„Lui Iehova, Dumnezeul nostru, îi vom sluji“

„Cît despre mine şi casa mea, noi îi vom sluji lui Iehova.“ — IOSUA 24:15.

 1. Cum contribuie cartea lui Iosua la încurajarea şi la ocrotirea noastră?

EVENIMENTELE entuziasmante pe care le consemnează cartea lui Iosua au fost relatate „pentru instruirea noastră“ şi ca să ne servească drept „exemple“, pentru a ne încuraja şi ocroti pe noi, „asupra cărora au sosit sfîrşiturile sistemelor de lucruri“ (Romani 15:4; 1 Corinteni 10:11). Sînt scoase în evidenţă în carte calităţi pe care le aprobă Dumnezeu, aşa cum ar fi răbdarea, credinţa şi ascultarea. „Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce li se făcuse înconjurul timp de şapte zile. Prin credinţă, Rahav, prostituata, întrucît i-a primit în mod paşnic pe cercetaşi nu a pierit împreună cu aceia care au acţionat în mod neascultător“ (Evrei 11:30, 31). Credinţa lui Iosua, Rahav şi a altor oameni fideli din trecut ar trebui să ne stimuleze să cultivăm curajul şi forţa necesară pentru a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu pentru epoca noastră. — Iosua 10:25; Ioan 4:34.

 2. (a) Cum s-a dovedit Iosua ascultător chiar pînă la ultimul detaliu? (b) Ce s-a petrecut la munţii Ebal şi Gherizim?

² După victoria decisivă repurtată la Ai, Iosua a examinat instrucţiunile detaliate consemnate în Deuteronom 27:1—28:68. Pe muntele Ebal el a zidit un altar din pietre întregi şi a îndeplinit porunca: „Va trebui să oferi jertfe de comuniune şi să le mănînci acolo şi va trebui să te bucuri în faţa lui Iehova, Dumnezeul tău.“ El a ridicat şi alte pietre comemorative pe care le-a văruit şi a scris pe ele cuvintele Legii. Apoi el a despărţit în două grupuri triburile lui Israel, un grup care trebuia să stea pe muntele Gherizim, „pentru a binecuvînta poporul“ şi celălalt „pe muntele Ebal pentru blestem“. Cu voce puternică leviţii au pronunţat blestemele pentru neascultare şi tot poporul a răspuns „Amin!“ Apoi au fost pronunţate binecuvîntările pentru ascultare. Dar vai de Israel dacă n-avea să fie cu băgare de seamă ‘să pună în practică toate cuvintele legii şi să se teamă de numele glorios şi inspirator de teamă al lui Iehova Dumnezeu’! — Iosua 8:32–35.

 3, 4. (a) Ce lecţie puternică desprindem astăzi din istoria Israelului? (b) De ce nu trebuie să obosim niciodată în auzirea, mereu, a aceloraşi lucruri? (c) Ce se pretinde pentru a intra pe ‘poarta strîmtă’?

³ A continuat oare Israel să asculte de ‘cuvintele legii’? În ciuda îndemnurilor repetate ale lui Moise, iar mai tîrziu ale lui Iosua, Israel a eşuat în mod lamentabil. Ce lecţie puternică pentru noi, cei de astăzi! În ciuda avertismentelor frecvente, există tot mereu unii care cred că pot să dispreţuiască exigenţele divine, acţionînd după bunul lor plac, şi totuşi să supravieţuiască. Ce nesăbuinţă! După ce a evocat unele fapte ale istoriei Israelului, Pavel a declarat: „Cine crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă“. — 1 Corinteni 10:12; Ecleziast 2:13.

⁴ Unii membri ai poporului lui Dumnezeu critică uneori avertismentele care sînt date, spunînd că au obosit să audă mereu şi mereu aceleaşi lucruri. Dar adeseori aceştia sînt cei dintîi care cad în vreo capcană întinsă de Satan. Cartea de inspiraţie divină, Deuteronom, (în ebraică Mish·neh’ hat·to·rahʹ, ceea ce înseamnă „repetarea legii“) constă în esenţă din patru cuvîntări ale lui Moise, care arătau că israeliţii trebuiau să asculte de legile lui Iehova anunţate anterior. Moise a utilizat de peste patru ori mai multe cuvinte pentru avertizarea lui Israel, cu privire la neascultare şi la „blestemele“ ce aveau să decurgă din aceasta, decît pentru a vorbi despre „binecuvîntări“. La muntele Ebal, Iosua i-a avertizat din nou pe israeliţi că trebuiau să asculte. Nu ne arată oare lucrul acesta în ce măsură trebuie să facem eforturi pentru ‘a intra pe poarta strîmtă’? — Matei 7:13, 14, 24–27; 24:21, 22.

