Acest lucru nu era lipsit de primejdii, întrucît ea putea să fie denunţată. (Compară Matei 10:32–36.) În mod asemănător în numeroase ţări în care au de întîmpinat astăzi opoziţie, Martorii lui Iehova trebuie să depună mărturie în mod curajos. Faptul acesta a avut drept rezultat o mare strîngere sau adunare şi adesea familii întregi au ieşit din Babilonul cel Mare şi au luat poziţie în favoarea închinării curate a lui Iehova. — Psalm 73:28; 107:21, 22.
Ierihonul — odinioară şi astăzi
10. Ce atenţie specială avea să i se dea Ierihonului?
10 Să examinăm şi dintr-un alt punct de vedere aceste evenimente dramatice. „Ierihonul era bine închis din cauza fiilor lui Israel şi nimeni nu ieşea şi nimeni nu intra.“ Acesta era primul oraş canaanit care avea să cadă sub sabia judecăţii lui Iehova. De aceea, în calitatea sa de prim rod închinat lui Iehova, oraşul acesta avea să primească o atenţie specială. Iosua a explicat: „Oraşul trebuie să devină un lucru închinat distrugerii; acesta, cu tot ce este în el, aparţine lui Iehova.“ — Iosua 6:1, 17; compară Exod 22:29; Levitic 27:26.
11. (a) Ce paralelă frapantă se remarcă astăzi? (b) Daţi un exemplu de „spaimă“ care s-a abătut asupra Babilonului cel Mare.
11 Ce bine corespund toate acestea cu situaţia Babilonului cel Mare, imperiul mondial al religiilor false, ale cărui practici ucigaşe au ajuns la punctul culminant în acest secol al XX-lea, scăldat în sînge! El a căutat să-şi închidă porţile în faţa invaziei Martorilor lui Iehova. Pentru a relua expresia lui Rahav, spaima de poporul lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui. Spre exemplu, ziarul italian La Repubblica din 12 noiembrie 1985 purta titlul cu litere mari: „STRIGĂT DE ALARMĂ AL BISERICII ÎMPOTRIVA MARTORILOR LUI IEHOVA.“ Articolul relata despre o întrunire la care a participat un cardinal romano-catolic care a fost convocat la Bologna pentru a se opune „ameninţării“ pe care o constituie Martorii lui Iehova. Papa a trimis o telegramă de încurajare şi de sprijin. Se lansa acest strigăt de alarmă: „Ei au invadat deja lumea întreagă“ şi se făcea declaraţia că „acum biserica se va mobiliza“ pentru a întîmpina această „primejdie“. Dar va avea ea oare succes? — Ieremia 1:17–19.
12. (a) De ce noţiunea de „dumnezeu“ a Babilonului cel Mare se află în opoziţie cu adevărul? (b) De ce va lupta Iehova pentru martorii săi?
12 Babilonul cel Mare include o uluitoare mulţime de dumnezei, de la mistica Trinitate a creştinătăţii, pînă la milioanele de dumnezei ai religiilor orientale. Înainte de a-i încredinţa lui Iosua funcţia sa, Moise declarase: „Ascultă, o, Israel: Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova.“ Astăzi Martorii lui Iehova sînt singurii care glorifică pe acest „singur Dumnezeu şi Tată“ (Deuteronom 6:4; Efeseni 4:6). Iehova va lupta pentru noi, aşa cum a făcut şi în zilele lui Iosua şi ale altor conducători loiali ai lui Israel. — 2 Cronici 20:15, 17; 32:7, 8; Isaia 54:17.
Executarea judecăţii
13. (a) Ce evenimente au precedat asedierea Ierihonului? (b) Ce paralele observăm noi astăzi?
13 Iosua a făcut pregătiri temeinice în vederea asedierii Ierihonului. Bărbaţii care au crescut şi s-au maturizat în deşert au fost circumcişi. Lucrul acesta simboliza îndepărtarea a tot ce putea să-i împiedice să manifeste o totală devoţiune faţă de Iehova (Deuteronom 10:16; 30:5, 6). A fost restabilită celebrarea Paştelui. Poporul a început să mănînce din produsele ţării, iar mana furnizată în mod miraculos a încetat să mai existe. În plus, ‘prinţul armatei lui Iehova’, fără îndoială Logosul în existenţa sa preumană, i s-a arătat lui Iosua pentru a-l întări. Iosua i-a recunoscut cu umilinţă prezenţa. În toate acestea noi putem stabili paralele cu ceea ce au trăit Martorii lui Iehova în epoca noastră, în timp ce s-au consacrat lucrării care le-a fost încredinţată. Hrana noastră spirituală a devenit din ce în ce mai bogată în conţinut şi mai variată, datorită faptului că „sclavul fidel şi prevăzător“ a progresat sub îndrumarea Domnului Isus Cristos. — Iosua 5:1–15.
