Controversa universală — rezolvată pentru totdeauna

„Însuşi Iehova, la dreapta ta, cu siguranţă va sfărîma regi în bucăţi în ziua mîniei sale“. — PSALM 110:5

 1, 2. Ce eveniment petrecut în anul 70 e.n. a aruncat, probabil, o îndoială asupra caracterului universal al suveranităţii lui Iehova Dumnezeu, dar cui îi acordase el favoarea sa la acea dată?

SUVERANITATEA universală a Creatorului cerului şi al pămîntului constituie cea mai importantă chestiune de controversă care a fost ridicată în faţa oamenilor şi a îngerilor. În scurt timp, această chestiune va fi rezolvată pentru totdeauna, dar timp de multe secole, adversarii lui Iehova au sfidat suveranitatea sa. Într–adevăr, distrugerea în anul 70 e.n. a oraşului Ierusalim şi a templului său dedicat lui Iehova a aruncat, probabil, o îndoială asupra caracterului universal al suveranităţii Creatorului. A existat însă un motiv întemeiat pentru care Iehova nu a dorit să fie un Dumnezeu războinic în favoarea Israelului carnal.

² Care era acest motiv? La acea dată, Iehova Dumnezeu acordase favoarea sa unei naţiuni, un Israel spiritual, „Israelul lui Dumnezeu“, cum numeşte apostolul Pavel congregaţia lui Isus Cristos (Galateni 6:16). Pînă în prezent însă, pe tot parcursul aşa– numitei ere creştine, Iehova nu a luptat pentru Israelul spiritual ca un Dumnezeu războinic aşa cum a luptat pentru Israelul natural aflat sub legămîntul Legii mozaice. Ba chiar a permis ca soldaţii romani, la instigaţia din partea iudeilor, să–l omoare pe Isus Cristos pe un stîlp de tortură pe Golgota. Acest lucru s–a petrecut cu 37 de ani înaintea celei de–a doua distrugeri a Ierusalimului, realizată de romani în anul 70 e.n.

 3, 4. Din zilele lui Moise pînă la regele Ezechia, cum s–a dovedit Dumnezeu a fi un războinic, dar cum au stat lucrurile în cazul israeliţilor spirituali în ceea ce priveşte atît modul lui de a lupta, cît şi al lor?

³ Din zilele profetului Moise pînă în timpul domniei regelui Ezechia care–şi avea reşedinţa la Ierusalim, Iehova Dumnezeu a luptat în mod miraculos pentru naţiunea Israel, iar israeliţii au luptat sub conducerea lui cu arme de război (Deuteronom 1:30; 3:22; 20:3, 4; Iosua 10:42). Dar nu la fel stau lucrurile în cazul Israelului spiritual! De la moartea lui Isus Cristos care a avut loc în afara Ierusalimului şi pe tot parcursul erei noastre, războinicul Dumnezeu nu a mai optat să poarte războaie fizice pentru Israelul lui Dumnezeu. În consecinţă, el nu i–a autorizat pe israeliţii spirituali să lupte cu arme de război materiale. Creştinii au de purtat un altfel de război.

⁴ În armonie cu cele de mai sus, unul dintre combatanţii de frunte pentru credinţa creştină le–a scris fraţilor săi din Corint, Grecia, următoarele: „Armele războiului nostru nu sînt carnale, ci puternice prin intermediul lui Dumnezeu, pentru a dărîma fortăreţe. Căci noi răsturnăm raţionamente şi orice lucru trufaş ridicat împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi ducem în captivitate orice gînd, pentru a–l face ascultător de Cristos; iar noi stăm pregătiţi să aplicăm pedeapsa pentru orice neascultare, de îndată ce propria voastră ascultare va deveni completă“ (2 Corinteni 10:4–6). Mai devreme, în aceeaşi scrisoare, Pavel vorbise despre „armele dreptăţii din mîna dreaptă şi din stînga“. — 2 Corinteni 6:7; vezi şi Efeseni 6:11—18.

Iehova are de luptat în Armaghedon

 5. Ce poziţie a luat Isus în grădina Ghetsimani cu privire la utilizarea armelor materiale pentru auto–apărare, şi ce atitudine adoptă discipolii săi în acest sens?