 5. Cu ce coaliţie era confruntat Israelul, şi ce situaţie asemănătoare există în epoca noastră?

⁵ Se pregătea acum o confruntare decisivă. Ierihonul, poarta de intrare în Canaan, fusese distrus, întocmai aşa cum va fi devastată religia falsă atunci cînd va începe „necazul cel mare“. Aiul căzuse. Dar acum „toţi regii care se aflau dincoace de Iordan, în regiunea muntoasă şi în Şepela şi de-a lungul întregii coaste a Mării celei Mari şi în faţa Libanului, hitiţii şi amoriţii, canaaniţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii, (. . .) au început să se adune toţi laolaltă, ca să facă, de comun acord, război împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel“ (Iosua 9:1, 2). Paralela modernă a acestor lucruri o găsim în faptul că naţiunile pămîntului s-au adunat la un loc în cadrul Organizaţiei Naţiunilor (aşa-zis) Unite. Ele caută pacea şi securitatea pentru ele însele şi cu propriile lor condiţii, dar ‘s-au adunat în masă, ca un singur om, împotriva lui Iehova şi împotriva unsului său’, Marele Iosua (Psalm 2:1, 2). Care va fi deznodămîntul acestei confruntări?

Acţionînd cu perspicacitate

 6, 7. (a) Cu privire la ce s-au arătat interesaţi gabaoniţii, şi ce strategie au adoptat ei? (b) Cum a decis Iosua în această situaţie?

⁶ Ca şi Rahav, şi alţi neisraeliţi începură să se intereseze de supravieţuirea lor. Este vorba de locuitorii Gabaonului, un oraş mare situat la nord de Iebus sau Ierusalim. Ei auziseră de actele de putere ale lui Iehova şi s-au decis să caute pacea şi securitatea în condiţiile stabilite de către Iehova. Ei au trimis în tabăra lui Israel de la Ghilgal nişte oameni care aveau provizii uscate şi fărîmicioase, saci şi burdufuri uzate şi purtau sandale şi veşminte peticite. Ajungînd pînă la Iosua, oamenii aceştia i-au zis: „Servitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, din consideraţie faţă de Iehova, Dumnezeul tău, căci noi am auzit de renumele său.“ Auzind aceasta, „Iosua a făcut pace cu ei şi a încheiat cu ei un legămînt pentru a-i lăsa în viaţă.“ — Iosua 9:3–15.

⁷ Dar israeliţii au aflat în curînd că, în realitate, oamenii aceştia ‘locuiau chiar în mijlocul lor’! Cum a reacţionat Iosua în faţa acestui şiretlic? El a onorat jurămîntul pe care li-l făcuse anterior şi a decis „să trăiască şi să devină adunători de lemne şi scoţători de apă pentru toată adunarea“. — Iosua 9:16–27; compară Deuteronom 20:10, 11.

 8. Sub ce aspecte îi prefigurează gabaoniţii pe membrii ‘marii mulţimi’?

⁸ Mulţi dintre netinimii care, în anii de mai tîrziu, au slujit la templul lui Iehova descindeau probabil din aceşti gabaoniţi. Astfel ei pot prefigura foarte bine „marea mulţime“ ai cărei membri îi aduc astăzi lui Dumnezeu „un serviciu sacru, zi şi noapte, în templul său“ (Apocalips 7:9, 15). Deşi trăiesc într-o lume asemănătoare cu Canaanul, în realitate „ei nu fac parte din lume“. În trecut, ei au fost nevoiţi să se mulţumească cu o hrană spirituală ‘sfărîmicioasă’, aceea pe care o oferă bisericile creştinătăţii şi erau lipsiţi de ‘vinul’ bucuriei. Intrînd în contact cu poporul lui Dumnezeu, ei au constatat că Iehova face lucrări de putere prin intermediul martorilor săi. Ei au parcurs un drum lung din lumea lui Satan pentru a-şi schimba ‘veşmintele’ zdrenţăroase cu ceva nou, care îi identifică drept slujitori umili ai lui Iehova, fiind îmbrăcaţi cu noua personalitate. — Ioan 14:6; 17:11, 14, 16; Efeseni 4:22–24.