14. Ce tactici ciudate a ordonat Iehova pentru asedierea Ierihonului?
14 Să privim acum scena bătăliei. Iehova a ordonat să se facă uz de o tactică cel puţin ciudată. O dată pe zi, timp de şase zile, preoţii lui Israel mărşăluiesc în jurul Ierihonului, purtînd cu ei chivotul ce reprezintă prezenţa lui Iehova. Ei sînt precedaţi de şapte preoţi care suflă în corni de berbece. Soldaţii lui Israel mărşăluiesc în faţa şi în spatele lor. Dar în a şaptea zi „ei s-au sculat de dimineaţă, de îndată ce s-au ivit zorile“ şi au mărşăluit în jurul oraşului de şapte ori. Locuitorii Ierihonului trebuie să fi tremurat de frică. — Iosua 6:2–15.
15. Ce aspecte similare se constată în activitatea din prezent a Martorilor lui Iehova?
15 Noi găsim în toate acestea o paralelă remarcabilă cu ceea ce fac astăzi Martorii lui Iehova pe întregul pămînt. Recent a avut loc o remarcabilă extindere a activităţii privitoare la Regat. În decurs de cinci ani, din 1981 pînă în 1985, numărul de pionieri a crescut cu 134 la sută. Armata de pionieri şi de alţi proclamatori fideli ai Regatului se scoală „de dimineaţă“, adesea în sensul propriu al cuvîntului şi participă cu zel la proclamarea judecăţilor lui Iehova. Pentru conducătorii religiilor creştinătăţii aceşti Martori par a fi „un popor numeros şi puternic“. Clerul are „dureri violente“ cînd constată că, drept urmare a predicării adevărului, numeroase persoane sincere îl abandonează, ca să ia poziţie pentru Iehova. — Ioel 2:1–3, 6.
16. (a) Ce miracole au marcat căderea Ierihonului? (b) Cum este răsplătită credinţa lui Rahav?
16 În final, Iosua îi porunceşte poporului: „Strigaţi, căci Iehova v-a dat oraşul!“ Izbucneşte un puternic strigăt de război. Pămîntul se cutremură şi — minunea minunilor — zidurile Ierihonului se prăbuşesc la pămînt. Israeliţii, ascultători, înaintează în grabă pentru a distruge orice creatură vie. Apoi ei dau foc oraşului. Dar priviţi! O mică parte a zidului exterior rămîne în picioare şi la fereastră atîrnă o frînghie stacojie. Rahav şi familia tatălui ei ies afară sănătoşi şi nevătămaţi. Mai tîrziu, credinţa lui Rahav este încă o dată răsplătită prin faptul că devine soţia lui Salmon şi o străbunică a lui Isus Cristos. — Iosua 6:16–26; Matei 1:5.
17. Ce prefigurează aceste miracole?
17 „Astfel, Iehova a fost într-adevăr cu Iosua, şi renumele său s-a răspîndit pe întregul pămînt.“ Numele maiestuos al lui Iehova va fi justificat tot la fel atunci cînd, la începutul ‘marelui necaz’, Babilonul cel Mare va fi devastat şi despuiat de bogăţiile şi de gloria sa. — Iosua 6:27; Apocalips 17:16; 18:9, 10, 15–17; Matei 24:21, 22.
Eşecul unui apostat
18. (a) De ce ‘a început inima poporului să se topească’? (b) În ce fel a reacţionat Iosua?
18 La scurt timp după răsunătoarea biruinţă de la Ierihon s-a produs un eveniment surprinzător. Armata pe care a trimis-o Iosua pentru a distruge oraşul învecinat Ai a fost pusă pe fugă. „Atunci inima poporului a început să se topească şi a devenit ca apa.“ Descumpănit, Iosua a strigat spre Dumnezeu în rugăciune: „Vai, Domn Suveran Iehova, (. . .) ce vei face tu pentru marele tău nume?“ — Iosua 7:2–9.
19, 20. (a) Cum a acţionat Iehova în faţa nesăbuinţei lui Acan şi ce asigurare i-a dat lui Iosua? (b) Ce paralelă se poate face cu epoca noastră?
