Capitolul 14

Cine merge la cer şi de ce?

 1. Cum răspunde majoritatea oamenilor la întrebarea: Cine merge la cer şi de ce?

MULŢI cred că ’toţi cei buni merg la cer‘. La întrebarea ’de ce?‘, unii răspund: ’Pentru a fi cu Dumnezeu‘ sau: ’Drept recompensă pentru purtarea lor bună‘. Dar ce ne învaţă Biblia cu privire la acest subiect?

 2, 3. (a) De unde ştim cu certitudine că unii oameni vor merge la cer? (b) Ce întrebare cere un răspuns?

² Biblia arată cît se poate de clar că Isus a fost înviat, că s-a urcat la cer, că şi alţi oameni se vor duce acolo. În noaptea dinaintea morţii sale, Isus a zis apostolilor săi: „În casa Tatălui meu există multe locuinţe. Dacă nu ar fi aşa v-aş fi spus, căci eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă plec să vă pregătesc un loc, eu revin şi vă voi lua la mine‚ pentru ca acolo unde sînt eu să fiţi şi voi.“ — Ioan 14:1–3.

³ Este cît se poate de clar că Isus i-a anunţat că vor merge la cer pentru a fi alături de el. Apostolul Pavel a vorbit de repetate ori primilor creştini despre această minunată speranţă. El a spus: „Cît despre noi, cetăţenia noastră există în ceruri, de unde noi aşteptăm cu nerăbdare un salvator, Domnul Isus Cristos“ (Filipeni 3:20, 21; Romani 6:5; 2 Corinteni 5:1, 2). Sprijinindu-se pe această promisiune, milioane de oameni şi-au fixat privirea spre viaţa cerească. Dar toţi cei buni merg oare la cer?

TOŢI CEI BUNI MERG LA CER?

 4, 5. Ce dovezi avem că David şi Iov  nu sînt în cer?

⁴ După învierea lui Isus, apostolul Petru le-a spus iudeilor: „Capul de familie David (. . .) a decedat, a fost înmormîntat şi mormîntul său este printre noi pînă în ziua aceasta. În realitate David nu s-a suit la cer“ (Fapte 2:29, 34). Aşadar bunul David nu s-a suit la cer. Dar ce putem spune despre dreptul Iov?

⁵ În mijlocul suferinţelor sale, Iov  l-a rugat pe Dumnezeu, zicînd: „O, de m-ai ascunde în Sheol, de m-ai ţine tăinuit pînă ţi s-ar retrage mînia, de mi-ai fixa o limită de timp şi de ţi-ai aduce aminte de mine!“ Prin moarte Iov  se aştepta să meargă în mormînt, unde ar fi fost inconştient, însă nu era totuşi fără speranţă, deoarece el a spus: „Dacă un om viguros moare, poate el trăi din nou? Toate zilele serviciului meu obligatoriu [timpul în care va trebui să stea în mormînt] voi aştepta, pînă vine schimbarea mea. Tu vei chema şi eu îţi voi răspunde.“ — Iov 14:13–15.

 6, 7. (a) Care este dovada că nimeni înainte de Cristos nu s-a urcat la cer? (b) Ce se va întîmpla cu toţi oamenii loiali care au murit înainte de Cristos?

⁶ Ioan care l-a botezat pe Isus, era şi el un om bun. Cu toate acestea Isus a zis: „Dar cel care este neînsemnat în regatul cerurilor este mai mare decît el“ (Matei 11:11). Cu alte cuvinte, Ioan nu s-a suit la cer. La mai bine de 4 000 de ani de la răzvrătirea lui Adam şi Eva, omul Isus a zis: „Nici un om nu s-a suit la cer afară de cel care s-a coborît din cer, Fiul omului.“ — Ioan 3:13.