Ajutaţi de organizaţie

 9. (a) Ce situaţie critică s-a ivit apoi? (b) Cum a reacţionat Iosua şi ce asigurare a primit?

⁹ Cînd Adoni–Ţedec, regele Ierusalimului, a aflat că gabaoniţii făcuseră pace cu Israel, „a fost cuprins de o foarte mare spaimă, din cauză că Gabaonul era un oraş mare, ca unul dintre oraşele regale, (. . .) şi toţi bărbaţii lui erau puternici“. El şi-a unit forţele cu ale altor patru regi şi au asediat împreună Gabaonul. Gabaoniţii au apelat numaidecît la Iosua: „Suie-te repede la noi şi salvează-ne şi ajută-ne.“ Iosua le-a răspuns imediat, iar Iehova i-a dat acestuia asigurarea: „Nu te teme de ei, fiindcă ţi i-am dat în mînă. Nici un bărbat dintre ei nu va rezista împotriva ta.“ Iosua şi oamenii săi puternici şi viteji au mărşăluit „toată noaptea“, în aşa fel încît l-a luat pe duşman complet prin surprindere. — Iosua 10:1–9.

10. (a) Ce fel de comportament corespunde astăzi asedierii Gabaonului? (b) Care este hotărîrea gabaoniţilor moderni?

¹⁰ Asemenea celor cinci regi, unii şefi de guverne se irită astăzi văzînd că un însemnat număr dintre supuşii lor, şi chiar dintre cei „puternici“ se alătură Marelui Iosua şi Regatului său universal al dreptăţii. Aceşti conducători cred că frontierele naţionale ar trebui menţinute, chiar dacă certurile şi luptele dintre naţiuni sînt continue. Prin urmare, ei încearcă să împiedice ca hrana spirituală să ajungă la ‘marea mulţime’ de persoane iubitoare de pace, interzicînd întrunirile la care aceşti oameni se pot nutri cu această „hrană“ şi căutînd să-i împiedice să vorbească semenilor lor lucruri de natură spirituală. Dar gabaoniţii moderni rămîn ataşaţi în mod fidel de Israelul spiritual, spunînd: „Vom merge cu voi.“ — Zaharia 8:23; compară Fapte 4:19, 20; 5:29.

11. Cum acţionează Martorii lui Iehova în faţa situaţiilor dificile din prezent?

¹¹ Atunci cînd ‘mulţimea mare’ cere ajutor organizaţiei sau „mamei“ sale, ea primeşte neîntîrziat şi cu generozitate acest ajutor. Promptitudinea cu care acţionează Martorii lui Iehova se vede şi în alte domenii, de exemplu cînd iau măsuri imediate de ajutor pentru sinistraţi, după o catastrofă naturală, sau cînd construiesc rapid Săli ale Regatului sau alte locuri de adunare de care este nevoie pentru furnizarea „hranei“. Cînd, în iunie 1986 a fost programat un congres pe stadionul Yankee din New York, o armată de voluntari a curăţat pînă la miezul nopţii stadionul în care tocmai avusese loc un meci de baseball. Stadionul nu arătase niciodată atît de curat cum a fost în cursul următoarelor patru zile. În organizaţia Martorilor lui Iehova, bătrînii care sînt învestiţi cu responsabilităţi intervin cu rapiditate pentru a reglementa problemele care apar în legătură cu predicarea veştii bune. — Filipeni 1:6, 7.

Iehova luptă pentru Israel

12. Ce miracol a înfăptuit Iehova luptînd pentru israeliţii care le veniseră în ajutor gabaoniţilor? (Compară Habacuc 3:1, 2, 11, 12.)

¹² Dar să revenim la Gabaon. Iehova seamănă confuzie printre duşmani; israeliţii îi urmăresc masacrîndu-i. Dar oare ce cade din cer? Mari bolovani de ghiaţă, care fac mai multe victime decît războinicii israeliţi. Atunci Iosua i-a vorbit lui Iehova. Iată ce spune el „în faţa ochilor lui Israel“: „Soare, stai nemişcat deasupra Gabaonului şi lună deasupra cîmpiei joase a Aialonului.“ Iată un alt miracol impresionant. Soarele a luminat cîmpul de luptă „aproape o zi întreagă“ pînă ce răzbunarea lui Dumnezeu a fost complet executată. Nu este cazul să discutăm asupra modului în care Iehova a înfăptuit acest miracol, tot aşa cum nu este cazul să ne punem întrebări cu privire la modul în care i-a ‘făcut’ el pe cei doi mari luminători în a patra „zi“ de creaţie (Geneza 1:16–19; Psalm 135:5, 6). Relatarea se încheie astfel: „Nici o zi nu a fost ca aceea, nici înainte de ea, nici după ea, prin faptul că Iehova a ascultat glasul unui om, întrucît însuşi Iehova lupta pentru Israel.“ — Iosua 10:10–14.