19 Iehova i-a dezvăluit apoi lui Iosua că în Israel se comisese „o nesăbuinţă scandaloasă“. S-a descoperit că, cel care comisese transgresiunea era Acan din tribul lui Iuda. El îşi însuşise din prada Ierihonului „un frumos veşmînt“ babilonian, precum şi aur şi argint. Iehova ‘a atras ostracizare’ asupra lui Acan şi el împreună cu familia sa au fost omorîţi cu pietre. Apoi, împreună cu bunurile lor, au fost arşi în foc. Ca o mărturie durabilă a acestei execuţii a judecăţii lui Iehova, peste Acan a fost înălţată o mare grămadă de pietre, iar locul acela a fost numit „cîmpia joasă Acor“, nume care înseamnă „ostracism; necaz“. Iehova i-a spus din nou lui Iosua: „Nu te teme şi nu fi îngrozit.“ Numele lui Iehova a fost înălţat datorită faptului că Iosua nu a mai pierdut nici o singură bătălie. — Iosua 7:10—8:1.
20 Există oare în epoca noastră vreun lucru ce poate constitui o paralelă a păcatului lui Acan? Da, există. Apostolul Pavel i-a avertizat pe creştini cu privire la venirea unor „lupi tiranici“ care aveau să ignore ordinea teocratică şi să-şi urmeze propria lor cale egoistă. De la 1919, asemenea indivizi lacomi au apărut din cînd în cînd în sînul poporului lui Dumnezeu. Ca un exemplu recent, pe la mijlocul anilor ’70 unii bătrîni proeminenţi au devenit nemulţumiţi. Ei au considerat că este sub „demnitatea“ lor să depună mărturie din casă în casă, pentru a proclama mesajul Regatului după metoda utilizată de apostolii lui Isus (Fapte 5:42; 20:20, 21, 29, 30). Lor li s-a părut că este bine să se întoarcă la învăţăturile babilonice. Într-un mod viclean, ei au căutat să trezească îndoieli cu privire la „zilele din urmă“ şi au încercat să încetinească lucrarea Martorilor lui Iehova (2 Petru 3:3, 4). A trebuit ca, pînă la urmă, ei să fie excluşi. — 2 Ioan 10, 11; compară Filipeni 1:15–17; Evrei 6:4–8.
21. (a) Care pare să fi fost una dintre cauzele încetinirii creşterii la sfîrşitul anilor ’70? (b) Ce a putut ‘accelera’ lucrarea de atunci încoace?
21 Turnul de veghere din 15 iulie 1979 (engl.) arăta foarte clar fundamentul biblic al serviciului din casă în casă, precum şi importanţa sa. Martorii loiali au înaintat în mod viguros în anii 1980! Prezenţa unui mic număr de apostaţi printre Martori a contribuit probabil la încetinirea lucrării lui Iehova în cursul celei de-a doua jumătăţi a anilor ’70 cînd media de creştere anuală în rîndurile Martorilor activi ai lui Iehova a scăzut la mai puţin de 1 la sută. Însă în cursul ultimilor cinci ani s-a observat o creştere medie anuală de mai bine de 6 la sută. În 1986 s-a înregistrat cifra de vîrf de 3 229 022 de proclamatori pe întregul pămînt, faţă de numai 2 179 256 în 1975. Iehova continuă să-şi ‘accelereze’ lucrarea! — Isaia 54:2, 3; 60:22.
22. În timp ce continuăm să examinăm cartea lui Iosua, ce trebuie să recunoaştem despre numele lui Iehova?
22 Numele divin a devenit într-adevăr maiestuos pe tot pămîntul! Dar Iehova ne ‘comunică’ mult mai multe lucruri prin intermediul cărţii lui Iosua, după cum urmează să vedem. — Isaia 42:8, 9.
În cartea lui Iosua —
◻ Ce model al lumii de astăzi găsim?
◻ Ce învăţăm din relatarea despre Rahav?
◻ Ce anume constituie o paralelă a activităţii noastre mereu crescînde?
◻ Ce a prefigurat căderea Ierihonului?
◻ Ce se deduce din modul în care a fost tratat cazul lui Acan?
-
-
„Lui Iehova, Dumnezeul nostru, îi vom sluji“Turnul de veghe – 1987 | 1 decembrie
-
-
„Lui Iehova, Dumnezeul nostru, îi vom sluji“
„Cît despre mine şi casa mea, noi îi vom sluji lui Iehova.“ — IOSUA 24:15.