⁷ Astfel, conform afirmaţiei lui Isus, în cei 4 000 de ani care s-au scurs pînă în zilele lui, nici un om nu s-a suit la cer. David, Iov  şi Ioan Botezătorul vor învia pentru viaţă pe pămînt. De fapt toţi oamenii loiali care au murit înainte de moartea lui Isus sperau să trăiască din nou pe pămînt, nu în cer. Ei vor fi readuşi la viaţă şi vor deveni supuşii pămînteşti ai Regatului lui Dumnezeu. — Psalm 72:7, 8; Fapte 17:31.

DE CE UNII OAMENI LOIALI VOR MERGE LA CER?

 8. Răspunsurile la ce întrebări sînt de mare importanţă şi de ce?

⁸ De ce a mers Isus la cer? Ce lucrare trebuia că îndeplinească el? Răspunsurile la aceste întrebări sînt de cea mai mare importanţă, deoarece persoanele care vor merge la cer vor participa împreună cu el la această lucrare. Ei merg acolo tocmai în acest scop.

 9, 10. Conform cuvintelor lui Daniel, cine va mai domni în guvernul lui Dumnezeu, în afară de Cristos?

⁹ Aşa cum am văzut în capitolele precedente, Isus va guverna noul pămînt în calitate de Rege al guvernului ceresc al lui Dumnezeu. Cu secole înainte de venirea pe pămînt a „Fiului omului“, cartea lui Daniel arăta că acesta va primi „stăpînire“. Acest „Fiu al omului“ este Isus Cristos (Marcu 14:41, 62). Şi Daniel a mai spus: „Stapînirea sa este o stăpînire de o durată indefinită care nu va trece, iar regatul său un regat care nu va fi distrus.“ — Daniel 7:13, 14.

¹⁰ Să observăm că în conformitate cu cartea lui Daniel, acest „Fiu al omului“ nu trebuia să domnească singur. Biblia spune: „Şi regatul şi stăpînirea (. . .) au fost date poporului care sînt sfinţii Celui Suprem. Regatul lor este un regat de o durată indefinită“ (Daniel 7:27). Expresiile „poporului“ şi „regatul lor“ indică faptul că şi alţii vor domni cu Cristos în guvernul lui Dumnezeu.

11. Ce dovadă avem că primii discipoli ai lui Cristos vor domni împreună cu el?

¹¹ În ultima noapte pe care Isus a petrecut-o cu cei unsprezece apostoli ai săi, le-a spus că vor domni alături de el în Regat. „Voi sînteţi aceia care aţi rezistat cu mine în încercările mele; şi eu fac o convenţie cu voi, la fel cum Tatăl meu a făcut o convenţie cu mine, pentru un regat“ (Luca 22:28, 29). Mai tîrziu apostolul Pavel, şi Timotei au fost şi ei incluşi în această convenţie, aşa cum o dovedeşte cuvintele lui Pavel adresate lui Timotei: „Dacă noi continuăm să perseverăm, vom şi stăpîni împreună“ (2 Timotei 2:12). Apostolul Ioan vorbeşte şi el despre cei care „vor guverna (. . .) peste pămînt“ cu Cristos. — Apocalips 5:9, 10; 20:6.

12. Ce informaţii privitoare la „descendenţa“ lui Avraam arată că vor fi unii care vor domni cu Cristos?

¹² Aşadar, cei care merg la cer sînt chemaţi să domnească alături de Cristos în guvernul ceresc al lui Dumnezeu. Isus este „sămînţa“ principală, însă Dumnezeu mai alege şi alţi oameni pentru a domni cu Isus în Regat. În acest mod ei devin o parte a sămînţei, aşa cum spune Biblia: „Dacă îi aparţineţi lui Cristos, sînteţi într-adevăr sămînţa lui Avraam, moştenitori în conformitate cu o promisiune.“ — Galateni 3:16, 29; Iacob 2:5.

CÎŢI OAMENI MERG LA CER?

13. (a) De ce nou-născuţii nu merg la cer? (b) Cum îi numeşte Isus pe cei care primesc Regatul?