13. Cum şi-a încurajat Iosua comandanţii şi cu ce rezultat?

¹³ Operaţiile de curăţire şi-au atins punctul culminant prin executarea a cinci regi, după care Iosua le-a spus comandanţilor săi: „Nu vă temeţi şi nu vă îngroziţi. Fiţi curajoşi şi puternici, fiindcă aşa le va face Iehova tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora purtaţi război.“ Lucrul acesta se dovedise deja adevărat cu privire la şapte regi ai Canaanului şi a continuat astfel pînă la nimicirea unui număr complet de alte 24 de regate. Ţara a cunoscut linişte abia după şase ani de război. — Iosua 10:16–25; 12:7–24.

14. Cu ce atitudine şi convingere trebuie să privim spre Har-Maghedon?

¹⁴ Astăzi, pe măsură ce ne apropiem de războiul final al Har-Maghedonului, să fim curajoşi şi puternici cum a fost Iosua, oamenii săi puternici şi întreaga tabără a lui Israel. Putem fi siguri că aşa cum a făcut să intre teferi şi nevătămaţi în Ţara Promisă, mai multe milioane de israeliţi, Iehova mai poate efectua şi alte extraordinare miracole pentru a conduce milioanele de membri ai poporului său neînfricat prin Har-Maghedon în noul sistem de lucruri. — Apocalips 7:1–3, 9, 14; 19:11–21; 21:1–5.

Hotărîrea noastră

15. Ce fel de sarcini se pot aştepta să primească „alte oi“ în noul sistem de lucruri prevăzut de către Dumnezeu?

¹⁵ Pe cînd avea 90 de ani, Iosua a fost confruntat cu o altă sarcină enormă: împărţirea ţării între triburile lui Israel. Lucrul acesta nu însemna că viaţa avea să fie uşoară pentru israeliţi. Astfel, Caleb a cerut un teritoriu la Hebron unde trăiau anachimii, nişte uriaşi. El voia să continue expansiunea, îndepărtîndu-i pe ultimii duşmani ai lui Iehova. Aceasta nu înseamnă nicidecum că pe parcursul domniei milenare a lui Cristos pe pămînt vor exista duşmani umani, însă va fi mult de lucru. Nu trebuie să ne aşteptăm că în noul sistem de lucruri vom duce o viaţă uşoară, de huzur. După ce îşi vor fi primit sarcinile lor pe ‘noul pămînt’, „alte oi“ ale Domnului vor trebui să îndeplinească o imensă lucrare pentru realizarea grandiosului proiect care va consta în înfrumuseţarea pămîntului şi în transformarea acestuia în Paradis. — Iosua 14:6–15; Marcu 10:29, 30; Romani 12:11.

16. Ce reprezintă pentru timpurile noastre ‘oraşele de refugiu’ pe care Iehova le-a prevăzut pentru israeliţi?

¹⁶ În timpul împărţirii teritoriilor, Iosua a stabilit şase oraşe aparţinînd leviţilor, pentru a fi „oraşe de refugiu“, cîte trei de fiecare parte a Iordanului. Acesta era un aranjament al lui Iehova pentru a-i ocroti pe ucigaşii fără voie care se vor refugia în vreunul dintre aceste oraşe. Un astfel de ucigaş trebuia să aducă dovezi că avea o conştiinţă curată în faţa lui Iehova, rămînînd în vreunul dintre aceste oraşe pînă la moartea marelui preot. Tot la fel, din cauza legăturilor pe care le-a putut întreţine odinioară cu prezenta lume vinovată de vărsare de sînge, membrii ‘marii mulţimi’ trebuie să caute să aibă o conştiinţă curată în faţa lui Dumnezeu. Pentru a o dobîndi, ei îşi mărturisesc păcatele, se căiesc, se întorc de la calea greşită, se dedică lui Iehova şi se supun botezului în apă. Pe urmă trebuie să rămînă în această stare. ‘Mulţimii mari’ i se pretinde să rămînă în „oraş“ pînă cînd, figurat vorbind, va muri Isus în ceea ce priveşte rolul său ca Preot, la sfîrşitul Domniei sale de o mie de ani. — Iosua 20:1–9; Apocalips 20:4, 5; 1 Corinteni 15:22, 25, 26.

