Cruda Asirie — A doua mare putere mondială

Descoperirea de către arheologi a palatelor care aparţinuseră regilor antici ai Asiriei pot să–ţi întărească încrederea în exactitatea istorică a Bibliei. Ce arată acele descoperiri despre istoria biblică şi ce ar trebui să reprezinte ele pentru tine?

ASIRIENII erau un popor de oameni violenţi şi războinici. Ei au întemeiat un vast şi neîndurător imperiu, începîndu–şi expansiunea din ţara lor de baştină, situată în partea de nord a cîmpiei mesopotamiene. Ei sînt menţionaţi de multe ori în Biblie, fiind duşmani ai lui Iuda şi Israel.

Cu cît cunoaştem mai bine acest popor din antichitate, cu atît înţelegem mai bine lucrurile pe care le spune Biblia despre el. De altfel, propriile documente scrise ale asirienilor confirmă veracitatea istorică şi profetică a Sfintelor Scripturi. Dar care era de fapt originea asirienilor?

Aceşti oameni puternici, care se reprezentau pe ei înşişi cu sprîncene stufoase şi cu o barbă abundentă, descindeau din Assur, un nepot al lui Noe. De fapt, acelaşi cuvînt ebraic înseamnă atît „Assur“ cît şi „Asiria“ şi „asirian“. Nimrod, care este numit în Biblie „un puternic vînător în opoziţie cu Iehova“, a întemeiat oraşele Ninive şi Calah. Aceste două oraşe, împreună cu Assur şi Khorsabad, au devenit mai tîrziu capitale ale Asiriei. — Geneza 10:8–12, 22.

Cartea lui Naum începe cu aceste cuvinte: „Declaraţia solemnă împotriva Ninivei“, capitala Asiriei. De ce? Deoarece Ninive, după cum o descrie profetul Naum mai tîrziu, era un „oraş al vărsării de sînge (...), plin în întregime de înşelătorie şi jaf“ (Naum 1:1; 3:1). Era exagerată această descriere? Absolut deloc!

Asirienii erau renumiţi prin barbaria lor fără egal. Zidurile marilor lor palate erau împodobite cu scene de jaf care îi prezentau pe asirieni trecînd prin foc şi sabie ţară după ţară. Unul dintre regii lor, Aşur–nasir–pal al II–lea, se laudă că a acoperit o coloană cu pielea duşmanilor săi. El spune: „Pe mulţi prizonieri dintre ei i–am ars în foc (...) Unora le–am tăiat nasul, urechile şi degetele, multora le–am scos ochii. Am făcut o coloană din oameni vii şi alta din capete.“

Influenţa religioasă

Cu toate acestea, vechii asirieni erau foarte religioşi. Despre ei se spune: „Naţiunea se dedica afacerilor de război, iar preoţii erau aţîţători permanenţi ai războiului. Ei trăiau în mare măsură de pe urma prăzilor de război, (...) căci acest popor de jefuitori era extraordinar de religios.“ — Ancient Cities (Oraşe antice), de W.B. Wright, pag. 25.

Asirienii şi–au moştenit religia din Babilon. Lucrarea The Illustrated Bible Dictionary spune: „În cele mai multe privinţe, religia asiriană semăna cu cea babiloniană din care provenea.“ Un sigiliu asirian, care poate fi văzut astăzi la British Museum, în Londra, îl reprezintă pe dumnezeul naţional al Asiriei, pe Assur, cu trei capete. Credinţa în triade de dumnezei ocupa un loc important în închinarea asirienilor. Asirienii erau oameni cruzi, violenţi şi se închinau la dumnezei falşi. Nu este deci de mirare că profetul Naum a scris că singurul Dumnezeu adevărat, Iehova, „se răzbună şi este înclinat spre mînie“ faţă de asirieni. — Naum 1:2.

Atunci cînd Ninive a căzut în mîinile duşmanilor ei, ea a fost distrusă cu desăvîrşire, astfel încît, în cursul secolelor, însuşi locul în care era situată a fost uitat. Unii critici au luat Biblia în rîs, afirmînd că oraşul n–a existat niciodată. Şi totuşi, Ninive a existat! Ea a fost descoperită şi arheologii au găsit acolo lucruri care prezintă un interes deosebit.

