Sala următoare a expoziţiei prezintă o statuie a zeiţei Artemis din Efes, zeiţa fertilităţii cu mai multe mamele. Închinătorii acestei zeiţe au fost cei care au instigat o răscoală în Efes atunci cînd, în urma predicării efectuate de Pavel, mulţi au respins dezgustătoarea închinare idolatră şi au devenit discipoli ai lui Isus Cristos. — Fapte 19:23–41.

Scripturile dezvăluie că în primul secol se efectuau călătorii foarte lungi, fapt atestat, de asemenea, în fragmentele de ceramică expuse. Într–un loc care a fost odinioară un depozit de mărfuri s–au găsit bucăţi de ceramică provenind din regiuni foarte îndepărtate unele de altele cum ar fi Iugoslavia, Italia, Spania şi probabil Africa de Nord. Dat fiind faptul că se efectuau călătorii atît de lungi, este uşor de înţeles cum s–au putut afla în Ierusalim, la Sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., vizitatori veniţi din toate colţurile Imperiului Roman. Aici, mulţi dintre ei au auzit vestea bună în propria lor limbă, au devenit credincioşi şi au fost botezaţi. Probabil că unii dintre ei s–au îmbarcat la Cezareea pentru a se întoarce în ţările lor, ducînd cu ei vestea bună. — Fapte, capitolul 2.

În sala următoare, pe o mare placă dreptunghiulară de culoare albă, sînt expuse fragmente dintr–o tăbliţă de marmură albă care datează din secolul al III–lea sau al IV–lea al erei noastre. Iniţial, pe această tăbliţă se afla înscrisă o listă a celor 24 de diviziuni sau clase de familii preoţeşti în ordinea în care oficiau la templul din Ierusalim. Acest templu zăcea în ruină de cîteva sute de ani, dar iudeii erau plini de încredere că el va fi reconstruit în curînd. Cu secole mai tîrziu, ei îi adresau încă rugăciuni lui Dumnezeu să restabilească în zilele vieţii lor clasele de preoţi. Dar templul nu a fost niciodată reconstruit. Isus profeţise distrugerea acestuia, iar înainte ca acest eveniment să aibă loc, apostolul Pavel, un iudeu şi fost fariseu, a subliniat ideea că Dumnezeu înlocuise acest templu cu unul mult mai mare, un templu spiritual care fusese doar prefigurat sau reprezentat de către acel edificiu din Ierusalim, construit de mîna omului. — Matei 23:37—24:2; Evrei, capitolele 8 şi 9.

Au trecut secole, s–au succedat cuceritori, iar ruinele Cezareei s–au scufundat în cele din urmă sub nisip şi sub apele mării. Acolo ele i–au aşteptat pe arheologii moderni care, prin descoperirile lor, ne ajută să înţelegem mai multe lucruri despre viaţa din timpurile antice şi despre unele aspecte consemnate în Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia.

O relatare exactă unui martor ocular!

Un text ugaritic publicat recent (KTU 1 161) confirmă veridicitatea textului din 2 Regi 10:19, 20. În vederea distrugeri închinătorilor lui Baal, regele Iehu o ordonat: „Sfinţiţi o adunare solemnă pentru Baal.“ (Un fals dumnezeu a cărui posibilă reprezentare o constituie statueta din stînga.) Conform unei reviste editate în Olanda, Vetus Testamentum, expresia „adunare solemnă“ este „autentic canaanită“ şi înseamnă „’un cerc închis‘: orice intrus riscă să fie pedepsit printr–un blestem.“ Revista făcea acest comentariu: „Ne dăm seama în prezent că autorul acestui pasaj din 2 Regi dă dovadă în mod evident de o bună cunoaştere a terminologiei religioase canaanite.“