⁵ Cînd a fost pe pămînt, Isus Cristos nu a recurs niciodată la arme ucigătoare pentru a se apăra. În noaptea cînd a fost trădat şi prins în grădina Ghetsimani, discipolul său devotat Simon Petru a scos sabia şi a tăiat urechea slujitorului marelui preot iudeu. Dar Isus a restabilit în mod miraculos urechea la loc şi a spus: „Pune sabia la locul ei, căci toţi aceia care apucă sabia, de sabie vor pieri. Sau crezi că nu aş putea cere Tatălui meu să–mi trimită în clipa aceasta mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? În cazul acesta, cum ar fi împlinite Scripturile conform cărora trebuie să se întîmple astfel?“ (Matei 26:52–54). În virtutea tuturor acestor motive, adevăraţii imitatori ai Fiului lui Dumnezeu care s–a sacrificat pe sine însuşi îşi menţin neutralitatea, atît în mod direct, cît şi indirect, atunci cînd izbucnesc conflicte în lume. — Ioan 17:16; 18:36.

 6. În decursul războiului zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic de la Armaghedon, ce poziţie vor lua Martorii lui Iehova?

⁶ Trebuie deci ca naţiunile să fie înştiinţate că în decursul „războiului zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, din „locul care în ebraică se numeşte Har–Maghedon“, Martorii lui Iehova nu vor participa la bătălie. Ei vor lăsa acest lucru în seama războinicului Dumnezeu, „Iehova al armatelor“, precum şi a legiunilor sale de îngeri aflate sub comanda lui Isus Cristos. — Apocalips 16:14–16; 19:11–21; Psalm 84:12.

Iehova este pe punctul să–şi reia activităţile militare

 7. În calitate de Dumnezeu războinic, cu ce titlu a fost invocat Iehova, şi îşi menţine el încă acest titlu?

⁷ Dumnezeul anticului Israel a ajuns să fie cunoscut şi invocat sub numele de Iehova tseva’ohth‛, sau Iehova al armatelor (1 Samuel 1:3, 11). La Romani 9:29 (BC) apostolul Pavel se referă la Isaia 1:9 şi scrie: „Dacă nu ne–ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă am fi ajuns ca Sodoma şi ne–am fi asemănat cu Gomora“. De asemenea, discipolul creştin Iacob  scrie: „Strigătele celor care au secerat au ajuns la urechile Domnului Sabaoth“. (Iacob 5:4, King James Version; “Domnului oştirilor“ în Biblia Cornilescu.) Aşadar, în secolul întîi al erei noastre, Pavel şi Iacob  l–au numit pe Dumnezeu Iehova al armatelor. În decursul celor 18 secole care au urmat, Dumnezeu nu s–a angajat într–un război carnal în favoarea Israelului spiritual, Israelul lui Dumnezeu, aşa cum făcuse pentru anticul Israel, totuşi el este încă Iehova al armatelor.

 8–10. (a) Cine a autorizat războiul din cer, şi de ce Mihael a fost cel mai competent să poarte bătălia? (b) Care a fost rezultatul războiului din cer, şi cît timp mai rămîne pînă la izbucnirea războiului zilei celei mari a lui Iehova?

⁸ La naşterea Regatului Mesianic, în 1914, la sfîrşitul „timpurilor neamurilor“, în domeniul ceresc al lui Iehova Dumnezeu a izbucnit un război (Luca 21:24, BCR). Cine a autorizat acest război? Iehova Dumnezeu însuşi. El l–a trimis pe Fiul său întronat să poarte bătălia sub numele de Mihael, deoarece el este cel mai competent să răspundă la întrebarea conţinută în acest nume, adică „Cine este asemenea lui Dumnezeu?“ Mihael a trecut cu rapiditate la acţiune în calitate de luptător reprezentant al lui Iehova al armatelor.