Descoperirea unor mari palate

În 1843, Paul–Émile Botta, consul al Franţei, a făcut săpături la Khorsabad, sperînd să găsească vechea Ninive. În loc de aceasta, el a scos la lumină splendidul palat al lui „Sargon, regele Asiriei“, menţionat cu numele în Biblie, la Isaia 20:1. Criticii pretindeau că Biblia greşea, căci ea era unicul document vechi ce semnala existenţa acelui rege. Sargon însă a existat într–adevăr, căci arheologii au descoperit palatul său cu 200 de încăperi, precum şi un remarcabil tezaur de inscripţii şi obiecte diverse. Printre acestea se numără şi analele lui Sargon, care confirmă, din punct de vedere asirian, evenimentele menţionate în Biblie. Astfel, de la mijlocul secolului al XIX–lea, şi în pofida faptului că numeroase detalii privitoare la el sînt încă incomplete, Sargon este unul dintre regii asirieni cei mai bine cunoscuţi astăzi.

Apoi, în 1847, Austin Henry Layard a descoperit palatul lui Sennacherib în Ninive, situată la circa 20 de kilometri la sud de Khorsabad. Acesta este exact acelaşi Sennacherib care a ameninţat Ierusalimul odinioară şi care este menţionat de 13 ori cu numele în Biblie. Layard a cercetat 71 de camere ale palatului. Acesta era bogat împodobit cu scene de bătălii victorioase şi reprezentări de ceremonii religioase.

Fapt şi mai surprinzător, arheologii au descoperit propriile anale ale lui Sennacherib (relatări ale evenimentelor anuale gravate pe cilindri de argilă numiţi prisme). Una dintre ele este păstrată la Institutul Oriental al Universităţii din Chicago, iar alta, Prisma lui Taylor, la British Museum.

Ce au dezvăluit aceste descoperiri? Că Biblia este exactă şi precisă în ceea ce spune despre asirieni şi despre evenimentele în care au fost implicaţi aceştia, pînă acolo încît i–a amintit cu numele pe regii asirieni!

Regii asirieni

Numele acestor regi din antichitate ar putea să sune ciudat, dar este bine să ne familiarizăm cu cel puţin şapte dintre ei, întrucît sînt strîns legaţi de unele evenimente relatate în Biblie.

Salmanasar III l–a succedat la tron pe tatăl său Aşur–nasir–pal. Celebrul său obelisc negru, descoperit la Nimrud (Calah) şi care poate fi văzut la British Museum, conţine un basorelief care îl reprezintă pe Iehu, regele lui Israel, sau pe un emisar al acestuia, plătindu–i tribut regelui asirian. — Compară cu relatarea din 2 Regi 10:31–33.

Mai tîrziu, în cursul aceluiaşi secol, spre anul 844 înaintea erei noastre, profetul Iona a fost trimis să avertizeze Ninive cu privire la o apropiată distrugere a oraşului.a Oraşul a manifestat căinţă şi a fost cruţat. Deşi nu ştim exact care a fost regele care a domnit atunci la Ninive, se poate observa că această perioadă a marcat un declin în agresivitatea asiriană.

Tiglat–palasar III (numit şi Pul) este primul rege asirian menţionat în Biblie cu numele. El a făcut o incursiune în regatul nordic al lui Israel în timpul domniei lui Menahem (791–780 î.e.n.). Biblia spune că acesta din urmă i–a plătit un tribut de o mie de talanţi de argint ca să se retragă. — 2 Regi 15:19, 20.

În propriile sale anale, găsite la Calah, Tiglat–palasar confirmă acest fapt relatat în Biblie: „Eu am primit tributul de la (...) Menahem al Samariei.“

Căderea Samariei

Dar Samaria, regatul celor zece triburi nordice ale Israelului, nu era în conflict doar cu asirienii, ci şi cu Creatorul cerului şi al pămîntului, cu Iehova Dumnezeu. Israeliţii se abătuseră de la închinarea sa, pentru a se deda închinării decăzute a lui Baal, în care beţia deţinea un loc important (Osea 2:13). Deşi primiseră numeroase avertismente prin intermediul profeţilor lui Iehova, israeliţii refuzau să îşi schimbe căile. Osea a scris sub inspiraţie divină: „Samaria şi regele ei vor fi reduşi în mod sigur la tăcere, ca o rămurea frîntă pe suprafaţa apelor“ (Osea 10:7; 2 Regi 17:7, 12–18). Biblia spune că asirienii au făcut întocmai aşa cu Israel, iar documentele asiriene o confirmă.