¹³ Evident că cei care merg la cer, fiind chemaţi să guverneze pămîntul, trebuie să fie discipoli încercaţi ai lui Isus. Cu alte cuvinte, nou-născuţii şi copiii, care nu au fost pe deplin încercaţi în serviciul creştin, nu merg la cer (Matei 16:24). În schimb, dacă aceşti micuţi mor, ei vor fi readuşi la viaţă pe pămînt (Ioan 5:28, 29). Astfel că cei chemaţi la viaţă cerească sînt puţini, în raport cu cei care vor trăi pe pămînt sub domnia Regatului. Isus a zis discipolilor săi: „Nu-ţi fie teamă, turmă mică‚ deoarece Tatăl vostru a considerat că este bine să vă dea regatul.“ — Luca 12:32.

14. Din cîte persoane este formată „turma mică“ ce merge la cer?

¹⁴ Care va fi numărul acestor conducători? Se limitează oare numărul lor la apostoli sau la primii discipoli ai lui Isus? Nu, conform cu Apocalipsul 14:1–3, „turma mică“ nu se limitează la aceştia. Aici se spune: „Şi am văzut şi iată: Mielul stătea în picioare pe muntele Sion [ceresc] şi împreună cu el o sută patruzeci şi patru de mii (. . .) care au fost cumpăraţi [sau luaţi] de pe pămînt.“ Să observăm că numai 144 000 de persoane au fost văzute împreună cu Mielul pe muntele Sion din cer (Evrei 12:22). Deci Biblia nici pe departe nu spune că toţi cei buni merg la cer. Ea precizează că numai 144 000 de persoane loiale şi încercate sînt admise acolo pentru a domni cu Cristos.

DE CE SÎNT ALEŞI DE PE PĂMÎNT

15. De ce a făcut Dumnezeu alegerea conducătorilor Regatului dintre oameni?

¹⁵ De ce au fost aleşi aceşti conducători dintre oameni şi nu dintre îngeri? Deoarece aici pe pămînt a fost contestată legitimitatea dominaţiei lui Iehova. Numai aici putea fi pusă la încercare, prin acţiunile Diavolului, loialitatea omului faţă de Dumnezeu. Aici, pe pămînt, a dat Isus dovadă de o loialitate deplină faţă de Dumnezeu în încercări, oferindu-şi viaţa ca preţ de răscumpărare pentru omenire. Iată de ce a format Iehova o „turmă mică“ de oameni care să guverneze împreună cu Fiul lui în Regatul ceresc. Prin loialitatea lor faţă de Dumnezeu, ei au dovedit că Diavolul a minţit atunci cînd afirmase că oamenii nu îi servesc lui Dumnezeu decît din interes. Este foarte nimerit, aşadar, ca Iehova să fie glorificat de către oameni. — Efeseni 1:9–12.

16. De ce putem fi recunoscători că guvernatorii Regatului au trăit pe pămînt?

¹⁶ Ce fericire să fi guvernat de oameni care şi-au dovedit loialitate faţă de Dumnezeu pe pămînt, unii dintre ei ajungînd să-şi jertfească propria viaţă pentru Regat! (Apocalips 12:10, 11; 20:4). Îngerii nu au cunoscut acest gen de încercări, nici măcar problemele specifice oamenilor. Prin urmare, lor le este imposibil să se transpună în situaţia oamenilor imperfecţi, pentru a le înţelege problemele. Nu aceeaşi este însă situaţia celor 144 000, care au fost confruntaţi cu asemenea probleme. Unii dintre ei au avut de luptat împotriva propriilor practici condamnabile şi cunosc greutăţile acestei lupte (1 Corinteni 6:9–11). Ei vor putea fi aşadar înţelegători faţă de supuşii lor pămînteşti. — Evrei 2:17, 18.