⁹ Astfel, în Apocalips 12:7–10 citim: „Şi un război a izbucnit în cer; Mihael şi îngerii săi au luptat împotriva balaurului şi balaurul şi îngerii lui au luptat, dar el nu a triumfat, nici nu s–a mai găsit vreun loc pentru ei în cer. Astfel, balaurul cel mare, şarpele originar, cel numit Diavol şi Satan care induce în eroare întregul pămînt locuit a fost azvîrlit jos; el a fost azvîrlit jos pe pămînt şi îngerii lui au fost azvîrliţi împreună cu el. Şi am auzit o voce puternică în cer care spunea: «Acum a venit salvarea şi puterea şi regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului său, deoarece acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuză zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru, a fost azvîrlit jos!»“.

¹⁰ În prezent, după mai bine de 70 de ani de la această bătălie din ceruri, nu a mai rămas decît „o scurtă perioadă de timp“ pînă la izbucnirea războiului zilei celei mari a lui Iehova şi pînă la momentul cînd Dumnezeu se va manifesta în mod strălucit ca Iehova al armatelor în faţa generaţiei actuale a omenirii. — Apocalips 12:12; Zaharia 14:3.

Cel care luptă pentru justificarea lui Iehova

11. Care este timpul fixat pe care îl aşteaptă rămăşiţa turmei mici şi marea mulţime, şi ce vor aplauda ei atunci plini de jubilare?

¹¹ Sub inspiraţie divină, Solomon, înţeleptul rege al anticului Israel a scris: „Pentru orice lucru există un timp fixat, da, un timp pentru orice lucru de sub ceruri: (. . .) un timp pentru război şi un timp pentru pace“ (Ecleziast 3:1–8). Pe pămînt, discipolii Regelui domnitor care este „mai mare decît Solomon“ aşteaptă momentul şi ocazia cînd Acesta îi va conduce pe victorioşii îngeri cereşti în bătălia de la Armaghedon (Matei 12:42; Apocalips 19:11–16). Atunci „el le va păstori [naţiunile] cu un toiag de fier“ şi le va zdrobi „cu un sceptru de fier“ (Apocalips 19:15; Psalm 2:9). Cît de bucuroşi vor aplauda atunci discipolii săi paşnici, aflaţi sub protecţia lui, această eliberare impresionantă pe care le–o va aduce el! Printre ei se vor afla atît membrii rămăşiţei „turmei mici“ a comoştenitorilor Regatului său, cît şi membrii „marii mulţimi“ de „alte oi“ ale sale care nutresc speranţa de a moşteni pămîntul paradiziac sub domnia paşnică de o mie de ani (Luca 12:32; Apocalips 7:9–17; Ioan 10:16). Aflaţi „la însăşi umbra Celui Atotputernic“, ei vor aplauda plini de jubilare victoria răsunătoare a Regelui–Păstor, Isus Cristos, victorie care va justifica suveranitatea universală a lui Iehova Dumnezeu. —  Psalm 91:1.

12. De unde va veni războiul care se află în faţa naţiunilor, şi, în conformitate cu Psalmul 68:1, 2, care va fi rezultatul acestui război?

¹² Putem spune acum fără să exagerăm că în faţa tuturor naţiunilor pămîntului, fie că sînt membre ale ONU fie că nu, se află un război care depăşeşte sfera umană şi implică utilizarea unor arme care ţintesc cu precizie şi care sînt mult mai puternice decît bombele nucleare ale oamenilor. Ascultaţi: „Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Săi şi să fugă dinaintea Sa cei ce–L urăsc. Cum se risipeşte fumul, aşa să–i risipeşti Tu, cum se topeşte ceara la foc, aşa să piară cei răi dinaintea lui Dumnezeu“. — Psalm 68:1, 2, BCR.

13. În timp ce pregătirile de război sînt în curs, cui îi sînt adresate, într–un mod foarte oportun, cuvintele din Psalmul 45:1–6?