Şalmanasar V, care i–a succedat lui Tiglat–palasar, a invadat regatul celor zece triburi nordice ale Israelului şi a asediat bine fortificata capitală a acestuia, Samaria. După un asediu de trei ani, Samaria a căzut (în 740 î.e.n.), după cum spuseseră profeţii lui Iehova că se va întîmpla. — Mica 1:1, 6; 2 Regi 17:5.

Sargon II i–a urmat lui Şalmanasar şi probabil că a desăvîrşit cucerirea Samariei, întrucît începutul domniei sale se spune că a coincis cu anul căderii oraşului. Biblia declară că, după căderea Samariei, regele Asiriei „l–a dus pe Israel în exil, în Asiria“ (2 Regi 17:6). O inscripţie asiriană găsită la Khorsabad confirmă lucrul acesta. În ea, Sargon afirmă: „Am asediat şi am cucerit Samaria şi i–am dus ca pradă pe 27 290 de locuitori ai ei.“

Biblia mai spune că după ce israeliţii au fost exilaţi, regele Asiriei a adus oameni din alte regiuni „şi i–a făcut să locuiască în oraşele Samariei, în locul fiilor lui Israel; şi ei au început să ia în stăpînire Samaria şi să locuiască în oraşele ei.“ — 2 Regi 17:24.

Confirmă documentele asiriene şi lucrul acesta? Da, căci propriile anale ale lui Sargon, scrise pe prisma din Nimrud, declară: „Am reconstruit oraşul [Samaria] (...) şi am aşezat acolo oameni din ţările cucerite cu propriile mele mîini.“ — Illustrations of Old Testament History, de R.D. Barnett, pag. 52.

Ierusalimul este salvat

Sennacherib, fiul lui Sargon şi succesorul său le este bine cunoscut celor care cercetează Biblia. În anul 732 î.e.n., acest rege războinic a adus împotriva regatului sudic al lui Iuda o puternică maşină de război.

Biblia spune că „Sennacherib, regele Asiriei, s–a urcat împotriva tuturor oraşelor fortificate ale lui Iuda şi le–a cucerit.“ Ezechia, regele Ierusalimului, înspăimîntat de această ameninţare, ’a trimis la regele Asiriei la Lachiş‘ şi i–a oferit un greu tribut, pentru a se întoarce din campania sa împotriva lui. — 2 Regi 18:13, 14.

Confirmă oare Sennacherib că a fost la Lachiş? Categoric! Arheologii care au descoperit imensul său palat din Ninive au găsit scene ale acestui asediu, reprezentate pe mari plăci decorative. Aceste reliefuri cu detalii multiple, păstrate în British Museum, arată Lachişul aflat sub asaltul asirian. Locuitorii sînt prezentaţi ieşind din oraş şi capitulînd în masă. Ei sînt luaţi prizonieri. Unii sînt ţintuiţi pe stîlpi. Alţii îi aduc omagii lui Sennacherib, personajul amintit în relatarea biblică. O inscripţie redactată cu scriere cuneiformă spune: „Sennacherib, regele lumii, regele Asiriei, este aşezat pe un nimedu [pe un tron de paradă] şi trece în revistă prada [luată] din Lachiş.“

Biblia spune că Ezechia a plătit drept tribut „trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur“ (2 Regi 18:14, 15). Analele lui Sennacherib confirmă faptul acesta, umflînd în mod lăudăros suma la „800 de talanţi de argint“.

În ciuda plătirii acestui tribut, mesagerii regelui asirian s–au postat în faţa zidurilor Ierusalimului, batjocorindu–l pe Iehova Dumnezeu şi ameninţînd oraşul său sfînt. Prin intermediul lui Isaia, care se afla în Ierusalim, Iehova a declarat cu privire la Sennacherib: „El nu va intra în acest oraş, nici nu va trage vreo săgeată asupra lui, nici nu îl va înfrunta cu vreun scut, nici nu va ridica împotriva lui vreun bastion de asediu. Pe drumul pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în acest oraş.“ — 2 Regi 18:17—19:8, 32, 33.