1. Cum contribuie cartea lui Iosua la încurajarea şi la ocrotirea noastră?
EVENIMENTELE entuziasmante pe care le consemnează cartea lui Iosua au fost relatate „pentru instruirea noastră“ şi ca să ne servească drept „exemple“, pentru a ne încuraja şi ocroti pe noi, „asupra cărora au sosit sfîrşiturile sistemelor de lucruri“ (Romani 15:4; 1 Corinteni 10:11). Sînt scoase în evidenţă în carte calităţi pe care le aprobă Dumnezeu, aşa cum ar fi răbdarea, credinţa şi ascultarea. „Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce li se făcuse înconjurul timp de şapte zile. Prin credinţă, Rahav, prostituata, întrucît i-a primit în mod paşnic pe cercetaşi nu a pierit împreună cu aceia care au acţionat în mod neascultător“ (Evrei 11:30, 31). Credinţa lui Iosua, Rahav şi a altor oameni fideli din trecut ar trebui să ne stimuleze să cultivăm curajul şi forţa necesară pentru a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu pentru epoca noastră. — Iosua 10:25; Ioan 4:34.
2. (a) Cum s-a dovedit Iosua ascultător chiar pînă la ultimul detaliu? (b) Ce s-a petrecut la munţii Ebal şi Gherizim?
2 După victoria decisivă repurtată la Ai, Iosua a examinat instrucţiunile detaliate consemnate în Deuteronom 27:1—28:68. Pe muntele Ebal el a zidit un altar din pietre întregi şi a îndeplinit porunca: „Va trebui să oferi jertfe de comuniune şi să le mănînci acolo şi va trebui să te bucuri în faţa lui Iehova, Dumnezeul tău.“ El a ridicat şi alte pietre comemorative pe care le-a văruit şi a scris pe ele cuvintele Legii. Apoi el a despărţit în două grupuri triburile lui Israel, un grup care trebuia să stea pe muntele Gherizim, „pentru a binecuvînta poporul“ şi celălalt „pe muntele Ebal pentru blestem“. Cu voce puternică leviţii au pronunţat blestemele pentru neascultare şi tot poporul a răspuns „Amin!“ Apoi au fost pronunţate binecuvîntările pentru ascultare. Dar vai de Israel dacă n-avea să fie cu băgare de seamă ‘să pună în practică toate cuvintele legii şi să se teamă de numele glorios şi inspirator de teamă al lui Iehova Dumnezeu’! — Iosua 8:32–35.
3, 4. (a) Ce lecţie puternică desprindem astăzi din istoria Israelului? (b) De ce nu trebuie să obosim niciodată în auzirea, mereu, a aceloraşi lucruri? (c) Ce se pretinde pentru a intra pe ‘poarta strîmtă’?
3 A continuat oare Israel să asculte de ‘cuvintele legii’? În ciuda îndemnurilor repetate ale lui Moise, iar mai tîrziu ale lui Iosua, Israel a eşuat în mod lamentabil. Ce lecţie puternică pentru noi, cei de astăzi! În ciuda avertismentelor frecvente, există tot mereu unii care cred că pot să dispreţuiască exigenţele divine, acţionînd după bunul lor plac, şi totuşi să supravieţuiască. Ce nesăbuinţă! După ce a evocat unele fapte ale istoriei Israelului, Pavel a declarat: „Cine crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă“. — 1 Corinteni 10:12; Ecleziast 2:13.
4 Unii membri ai poporului lui Dumnezeu critică uneori avertismentele care sînt date, spunînd că au obosit să audă mereu şi mereu aceleaşi lucruri. Dar adeseori aceştia sînt cei dintîi care cad în vreo capcană întinsă de Satan. Cartea de inspiraţie divină, Deuteronom, (în ebraică Mish·neh’ hat·to·rahʹ, ceea ce înseamnă „repetarea legii“) constă în esenţă din patru cuvîntări ale lui Moise, care arătau că israeliţii trebuiau să asculte de legile lui Iehova anunţate anterior. Moise a utilizat de peste patru ori mai multe cuvinte pentru avertizarea lui Israel, cu privire la neascultare şi la „blestemele“ ce aveau să decurgă din aceasta, decît pentru a vorbi despre „binecuvîntări“. La muntele Ebal, Iosua i-a avertizat din nou pe israeliţi că trebuiau să asculte. Nu ne arată oare lucrul acesta în ce măsură trebuie să facem eforturi pentru ‘a intra pe poarta strîmtă’? — Matei 7:13, 14, 24–27; 24:21, 22.