¹³ Pregătirile pentru acest război al războaielor sînt acum în curs. Celui mai ilustru Luptător al lui Dumnezeu, Combatantul care luptă pentru justificarea lui Iehova, îi sînt adresate următoarele cuvinte scrise sub inspiraţie divină de către un membru al naţiunii Israel: „Tu eşti într–adevăr mai frumos decît fiii oamenilor. Farmecul a fost turnat pe buzele tale. Iată de ce Dumnezeu te–a binecuvîntat pe timp indefinit. Încinge–ţi spada pe coapsă, o, puternicule, cu demnitatea şi splendoarea ta. Şi în splendoarea ta înaintează spre succes; călăreşte în cauza adevărului şi umilinţei şi dreptăţii şi dreapta ta te va instrui în lucruri inspiratoare de teamă. Săgeţile tale sînt ascuţite — sub tine cad popoare — în inima duşmanilor regelui. Dumnezeu este tronul tău pe timp indefinit, chiar pentru totdeauna; sceptrul regalităţii tale este un sceptru al rectitudinii“. — Psalm 45:1–6.

Naţiunile se adună în masă împotriva lui Iehova

14, 15. După eliberarea lor din închisoare, care cuvinte din Psalmul 2 au fost citate de apostoli ca găsindu–şi un mod de aplicare şi, care a fost cererea pe care i–au adresat–o lui Dumnezeu?

¹⁴ La scurt timp după întemeierea congregaţiei creştine la sărbătoarea Zilei a Cincizecea a anului 33 e.n., creştinii unşi au putut să discearnă un mod de aplicare a Psalmului 2:1, 2. În aceste versete citim: „Pentru ce au fost naţiunile în tumult şi grupurile naţionale au murmurat încontinuu un lucru deşert? Regii pămîntului iau poziţie ei înşişi, înalţii funcţionari s–au adunat în masă, ca un singur om, împotriva lui Iehova şi împotriva Unsului său“. După ce apostolii Unsului lui Iehova au suferit prima lor arestare şi au fost maltrataţi de către adversarii iudei, ei s–au reîntîlnit cu fraţii lor creştini şi apoi au citat aceste cuvinte din Psalmul 2, compuse de regele David. Iată ce citim în acest sens la Fapte 4:23–30:

¹⁵ „După ce au fost eliberaţi, ei s–au dus la ai lor şi le–au relatat ce lucruri le spuseseră preoţii de frunte şi bătrînii. Auzind aceste lucruri, ei şi–au ridicat de comun acord glasurile spre Dumnezeu, zicînd: «Domn Suveran, tu eşti Cel care ai făcut cerul şi pămîntul şi marea şi toate lucrurile din ele şi care prin spiritul sfînt ai spus prin gura strămoşului nostru David, slujitorul tău: ’De ce au devenit naţiunile tumultuoase şi popoarele au meditat la lucruri deşarte? Regii pămîntului au luat poziţie şi stăpînitorii s–au adunat în masă ca un singur om împotriva lui Iehova şi împotriva unsului său‘. Tot astfel, atît Irod, cît şi Pontius Pilat cu oamenii dintre naţiuni şi cu popoarele lui Israel s–au adunat într–adevăr laolaltă în acest oraş împotriva sfîntului tău servitor Isus, pe care l–ai uns tu, pentru ca să facă lucrurile pe care mîna şi sfatul tău le predestinaseră să se întîmple. Şi acum, Iehova, dă atenţie ameninţărilor lor şi acordă sclavilor tăi să continue să vorbească cuvîntul tău cu toată îndrăzneala, în timp ce au loc semne şi minuni prin numele sfîntului tău servitor, Isus»“.

16, 17. (a) În toată istoria omenirii, a existat vreodată o perioadă comparabilă cu cea care a debutat în 1914? Explicaţi. (b) Ce atitudine menţin naţiunile, şi ce anume îl vor obliga ele astfel pe Iehova să scrie în „cartea Războaielor lui Iehova“?

¹⁶ Cînd este vorba însă despre naţiuni tumultuoase, despre regi care iau poziţie ca un singur om, despre conducători politici care se adună în masă împotriva lui Iehova şi împotriva Unsului său, Isus Cristos, ce perioadă din întreaga istorie umană se poate compara cu cea care a debutat în urmă cu 76 de ani, în 1914? Anul 1914 nu numai că a fost anul cînd a izbucnit primul război mondial din întreaga existenţă a omenirii, ci el a constituit îndeosebi şi anul cînd timpurile păgînilor sau „timpurile fixate ale naţiunilor“ au luat sfîrşit! (Luca 21:24). Psalmul 2 a cunoscut în mod evident o împlinire fără precedent începînd din acel an.