L–a oprit Iehova pe Sennacherib, după cum promisese? Chiar în acea noapte un înger al lui Dumnezeu a doborît 185 000 de asirieni. Sennacherib s–a retras deci şi s–a reîntors la Ninive unde, mai tîrziu, în timp ce se închina în faţa dumnezeului său Nisroc, a fost ucis de către doi dintre fiii săi. — 2 Regi 19:35–37.

Desigur că nu era de aşteptat ca orgoliosul Sennacherib să se laude cu această pierdere a trupelor sale. Totuşi, relatarea pe care a făcut–o el cu privire la acest eveniment nu este lipsită de interes. Iată ce se poate citi în analele sale consemnate atît pe Prisma Institutului Oriental, cît şi pe Prisma lui Taylor: „Cît despre Ezechia, iudeul, el nu s–a supus jugului meu; am asediat 46 dintre oraşele sale tari, fortăreţe şi nenumărate sate mici din vecinătatea lor şi [le–] am cucerit. (...) Cît despre el însuşi [Ezechia], l–am închis în Ierusalim, reşedinţa sa regală, ca pe o pasăre în colivie.“ Sennacherib spune că Ezechia a fost copleşit de „splendoarea inspiratoare de groază a puterii“ sale. El nu spune însă că l–ar fi luat prizonier pe Ezechia, sau că ar fi cucerit Ierusalimul, aşa cum spusese despre „oraşele tari“ şi despre „satele mici“. De ce oare? Pentru că, aşa cum arată Biblia, trupele de elită ale lui Sennacherib, pe care le trimisese cu acest scop, fuseseră distruse!

Esarhaddon a fost succesorul şi fiul lui Sennacherib. Scripturile îl menţionează de trei ori: în a doua carte a Regilor şi în cărţile lui Ezra şi Isaia. Biblia relatează că asirienii l–au luat captiv pe Manase, regele lui Iuda. Arheologii au găsit o listă asiriană care îl include şi pe „Manase, regele lui Iuda“ printre cei care îi plăteau tribut lui Esarhaddon. — 2 Cronici 33:11.

Aşurbanipal, fiul lui Esarhaddon, se crede că era „marele şi vestitul Osnapar“, menţionat în Ezra 4:10 (Cornilescu). Sub domnia sa imperiul asirian a ajuns la maxima lui expansiune.

Sfîrşitul unei puteri mondiale

Din cauza răutăţii ei, Asiriei i s–a decretat distrugerea. Naum, profetul lui Iehova, a scris că în zidul capitalei asiriene, Ninive, va fi deschisă o breşă, la „porţile fluviilor“ şi că ’palatul însuşi va fi într–adevăr descompus‘. Avea să fie jefuit argintul şi aurul, oraşul avea să fie devastat iar oamenii aveau să spună: „Ninive a fost prădată! Cine o va deplînge?“ — Naum 2:6–10; 3:7.

S–a realizat şi această profeţie? Să lăsăm să ne răspundă cei care au cucerit oraşul Ninive. În anul 632 î.e.n. babilonienii şi mezii au făcut să cadă o crîncenă răzbunare asupra capitalei asiriene. Iată ce spun în privinţa aceasta cronicile babiloniene: „Au luat o mare pradă din oraş şi din templu şi au prefăcut oraşul într–un morman de ruine.“

Două mari coline marchează astăzi locul în care se afla odinioară această mîndră capitală. Ele sînt mărturii mute ale faptului că nici o naţiune — nici chiar mîndra şi violenta Asirie — nu poate împiedica realizarea profeţiilor lui Iehova.

[Notă de subsol]

[Harta de la pagina 8]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

IMPERIUL ASIRIAN

Ninive

Babilon

Damasc

Samaria

Lachiş

Ierusalim

ARABIA

EGIPT

Marea Mediterană

[Provenienţa hărţii]

După Pictorial Archive (Near Eastern History) Est. and Survey of Israel