5. Cu ce coaliţie era confruntat Israelul, şi ce situaţie asemănătoare există în epoca noastră?
5 Se pregătea acum o confruntare decisivă. Ierihonul, poarta de intrare în Canaan, fusese distrus, întocmai aşa cum va fi devastată religia falsă atunci cînd va începe „necazul cel mare“. Aiul căzuse. Dar acum „toţi regii care se aflau dincoace de Iordan, în regiunea muntoasă şi în Şepela şi de-a lungul întregii coaste a Mării celei Mari şi în faţa Libanului, hitiţii şi amoriţii, canaaniţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii, (. . .) au început să se adune toţi laolaltă, ca să facă, de comun acord, război împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel“ (Iosua 9:1, 2). Paralela modernă a acestor lucruri o găsim în faptul că naţiunile pămîntului s-au adunat la un loc în cadrul Organizaţiei Naţiunilor (aşa-zis) Unite. Ele caută pacea şi securitatea pentru ele însele şi cu propriile lor condiţii, dar ‘s-au adunat în masă, ca un singur om, împotriva lui Iehova şi împotriva unsului său’, Marele Iosua (Psalm 2:1, 2). Care va fi deznodămîntul acestei confruntări?
Acţionînd cu perspicacitate
6, 7. (a) Cu privire la ce s-au arătat interesaţi gabaoniţii, şi ce strategie au adoptat ei? (b) Cum a decis Iosua în această situaţie?
6 Ca şi Rahav, şi alţi neisraeliţi începură să se intereseze de supravieţuirea lor. Este vorba de locuitorii Gabaonului, un oraş mare situat la nord de Iebus sau Ierusalim. Ei auziseră de actele de putere ale lui Iehova şi s-au decis să caute pacea şi securitatea în condiţiile stabilite de către Iehova. Ei au trimis în tabăra lui Israel de la Ghilgal nişte oameni care aveau provizii uscate şi fărîmicioase, saci şi burdufuri uzate şi purtau sandale şi veşminte peticite. Ajungînd pînă la Iosua, oamenii aceştia i-au zis: „Servitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, din consideraţie faţă de Iehova, Dumnezeul tău, căci noi am auzit de renumele său.“ Auzind aceasta, „Iosua a făcut pace cu ei şi a încheiat cu ei un legămînt pentru a-i lăsa în viaţă.“ — Iosua 9:3–15.
7 Dar israeliţii au aflat în curînd că, în realitate, oamenii aceştia ‘locuiau chiar în mijlocul lor’! Cum a reacţionat Iosua în faţa acestui şiretlic? El a onorat jurămîntul pe care li-l făcuse anterior şi a decis „să trăiască şi să devină adunători de lemne şi scoţători de apă pentru toată adunarea“. — Iosua 9:16–27; compară Deuteronom 20:10, 11.
8. Sub ce aspecte îi prefigurează gabaoniţii pe membrii ‘marii mulţimi’?
8 Mulţi dintre netinimii care, în anii de mai tîrziu, au slujit la templul lui Iehova descindeau probabil din aceşti gabaoniţi. Astfel ei pot prefigura foarte bine „marea mulţime“ ai cărei membri îi aduc astăzi lui Dumnezeu „un serviciu sacru, zi şi noapte, în templul său“ (Apocalips 7:9, 15). Deşi trăiesc într-o lume asemănătoare cu Canaanul, în realitate „ei nu fac parte din lume“. În trecut, ei au fost nevoiţi să se mulţumească cu o hrană spirituală ‘sfărîmicioasă’, aceea pe care o oferă bisericile creştinătăţii şi erau lipsiţi de ‘vinul’ bucuriei. Intrînd în contact cu poporul lui Dumnezeu, ei au constatat că Iehova face lucrări de putere prin intermediul martorilor săi. Ei au parcurs un drum lung din lumea lui Satan pentru a-şi schimba ‘veşmintele’ zdrenţăroase cu ceva nou, care îi identifică drept slujitori umili ai lui Iehova, fiind îmbrăcaţi cu noua personalitate. — Ioan 14:6; 17:11, 14, 16; Efeseni 4:22–24.
Ajutaţi de organizaţie
9. (a) Ce situaţie critică s-a ivit apoi? (b) Cum a reacţionat Iosua şi ce asigurare a primit?
9 Cînd Adoni–Ţedec, regele Ierusalimului, a aflat că gabaoniţii făcuseră pace cu Israel, „a fost cuprins de o foarte mare spaimă, din cauză că Gabaonul era un oraş mare, ca unul dintre oraşele regale, (. . .) şi toţi bărbaţii lui erau puternici“. El şi-a unit forţele cu ale altor patru regi şi au asediat împreună Gabaonul. Gabaoniţii au apelat numaidecît la Iosua: „Suie-te repede la noi şi salvează-ne şi ajută-ne.“ Iosua le-a răspuns imediat, iar Iehova i-a dat acestuia asigurarea: „Nu te teme de ei, fiindcă ţi i-am dat în mînă. Nici un bărbat dintre ei nu va rezista împotriva ta.“ Iosua şi oamenii săi puternici şi viteji au mărşăluit „toată noaptea“, în aşa fel încît l-a luat pe duşman complet prin surprindere. — Iosua 10:1–9.