17. Ce deznodămînt fericit anticipăm noi astăzi?

¹⁷ Iehova şi-a binecuvîntat în mod minunat poporul său Israel. Drumul a fost greu, încercările numeroase, dar pînă la urmă israeliţii au ajuns în Ţara Promisă instalîndu-se în ea. Inima lor desigur că s-a umplut de recunoştinţă faţă de Iehova! Dacă ne vom dovedi loiali Dumnezeului nostru, vom simţi aceeaşi bucurie cînd vom intra în noul sistem de lucruri care va include ‘noul pămînt’. Într-adevăr şi în cazul nostru se va dovedi valabil tot ceea ce s-a dovedit valabil în zilele lui Iosua: „Din toate promisiunile bune pe care Iehova le-a făcut casei lui Israel, nici o promisiune nu a rămas fără efect: totul s-a realizat“ (Iosua 21:45). Şi tu poţi avea fericirea să ai parte de toate acestea!

18. (a) Ce le-a relatat Iosua bătrînilor lui Israel? (b) Care ar trebui să ne fie dorinţa privitoare la noul sistem de lucruri?

¹⁸ În sfîrşit, în vîrstă de 110 ani, Iosua i-a adunat pe bătrînii Israelului. El le-a relatat în ce mod minunat şi-a binecuvîntat Iehova poporul, începînd cu Avraam şi pînă în zilele lor. Acum Iehova le-a spus: „Astfel eu v-am dat o ţară pentru care nu aţi trudit şi oraşe pe care nu le-aţi zidit şi aţi început să locuiţi în ele. Voi mîncaţi din vii şi livezi pe care nu le-aţi plantat.“ Primind din abundenţă atîtea lucruri bune, desigur că israeliţii simţeau dorinţa de ‘a se teme de Iehova şi de a-l servi fără pată şi în adevăr’ pentru totdeauna. Gîndindu-ne la noul şi gloriosul sistem de lucruri prevăzut de Iehova pentru pămînt, ar trebui, fără îndoială, să nutrim aceeaşi dorinţă. — Iosua 24:13, 14.

19. (a) Ce alegere a propus Iosua poporului şi cum a răspuns acesta? (b) Cu cine ar trebui să dorim să ne asemănăm? (c) Ce alegere ar trebui să facem şi cu ce hotărîre?

¹⁹ Pe urmă, Iosua a declarat clar poporului: „Dacă este rău în ochii voştri să-i slujiţi lui Iehova, alegeţi-vă astăzi cui veţi sluji (. . .) CÎT DESPRE MINE ŞI CASA MEA, NOI ÎI VOM SLUJI LUI IEHOVA.“ Pot fi oare reluate aceste cuvinte de către fiecare dintre noi, individual, de către membrii credincioşi ai familiei noastre şi de către congregaţiile din lumea întreagă, care sînt „casa lui Dumnezeu“? Categoric! (Efeseni 2:19). În zilele lui Iosua, poporul i-a răspuns: „Lui Iehova, Dumnezeului nostru, îi vom sluji şi de glasul lui vom asculta!“ (Iosua 24:15, 24). Din nefericire el nu a procedat aşa în anii care au urmat. Noi nu am dori să îi imităm pe aceşti israeliţi, ci, mai degrabă pe Iosua şi casa sa, pe Caleb, pe gabaoniţi şi pe Rahav. ‘NOI ÎI VOM SERVI LUI IEHOVA.’ Să îl slujim, aşadar, plini de curaj şi cu totală încredere că nimic nu „va fi în stare să ne separe de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru“! — Romani 8:39.

Ce ne învaţă cartea lui Iosua

◻ În privinţa foloaselor ce le putem trage din sfaturile repetate?

◻ În privinţa grijei faţă de gabaoniţii moderni?

◻ Despre modul în care va lupta Iehova în Har-Maghedon?

◻ Despre necesitatea de a fugi într-un ‘oraş de refugiu’?

◻ În privinţa alegerii cui să îi slujim?