Figuri de stil expresive pe care le foloseşte Biblia

CU CE s-ar asemăna viaţa dacă nu ar exista cuvintele? Cuvintele nu numai că ne comunică fapte, dar ne captivează atenţia, ne trezesc sentimentele şi ne înflăcărează imaginaţia. Cuvintele au fost acelea care au schimbat cursul istoriei.

Nimic nu scoate în evidenţă mai bine valoarea cuvintelor decît Biblia, cartea prin excelenţă. De ce? Deoarece ea este Cuvîntul scris al lui Dumnezeu şi prezintă gîndurile lui Dumnezeu într-un mod expresiv, deoarece ea foloseşte figuri de stil expresive.

„Ca un pom“

Cea mai simplă figură de stil este comparaţia. Dar, deşi este simplă, comparaţia are foarte mult efect. Dar ce se înţelege, de fapt, prin comparaţie? Cînd spunem că un bărbat este „puternic ca un taur“ sau este „încăpăţînat ca un catîr“ înseamnă că folosim comparaţii. Cu ajutorul cuvintelor „ca“ sau „asemenea“, noi comparăm două lucruri care sînt, de fapt, foarte, foarte deosebite unul de celălalt, dar care au în comun o trăsătură predominantă cum ar fi puterea fizică sau încăpăţînarea.

De exemplu, Biblia ne spune că un om care iubeşte legea lui Dumnezeu este ca un pom. În ce sens? „El va deveni cu certitudine ca un pom plantat lîngă rîuri de apă, care îşi dă rodul la timpul său şi al cărui frunziş nu se veştejeşte şi va avea succes în tot ce face“ (Psalm 1:3). Este adevărat că un om şi un pom se deosebesc foarte mult unul de celălalt, dar aspectul luxuriant al unui pom plantat lîngă o sursă de apă abundentă i-a sugerat psalmistului imaginea vie a prosperităţii spirituale a omului a cărui desfătare „este în legea lui Iehova“. — Psalm 1:2.

Sarea pămîntului

Metaforele se aseamănă mult cu comparaţiile. Şi ele pun accent pe asemănarea dintre două lucruri foarte deosebite. Comparaţia foloseşte cuvinte ca „asemenea“ sau „ca“, în timp ce metafora vorbeşte ca şi cum un lucru este, de fapt, altceva.

Cînd le-a spus discipolilor săi: „Voi sînteţi sarea pămîntului“ (Matei 5:13), Isus a folosit o metaforă. Bineînţeles, discipolii nu erau sare în sens concret. Sarea este un mijloc de conservare, iar discipolii aveau un mesaj care putea păstra viaţa multor oameni. Cînd a spus „voi sînteţi sarea“ (o metaforă), Isus a fost mult mai convingător decît dacă ar fi spus „voi sînteţi ca sarea“ (o comparaţie).

Metaforele sînt foarte mult folosite în Biblie. Putem vedea alte cîteva exemple în următoarele cuvinte ale lui Isus: „Eu sînt uşa“; „Voi sînteţi lumina lumii (. . .) Să strălucească lumina voastră.“ — Ioan 10:7–9, 11; Matei 5:14–16.

„Nici măcar un fir de păr al capului vostru“

O altă figură de stil este hiperbola. Ea este o exagerare atît de evidentă, încît lasă o imagine de neuitat. Cînd o mamă îi spune copilului ei „Ţi-am spus de o mie de ori să nu faci asta!“ ea foloseşte o hiperbolă.

Isus a folosit o hiperbolă surprinzătoare cînd a pus această întrebare: „De ce te uiţi deci la paiul din ochiul fratelui tău, dar nu iei în considerare bîrna din propriul tău ochi?“ (Matei 7:3). Oare nu clipeşti instinctiv cînd citeşti acest verset? Ce mod convingător de a ne spune să nu criticăm micile greşeli ale altora, cînd noi înşine avem greşeli atît de mari! În aceeaşi ordine de idei, gîndiţi-vă la fariseii care ‘strecurau ţînţarul dar înghiţeau cămila’. — Matei 23:24.

