da celor ce-l cer înţelepciunea şi puterea necesare menţinerii integrităţii. — Mica 3:8; Romani 15:13; Efeseni 3:16.

19. De ce nu constituie un pretext faptul că suntem făcuţi din ţărână?

¹⁹ Cât este de mângâietor să ştim că Iehova îşi aduce aminte că suntem ţărână! Niciodată însă nu ar trebui să considerăm aceasta drept un pretext legitim pentru a ne slăbi eforturile sau poate chiar pentru a practica răul. Niciodată! Faptul că Iehova îşi aduce aminte că suntem ţărână constituie o expresie a bunătăţii sale nemeritate. Dar noi nu dorim să fim „oameni lipsiţi de pietate, care schimbă favoarea nemeritată a Dumnezeului nostru într-un pretext pentru o conduită libertină şi care se dovedesc falşi faţă de singurul nostru Proprietar şi Domn, Isus Cristos“ (Iuda 4, NW). Faptul că suntem făcuţi din ţărână nu constituie un pretext pentru a fi lipsiţi de pietate. Un creştin se străduieşte să combată tendinţele greşite, lovindu-şi corpul cu pumnii şi conducându-l ca pe un sclav, pentru a evita astfel ‘să întristeze Duhul Sfânt’. — Efeseni 4:30; 1 Corinteni 9:27.

20. a) Care sunt cele două aspecte cu privire la care avem ‘de sporit în lucrarea Domnului’? b) De ce avem motive să fim optimişti?

²⁰ Acum, în aceşti ultimi ani ai sistemului mondial al lui Satan, nu este momentul să încetinim ritmul — nici în privinţa predicării Regatului, nici în privinţa dezvoltării mai depline a roadelor spiritului lui Dumnezeu. În ambele domenii avem de ‘sporit’. Acum este momentul să mergem înainte, deoarece ştim că lucrarea noastră „nu este zadarnică“ (1 Corinteni 15:58). Iehova ne va susţine, deoarece David a spus despre el: „El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“ (Psalmul 55:22). Ce bucurie este să ştim că Iehova ne permite fiecăruia personal să participăm la cea mai măreaţă lucrare care li s-a încredinţat vreodată creaturilor umane imperfecte — şi aceasta deşi suntem făcuţi din ţărână!

Bucuraţi-vă în Iehova!

„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!“ — FILIPENI 4:4.

 1. De ce ne-am putea întreba ce anume a avut în vedere Pavel când le-a spus creştinilor să se bucure întotdeauna?

ÎN ZILELE noastre, motivele de bucurie pot părea extrem de rare. Oamenii din ţărână, chiar şi creştinii adevăraţi, se confruntă cu situaţii care cauzează suferinţă — şomaj, o sănătate precară, moartea unor fiinţe dragi, conflicte de personalitate sau împotrivire din partea membrilor necredincioşi ai familiei sau din partea foştilor prieteni. Cum trebuie, deci, să înţelegem sfatul lui Pavel: „Bucuraţi-vă totdeauna“? Dar este realmente posibil lucrul acesta având în vedere împrejurările neplăcute şi dificile pe care cu toţii le avem de înfruntat? O examinare a contextului acestor cuvinte ne va ajuta să clarificăm problema.

Bucuraţi-vă — De ce şi cum?

 2, 3. Cât este de importantă bucuria, după cum este ilustrat în cazul lui Isus şi al vechilor israeliţi?

² „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!“ Aceasta ne aminteşte, probabil, de cuvintele adresate israeliţilor cu circa 24 de secole în urmă: „Bucuria lui Iehova este fortăreaţa voastră“ (NW) sau, potrivit traducerii Moffat: „Faptul de a vă bucura în Cel Etern este puterea voastră“ (Neemia 8:10). Bucuria dă putere şi este asemenea unei fortăreţe în care cineva se poate retrage pentru mângâiere şi protecţie. Bucuria a fost factorul esenţial care l-a ajutat chiar şi pe omul perfect Isus să rabde. „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu“ (Evrei 12:2). Evident, faptul de a ne putea bucura în pofida dificultăţilor este un lucru vital pentru salvare.

³ Înainte de a intra în Ţara Promisă, israeliţii au primit porunca: „Să te bucuri cu levitul şi cu străinul care vor fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care DOMNUL Dumnezeul tău ţi le-a dat ţie şi casei tale“. Consecinţele faptului de a nu-i sluji lui Iehova cu bucurie aveau să fie dezastruoase. „Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge până vei fi nimicit . . . Pentru că, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit DOMNULUI Dumnezeului tău cu bucurie şi cu dragă inimă.“ — Deuteronomul 26:11; 28:45–47.

 4. Ce anume ne-ar putea răpi bucuria?

⁴ Este important, aşadar, ca rămăşiţa unsă de astăzi şi însoţitorii ei dintre „alte oi“ să se bucure (Ioan 10:16)! Prin repetarea sfatului său „iarăşi zic“, Pavel a subliniat importanţa faptului de a ne bucura de tot binele pe care ni l-a făcut Iehova. Facem noi lucrul acesta? Sau suntem atât de implicaţi în activităţile cotidiene ale vieţii, încât uneori pierdem din vedere multele noastre motive de bucurie? Se acumulează atât de multe probleme încât ne împiedică să vedem Regatul şi binecuvântările sale? Permitem ca alte lucruri — neascultarea de legile lui Dumnezeu, ignorarea principiilor divine sau neglijarea obligaţiilor creştine — să ne răpească bucuria?

 5. De ce o persoană nerezonabilă găseşte că îi este greu să se bucure?

⁵ „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape“ (Filipeni 4:5, NW). Unui om nerezonabil îi lipseşte echilibrul. Probabil el nu se îngrijeşte în mod corespunzător de sănătatea sa, supunându-şi în mod inutil corpul tensiunilor şi anxietăţii. Probabil, nu a învăţat să-şi accepte limitele şi să trăiască în armonie cu ele. Poate că îşi fixează obiective prea înalte, încercând apoi să le realizeze cu orice preţ. Sau poate că îşi foloseşte limitele drept scuză pentru încetinirea ritmului sau pentru delăsare. Lipsindu-i echilibrul şi fiind nerezonabil constată că îi este greu să se bucure.

 6. a) Ce ar trebui să vadă în noi colaboratorii creştini, şi numai când se va întâmpla acest lucru? b) Cum ne ajută să fim rezonabili cuvintele lui Pavel din 2 Corinteni 1:24 şi din Romani 14:4?

⁶ Chiar dacă împotrivitorii ne consideră fanatici, colaboratorii creştini trebuie să poată vedea că suntem rezonabili. Şi vor vedea, dacă suntem echilibraţi şi dacă nu aşteptăm perfecţiune nici de la noi înşine, nici de la alţii. Mai presus de toate, trebuie să ne reţinem să punem asupra altora poveri pe care Cuvântul lui Dumnezeu nu le pretinde. Apostolul Pavel a spus: „Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, ci suntem împreună lucrători la bucuria voastră“ (2 Corinteni 1:24). În calitate de fost fariseu, Pavel ştia foarte bine că regulile rigide concepute şi impuse de cei ce deţineau autoritate înăbuşeau bucuria, în timp ce sugestiile utile date de colaboratori aveau să o sporească. Faptul că „Domnul este aproape“ ar trebui să-i amintească persoanei rezonabile că noi nu suntem puşi să ‘judecăm pe sluga altuia. Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său’. — Romani 14:4.