10. (a) Ce fel de comportament corespunde astăzi asedierii Gabaonului? (b) Care este hotărîrea gabaoniţilor moderni?
10 Asemenea celor cinci regi, unii şefi de guverne se irită astăzi văzînd că un însemnat număr dintre supuşii lor, şi chiar dintre cei „puternici“ se alătură Marelui Iosua şi Regatului său universal al dreptăţii. Aceşti conducători cred că frontierele naţionale ar trebui menţinute, chiar dacă certurile şi luptele dintre naţiuni sînt continue. Prin urmare, ei încearcă să împiedice ca hrana spirituală să ajungă la ‘marea mulţime’ de persoane iubitoare de pace, interzicînd întrunirile la care aceşti oameni se pot nutri cu această „hrană“ şi căutînd să-i împiedice să vorbească semenilor lor lucruri de natură spirituală. Dar gabaoniţii moderni rămîn ataşaţi în mod fidel de Israelul spiritual, spunînd: „Vom merge cu voi.“ — Zaharia 8:23; compară Fapte 4:19, 20; 5:29.
11. Cum acţionează Martorii lui Iehova în faţa situaţiilor dificile din prezent?
11 Atunci cînd ‘mulţimea mare’ cere ajutor organizaţiei sau „mamei“ sale, ea primeşte neîntîrziat şi cu generozitate acest ajutor. Promptitudinea cu care acţionează Martorii lui Iehova se vede şi în alte domenii, de exemplu cînd iau măsuri imediate de ajutor pentru sinistraţi, după o catastrofă naturală, sau cînd construiesc rapid Săli ale Regatului sau alte locuri de adunare de care este nevoie pentru furnizarea „hranei“. Cînd, în iunie 1986 a fost programat un congres pe stadionul Yankee din New York, o armată de voluntari a curăţat pînă la miezul nopţii stadionul în care tocmai avusese loc un meci de baseball. Stadionul nu arătase niciodată atît de curat cum a fost în cursul următoarelor patru zile. În organizaţia Martorilor lui Iehova, bătrînii care sînt învestiţi cu responsabilităţi intervin cu rapiditate pentru a reglementa problemele care apar în legătură cu predicarea veştii bune. — Filipeni 1:6, 7.
Iehova luptă pentru Israel
12. Ce miracol a înfăptuit Iehova luptînd pentru israeliţii care le veniseră în ajutor gabaoniţilor? (Compară Habacuc 3:1, 2, 11, 12.)
12 Dar să revenim la Gabaon. Iehova seamănă confuzie printre duşmani; israeliţii îi urmăresc masacrîndu-i. Dar oare ce cade din cer? Mari bolovani de ghiaţă, care fac mai multe victime decît războinicii israeliţi. Atunci Iosua i-a vorbit lui Iehova. Iată ce spune el „în faţa ochilor lui Israel“: „Soare, stai nemişcat deasupra Gabaonului şi lună deasupra cîmpiei joase a Aialonului.“ Iată un alt miracol impresionant. Soarele a luminat cîmpul de luptă „aproape o zi întreagă“ pînă ce răzbunarea lui Dumnezeu a fost complet executată. Nu este cazul să discutăm asupra modului în care Iehova a înfăptuit acest miracol, tot aşa cum nu este cazul să ne punem întrebări cu privire la modul în care i-a ‘făcut’ el pe cei doi mari luminători în a patra „zi“ de creaţie (Geneza 1:16–19; Psalm 135:5, 6). Relatarea se încheie astfel: „Nici o zi nu a fost ca aceea, nici înainte de ea, nici după ea, prin faptul că Iehova a ascultat glasul unui om, întrucît însuşi Iehova lupta pentru Israel.“ — Iosua 10:10–14.
13. Cum şi-a încurajat Iosua comandanţii şi cu ce rezultat?
13 Operaţiile de curăţire şi-au atins punctul culminant prin executarea a cinci regi, după care Iosua le-a spus comandanţilor săi: „Nu vă temeţi şi nu vă îngroziţi. Fiţi curajoşi şi puternici, fiindcă aşa le va face Iehova tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora purtaţi război.“ Lucrul acesta se dovedise deja adevărat cu privire la şapte regi ai Canaanului şi a continuat astfel pînă la nimicirea unui număr complet de alte 24 de regate. Ţara a cunoscut linişte abia după şase ani de război. — Iosua 10:16–25; 12:7–24.