Să reţinem, de asemenea, modul minunat în care Isus a descris cum Iehova îi va supraveghea pe slujitorii săi: „Nu va pieri nici măcar un fir de păr al capului vostru“ (Luca 21:18). Nu, un fir de păr al unui creştin nu este ceva sfînt. Mai degrabă, prin intermediul acestei afirmaţii hiperbolice, Isus nu a lăsat nici cea mai mică îndoială asupra faptului că discipolii săi vor fi ocrotiţi, cu toate că ei sînt „obiectul urii tuturor“. — Luca 21:17.

„Moartea a domnit“

Personificarea este o altă figură de stil. Ea se foloseşte cînd vorbim despre nişte lucruri ca şi cum ele ar fi însufleţite. De exemplu, Biblia ne spune: „Moartea a domnit de la Adam pînă la Moise“; „mîhnirea adîncă şi suspinul vor trebui să fugă“; „adevărata înţelepciune continuă să strige cu putere pe stradă“ (Romani 5:14; Isaia 35:10; Proverbe 1:20). Moartea, mîhnirea, suspinele şi înţelepciunea nu pot, de fapt, să domnească, să fugă sau să strige, dar vorbind despre ele ca şi cum ar face astfel, Biblia zugrăveşte imagini mentale expresive, care pot fi cu uşurinţă imaginate şi reţinute în memorie.

Înţelegerea greşită a figurilor de stil

Acestea şi multe alte figuri de stil dau expresivitate Bibliei. Ele sînt atît de eficiente încît ideile prezentate în Biblie lasă impresia că irump din paginile ei. Dar poate apărea o problemă: incapacitatea de a observa cînd este folosită o figură de stil poate genera confuzii.

De exemplu, observaţi vreo figură de stil în cuvintele lui Isus: „Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece“? (Matei 24:35). Mulţi nu observă. Ei au impresia că Isus indică aici că, într-o bună zi pămîntul va fi distrus. Dar oare cei care l-au ascultat au fost de aceeaşi părere?

Cîtuşi de puţin. Ei ştiau deja din lectura Scripturilor Ebraice că pămîntul va rămîne veşnic (Psalm 104:5; Ecleziast 1:4; Isaia 45:18). Aşadar, ei şi-au dat seama că Isus accentua, într-un mod expresiv, caracterul perpetuu al cuvintelor sale. Dacă vorbele lui Isus sînt şi mai perpetue decît cerul şi pămîntul — iar cerul şi pămîntul sînt eterne —, înseamnă că ele sînt, într-adevăr, perpetue. Chiar dacă s-ar petrece imposibilul şi cerul şi pămîntul ar trece, totuşi cuvintele lui Isus tot ar rămîne. Aceasta este o hiperbolă dintre cele mai frapante. Vezi Matei 5:18.

Observaţi din nou o figură de stil în următoarele cuvinte: „Ajutorul, spiritul sfînt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, acela vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aminti toate lucrurile pe care vi le-am spus“? (Ioan 14:26). Unii sînt de părere că spiritul sfînt este o persoană adevărată, dar el este atît de des menţionat împreună cu alte forţe sau lucruri impersonale încît părerea lor nu poate fi realistă (Matei 3:11; Efeseni 5:18; Fapte 6:3, 5; 13:52; 2 Corinteni 6:4–8). Fără îndoială, Isus a folosit aici o figură de stil care se numeşte personificare.

În orice caz, figurile de stil pe care le foloseşte Biblia sînt mijloace expresive care ajută la învăţarea oamenilor şi la îndemnarea lor. Ele însufleţesc Cuvîntul lui Dumnezeu. De asemenea, ele oferă un bun exemplu al modului în care poate fi predată eficient învăţătura.