ADUNAREA LUI DUMNEZEU

17. La ce se referă cuvîntul „adunare“?

¹⁷ Conform Bibliei, Cristos este capul adunării lui Dumnezeu, iar membrii acesteia îi sînt subordonaţi (Efeseni 5:23, 24). Astfel că, termenul „biserica“ sau „adunarea lui Dumnezeu“ nu desemnează un edificiu, ci un grup de creştini (1 Corinteni 15:9). Astăzi putem deci vorbi despre adunarea creştinilor pe care o frecventăm. În acelaşi mod, Biblia vorbeşte despre „adunarea laodiceenilor“, iar în scrisoarea lui Pavel către Filimon, despre „adunarea“ din casa acestuia. — Coloseni 4:16; Filimon 2.

18. (a) Din cine este formată „adunarea viului Dumnezeu“? (b) Cum mai este numită această adunare în Biblie?

¹⁸ Totodată, atunci cînd Biblia vorbeşte despre „adunarea viului Dumnezeu“, (1 Timotei 3:15), ea se referă la o anumită grupă a discipolilor lui Isus, care mai este numită şi „adunarea întîilor născuţi care au fost înscrişi în ceruri“ (Evrei 12:23). Astfel, această „adunare a lui Dumnezeu“ se compune din toţi creştinii care au speranţa vieţii cereşti, adică din 144 000 de persoane în total. Astăzi pe pămînt mai trăieşte doar o rămăşiţă a acestora, un mic număr. Creştinii care au speranţa vieţii veşnice pe pămînt acceptă îndrumarea spirituală din partea membrilor acestei „adunări a viului Dumnezeu“. Biblia îi mai dă acestei adunări a celor 144 000 şi denumirea de „mireasa, soţia Mielului“, „corpul lui Cristos“, „templul lui Dumnezeu“, „Israelul lui Dumnezeu“ şi „Noul Ierusalim“. — Apocalips 21:9; Efeseni 4:12; 1 Corinteni 3:17; Galateni 6:16; Apocalips 21:2.

UN FACTOR NOU ÎN SCOPUL LUI DUMNEZEU

19. Ce factor nou a introdus Dumnezeu în vederea realizării scopul originar cu privire la pămînt?

¹⁹ Iehova nu şi-a modificat scopul privitor la pămînt şi omenire după ce Adam a tîrît tot neamul omenesc în păcat şi moarte. Orice modificare ar fi putut da naştere ideii că el este incapabil să-şi realizeze planul originar. De la început, intenţia lui a fost să extindă paradisul pe toată faţa pămîntului, care să fie locuit de creaturi fericite şi în perfectă stare de sănătate. Scopul său, şi astăzi este acelaşi. Singurul factor nou este că Dumnezeu a instituit un guvern, pentru a-l duce la îndeplinire. După cum am văzut, Fiul său, Isus Cristos, este conducătorul acestui guvern ceresc şi cele 144 000 de persoane luate dintre oameni vor fi asociaţi acestei guvernări. — Apocalips 7:4.

20. (a) Din cine sînt formate „cerurile noi“ şi „pămîntul nou“? (b) Ce trebuie să facem pentru a deveni locuitori ai „noului pămînt“?

²⁰ Aceşti guvernatori cereşti vor forma „cerurile noi“ ale noului sistem al lui Dumnezeu. Dar cine vor fi supuşii acestui guvern? Conform Bibliei, aceştia vor forma „noul pămînt“ (2 Petru 3:13; Apocalips 21:1–4). Printre aceştia vor fi Iov, David şi Ioan Botezătorul, da, toţi oamenii loiali care au trăit înainte de venirea lui Cristos pe pămînt. Dar în componenţa „noului pămînt“ va mai intra şi o mare mulţime de oameni, care vor supravieţui distrugerea prezentului sistem rău. Vei fi şi tu printre ei? Doreşti tu să fi unul dintre supuşii guvernului lui Dumnezeu? Dacă da, va trebui să îndeplineşti unele condiţii.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 121]

S-au suit oare la cer aceşti oameni buni?

Regele David

Iov

Ioan Botezătorul

[Legenda ilustraţiei de la pagina 122]

În ultima noapte pe care a petrecut-o cu apostolii săi, Isus le-a zis că vor domni alături de el în Regatul Tatălui său