14. Cu ce atitudine şi convingere trebuie să privim spre Har-Maghedon?
14 Astăzi, pe măsură ce ne apropiem de războiul final al Har-Maghedonului, să fim curajoşi şi puternici cum a fost Iosua, oamenii săi puternici şi întreaga tabără a lui Israel. Putem fi siguri că aşa cum a făcut să intre teferi şi nevătămaţi în Ţara Promisă, mai multe milioane de israeliţi, Iehova mai poate efectua şi alte extraordinare miracole pentru a conduce milioanele de membri ai poporului său neînfricat prin Har-Maghedon în noul sistem de lucruri. — Apocalips 7:1–3, 9, 14; 19:11–21; 21:1–5.
Hotărîrea noastră
15. Ce fel de sarcini se pot aştepta să primească „alte oi“ în noul sistem de lucruri prevăzut de către Dumnezeu?
15 Pe cînd avea 90 de ani, Iosua a fost confruntat cu o altă sarcină enormă: împărţirea ţării între triburile lui Israel. Lucrul acesta nu însemna că viaţa avea să fie uşoară pentru israeliţi. Astfel, Caleb a cerut un teritoriu la Hebron unde trăiau anachimii, nişte uriaşi. El voia să continue expansiunea, îndepărtîndu-i pe ultimii duşmani ai lui Iehova. Aceasta nu înseamnă nicidecum că pe parcursul domniei milenare a lui Cristos pe pămînt vor exista duşmani umani, însă va fi mult de lucru. Nu trebuie să ne aşteptăm că în noul sistem de lucruri vom duce o viaţă uşoară, de huzur. După ce îşi vor fi primit sarcinile lor pe ‘noul pămînt’, „alte oi“ ale Domnului vor trebui să îndeplinească o imensă lucrare pentru realizarea grandiosului proiect care va consta în înfrumuseţarea pămîntului şi în transformarea acestuia în Paradis. — Iosua 14:6–15; Marcu 10:29, 30; Romani 12:11.
16. Ce reprezintă pentru timpurile noastre ‘oraşele de refugiu’ pe care Iehova le-a prevăzut pentru israeliţi?
16 În timpul împărţirii teritoriilor, Iosua a stabilit şase oraşe aparţinînd leviţilor, pentru a fi „oraşe de refugiu“, cîte trei de fiecare parte a Iordanului. Acesta era un aranjament al lui Iehova pentru a-i ocroti pe ucigaşii fără voie care se vor refugia în vreunul dintre aceste oraşe. Un astfel de ucigaş trebuia să aducă dovezi că avea o conştiinţă curată în faţa lui Iehova, rămînînd în vreunul dintre aceste oraşe pînă la moartea marelui preot. Tot la fel, din cauza legăturilor pe care le-a putut întreţine odinioară cu prezenta lume vinovată de vărsare de sînge, membrii ‘marii mulţimi’ trebuie să caute să aibă o conştiinţă curată în faţa lui Dumnezeu. Pentru a o dobîndi, ei îşi mărturisesc păcatele, se căiesc, se întorc de la calea greşită, se dedică lui Iehova şi se supun botezului în apă. Pe urmă trebuie să rămînă în această stare. ‘Mulţimii mari’ i se pretinde să rămînă în „oraş“ pînă cînd, figurat vorbind, va muri Isus în ceea ce priveşte rolul său ca Preot, la sfîrşitul Domniei sale de o mie de ani. — Iosua 20:1–9; Apocalips 20:4, 5; 1 Corinteni 15:22, 25, 26.
17. Ce deznodămînt fericit anticipăm noi astăzi?
17 Iehova şi-a binecuvîntat în mod minunat poporul său Israel. Drumul a fost greu, încercările numeroase, dar pînă la urmă israeliţii au ajuns în Ţara Promisă instalîndu-se în ea. Inima lor desigur că s-a umplut de recunoştinţă faţă de Iehova! Dacă ne vom dovedi loiali Dumnezeului nostru, vom simţi aceeaşi bucurie cînd vom intra în noul sistem de lucruri care va include ‘noul pămînt’. Într-adevăr şi în cazul nostru se va dovedi valabil tot ceea ce s-a dovedit valabil în zilele lui Iosua: „Din toate promisiunile bune pe care Iehova le-a făcut casei lui Israel, nici o promisiune nu a rămas fără efect: totul s-a realizat“ (Iosua 21:45). Şi tu poţi avea fericirea să ai parte de toate acestea!
18. (a) Ce le-a relatat Iosua bătrînilor lui Israel? (b) Care ar trebui să ne fie dorinţa privitoare la noul sistem de lucruri?