¹⁷ La sfîrşitul „timpurilor neamurilor“, în 1914, nici o naţiune — nici chiar naţiunile aşa–numitei creştinătăţi, ai căror numeroşi cetăţeni se consideră a fi israeliţi din punct de vedere religios — nu a fost dispusă să–l întîmpine pe Unsul lui Iehova, Isus Cristos, în calitatea lui de rege întronat pentru a domni asupra pămîntului. Iar astăzi, după 71 de ani de cînd „această veste bună a regatului“ a început să fie „predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor“, adică din 1919 încoace, atît naţiunile din interiorul creştinătăţii, cît şi cele din afara ei nu vor nicidecum să–l salute pe Regele stabilit de Iehova şi care a fost anunţat timp îndelungat, nici nu vor să depună un jurămînt de credinţă în faţa lui renunţînd la propria lor stăpînire asupra pămîntului (Matei 24:14). Dimpotrivă, ele vor ajunge în cele din urmă la momentul şi la situaţia în care îl vor obliga pe Iehova să scrie, ca să zicem aşa, finalul grandios al „cărţii Războaielor lui Iehova“. — Numere 21:14.

Triumful glorios al războinicului Dumnezeu

18. Ce acţiune dorim noi să vedem că este întreprinsă de Iehova, şi cine va fi alături de el pentru a împlini Psalmul 110?

¹⁸ Angajează–te deci în luptă, o, Iehova al armatelor, cu Isus Cristos, Fiul tău regal, alături! Acestui Fiu îi sînt adresate următoarele cuvinte profetice: „Du–te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi. Însuşi Iehova, la dreapta ta, cu siguranţă va sfărîma regi în bucăţi în ziua mîniei sale. El va executa judecată printre naţiuni; Cu siguranţă el va sfărîma în bucăţi capul unuia pus peste un ţinut populat“. — Psalm 110:2, 5, 6.

19. Referitor la războiul zilei celei mari, ce rugăciune îi adresăm Dumnezeului Atotputernic în favoarea marii mulţimi de alte oi?

¹⁹ O, Iehova al armatelor, fie ca slujitorii tăi fideli de pe pămînt să devină martori plini de jubilare ai victoriei fără asemănare pe care o vei repurta prin intermediul Regelui tău războinic, Isus Cristos, cu ocazia războiului zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic la Armaghedon! (Apocalips 16:14). Împreună cu rămăşiţa adevăraţilor israeliţi spirituali, fie ca marea mulţime de persoane asemenea oilor „care şi–au spălat robele lor şi le–au albit în sîngele Mielului“ să aibă marea bucurie de a «veni din necazul cel mare» pentru a fi martorii tăi pămînteşti pentru toată eternitatea! (Apocalips 7:14). Fie ca, sub îngrijirea ta iubitoare, ei să supravieţuiască şi să vadă lumea lipsită de războaie a Fiului tău victorios care va domni peste pămîntul curăţat ce urmează să fie transformat într–un paradis încîntător, în armonie cu scopul tău iniţial! Fie ca ei să fie o mărturie vizibilă pentru toţi cei înviaţi spre justificarea suveranităţii care îţi aparţine pe drept ţie asupra întregului univers! Îţi aducem mulţumiri că atunci vei fi rezolvat controversa universală definitiv, da, pentru totdeauna!

Vă amintiţi?

◻ Care este cea mai importantă controversă ridicată în faţa oamenilor şi a îngerilor?

◻ Ce contrast există între modul în care a luptat Iehova pentru anticul Israel şi pentru Israelul spiritual?

◻ În Armaghedon, care va fi poziţia Martorilor lui Iehova şi de ce?

◻ Cînd a avut Psalmul 2:1, 2 o împlinire fără precedent?

◻ Cum va fi rezolvată pentru totdeauna controversa cu privire la suveranitatea universală?

[Legenda ilustraţiei de la paginile 144, 145]

„Marea mulţime“ îl va aplauda pe victoriosul Rege–Păstor stabilit de Dumnezeu