18 În sfîrşit, în vîrstă de 110 ani, Iosua i-a adunat pe bătrînii Israelului. El le-a relatat în ce mod minunat şi-a binecuvîntat Iehova poporul, începînd cu Avraam şi pînă în zilele lor. Acum Iehova le-a spus: „Astfel eu v-am dat o ţară pentru care nu aţi trudit şi oraşe pe care nu le-aţi zidit şi aţi început să locuiţi în ele. Voi mîncaţi din vii şi livezi pe care nu le-aţi plantat.“ Primind din abundenţă atîtea lucruri bune, desigur că israeliţii simţeau dorinţa de ‘a se teme de Iehova şi de a-l servi fără pată şi în adevăr’ pentru totdeauna. Gîndindu-ne la noul şi gloriosul sistem de lucruri prevăzut de Iehova pentru pămînt, ar trebui, fără îndoială, să nutrim aceeaşi dorinţă. — Iosua 24:13, 14.
19. (a) Ce alegere a propus Iosua poporului şi cum a răspuns acesta? (b) Cu cine ar trebui să dorim să ne asemănăm? (c) Ce alegere ar trebui să facem şi cu ce hotărîre?
19 Pe urmă, Iosua a declarat clar poporului: „Dacă este rău în ochii voştri să-i slujiţi lui Iehova, alegeţi-vă astăzi cui veţi sluji (. . .) CÎT DESPRE MINE ŞI CASA MEA, NOI ÎI VOM SLUJI LUI IEHOVA.“ Pot fi oare reluate aceste cuvinte de către fiecare dintre noi, individual, de către membrii credincioşi ai familiei noastre şi de către congregaţiile din lumea întreagă, care sînt „casa lui Dumnezeu“? Categoric! (Efeseni 2:19). În zilele lui Iosua, poporul i-a răspuns: „Lui Iehova, Dumnezeului nostru, îi vom sluji şi de glasul lui vom asculta!“ (Iosua 24:15, 24). Din nefericire el nu a procedat aşa în anii care au urmat. Noi nu am dori să îi imităm pe aceşti israeliţi, ci, mai degrabă pe Iosua şi casa sa, pe Caleb, pe gabaoniţi şi pe Rahav. ‘NOI ÎI VOM SERVI LUI IEHOVA.’ Să îl slujim, aşadar, plini de curaj şi cu totală încredere că nimic nu „va fi în stare să ne separe de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru“! — Romani 8:39.
Ce ne învaţă cartea lui Iosua
◻ În privinţa foloaselor ce le putem trage din sfaturile repetate?
◻ În privinţa grijei faţă de gabaoniţii moderni?
◻ Despre modul în care va lupta Iehova în Har-Maghedon?
◻ Despre necesitatea de a fugi într-un ‘oraş de refugiu’?
◻ În privinţa alegerii cui să îi slujim?
-
-
Mărturisirea unui iezuitTurnul de veghe – 1987 | 1 decembrie
-
-
Mărturisirea unui iezuit
MULŢI astăzi încă cred că 25 Decembrie este o zi sfîntă, ziua de naştere a lui Isus. Însă, faptul că adevărata semnificaţie religioasă a acestei zile este de mult timp cunoscută de către conducătorii religioşi este arătată prin următorul citat dintr-o lucrare de Urbanus Holzmeister, un învăţat iezuit:
„Astăzi este admis în mod obişnuit că ocazia celebrării zilei de 25 Decembrie a fost festivalul pe care păgînii l-au sărbătorit în această zi. Deja, Petavius [învăţat iezuit francez, 1583—1652] a constatat în mod corect că în 25 Decembrie a fost sărbătorită «ziua de naştere a neînvinsului soare».
Martori pentru acest festival sînt: (a) Calendar (Calendarul) lui Furius Dionysius Filocalus, redactat în anul 354 [e.n.], în care este notat: «25 Decembrie, Z(iua de naştere) a neînvinsului (Soare).» (b) calendarul astrologului Antiochus (redactat aproximativ în 200 [e.n.]): «Luna lui decembrie (. . .) 25 (. . .) Ziua de naştere a Soarelui; lumina zilei creşte.» (c) Caesar Julian [Julian Apostatul, împărat roman 361—363 e.n.] a propus jocurile care erau sărbătorite la sfîrşitul anului în onoarea soarelui, care a fost numit «neînvinsul soare».“ — Chronologia vitae Christi (Cronologia vieţii lui Cristos), Pontificium Institutum Biblicum, Roma, 1933, pagina 46.
-