Fă din braţele veşnice ale lui Iehova sprijinul tău

„Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare.“ — DEUTERONOMUL 33:27.

 1, 2. De ce poporul lui Iehova poate să se încreadă în sprijinul său?

IEHOVA se îngrijeşte de poporul său. De pildă, în toate necazurile israeliţilor, „El a fost întristat“! În iubirea şi compasiunea lui, el „i–a sprijinit şi i–a purtat“ (Isaia 63:7–9). Astfel, dacă îi sîntem fideli lui Dumnezeu, ne putem încrede în sprijinul său.

² Profetul Moise a spus: „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare“ (Deuteronomul 33:27). Dar cum îi sprijină braţele lui Dumnezeu pe slujitorii săi?

De ce atît de multe necazuri?

 3. Cînd se va bucura pe deplin omenirea ascultătoare de „libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu“?

³ Faptul de a–i sluji lui Iehova nu ne scuteşte de necazurile comune oamenilor imperfecţi. Slujitorul lui Dumnezeu, Iov, a spus: „Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri“ (Iov 14:1). Cît despre „zilele anilor noştri“, psalmistul spunea: „Insistenţa lor este în necaz şi lucruri dăunătoare“ (Psalmul 90:10, NW). Viaţa va decurge în acest fel pînă cînd „creaţia va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:19–22). Acest lucru va avea loc în timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos. Pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus, supuşii umani ai Regatului vor trăi atunci eliberarea din păcat şi din moarte. Pînă la sfîrşitul Mileniului, Cristos şi regii–preoţi asociaţi lui vor fi ajutat omenirea ascultătoare să ajungă la perfecţiune, iar cei loiali lui Dumnezeu în timpul încercării finale aduse de Satan şi demonii săi vor avea numele scrise pentru totdeauna în „cartea vieţii“ (Apocalipsa 20:12–15). Atunci ei se vor bucura pe deplin de glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu.

 4. În loc să ne plîngem de situaţia noastră în viaţă, ce ar trebui să facem?

⁴ Între timp, în loc să ne plîngem de împrejurările şi situaţia noastră din viaţă, să ne încredem în Iehova (1 Samuel 12:22; Iuda 16). Să fim recunoscători totodată pentru Marele nostru Preot, Isus, prin intermediul căruia ne putem apropia de Dumnezeu „ca să putem obţine îndurare şi să găsim bunătate nemeritată, pentru ajutor la timpul oportun“ (Evrei 4:14–16, NW). Niciodată n–ar trebui să fim ca Adam. În realitate, el l–a acuzat în mod greşit pe Iehova că i–a dat o soţie rea, spunînd: „Femeia pe care mi–ai dat–o [tu, NW] să fie cu mine, ea mi–a dat din pom şi am mîncat“ (Geneza 3:12). Dumnezeu ne dăruieşte lucruri bune, nu ne aduce greutăţi (Matei 5:45; Iacov 1:17). Necazurile sînt deseori rezultatul propriei noastre lipse de înţelepciune sau al greşelilor altei persoane. Ele pot veni asupra noastră şi din cauză că sîntem păcătoşi şi trăim într–o lume care zace în puterea lui Satan (Proverbele 19:3; 1 Ioan 5:19). Totuşi, braţele veşnice ale lui Iehova îi sprijină întotdeauna pe slujitorii săi loiali care se bizuie pe el prin rugăciune şi aplică personal sfaturile Cuvîntului său. — Psalmul 37:5; 119:105.

Susţinuţi în timp de boală

 5. Ce încurajare pot găsi cei bolnavi în Psalmul 41:1–3?

⁵ Uneori boala ne cauzează cele mai multe necazuri. David a spus însă: „Fericit este oricine acţionează cu consideraţie faţă de cel de condiţie umilă; în ziua nenorocirii Iehova îi va aduce scăpare. Iehova însuşi îl va păzi şi–l va păstra în viaţă. El va fi declarat fericit pe pămînt; şi nu–l vei putea lăsa pradă sufletului duşmanilor săi. Iehova însuşi îl va susţine pe patul de suferinţă; cu siguranţă, tu îi vei schimba tot patul în timpul bolii lui.“ — Psalmul 41:1–3, NW.

 6, 7. Cum l–a ajutat Dumnezeu pe David cînd era pe patul de suferinţă, şi cum îi poate încuraja acest lucru pe slujitorii lui Iehova de astăzi?

⁶ O persoană amabilă îi ajută pe cei aflaţi în nevoie. „Ziua nenorocirii“ poate fi orice ocazie tragică sau perioadă lungă de necazuri care–l istoveşte pe om. El se încrede în Dumnezeu pentru a–l păzi în timpul suferinţei, iar alţii «îl declară fericit pe pămînt», răspîndind vestea despre faptele de îndurare ale lui Iehova faţă de el. Dumnezeu l–a susţinut pe David „pe patul de suferinţă“, probabil în momentele stresante cînd fiul său, Absalom, a încercat să uzurpe tronul Israelului. — 2 Samuel 15:1–6.

⁷ Întrucît David a arătat consideraţie faţă de cel de condiţie umilă, el a simţit că Dumnezeu îl va susţine în timp ce se afla fără ajutor pe un pat de suferinţă (Psalmul 18:24–26). Deşi grav suferind, el avea încredere că Dumnezeu avea «să–i schimbe patul», nu înlăturînd în mod miraculos boala, ci întărindu–l cu gînduri consolatoare. Acest lucru ar fi fost ca şi cum Iehova ar fi transformat patul său dintr–un pat de boală într–unul de recuperare. Tot astfel, dacă noi, în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu, suferim din cauza unei boli, braţele veşnice ale lui Iehova ne vor susţine.

Consolare pentru cei deprimaţi

 8. Cum şi–a demonstrat un creştin suferind dependenţa sa de Dumnezeu?

⁸ Boala poate cauza depresie psihică. Un creştin grav bolnav, care nu are uneori putere suficientă nici pentru a citi, relatează: „Acest lucru mă face să trec prin multe stări depresive, să încerc sentimentul că nu sînt bun de nimic şi chiar să plîng.“ Ştiind că Satan doreşte să–l zdrobească prin aceste sentimente de descurajare, el le combate, fiind conştient că, cu ajutorul lui Iehova, nu poate cădea (Iacov 4:7). Acest bărbat constituie o încurajare pentru alţii care ştiu că el se încrede în Dumnezeu (Psalmul 29:11). Chiar atunci cînd este spitalizat, el le telefonează celor bolnavi şi altora pentru a–i zidi spiritualiceşte. El însuşi se zideşte ascultînd casete înregistrate cu melodii ale Regatului şi articole din acest periodic şi revista asociată lui, Treziţi–vă!, precum şi asociindu–se cu fraţii săi creştini. Acest frate spune: „Îi vorbesc cu regularitate lui Iehova în rugăciune, cerîndu–i să–mi dea putere, îndrumare, consolare şi ajutor pentru a persevera.“ Dacă şi tu eşti un creştin care se confruntă cu probleme grave de sănătate, încrede–te întotdeauna în Iehova şi fă din braţele sale veşnice sprijinul tău.

 9. Ce exemple arată că depresia psihică îi tulbură uneori pe cei fideli?

⁹ Deprimarea este o problemă veche. În timp ce se afla în încercare, Iov a vorbit ca un om care se simte părăsit de Dumnezeu (Iov 29:2–5). Grija faţă de starea devastată a Ierusalimului şi a zidurilor sale l–a făcut pe Neemia să fie posomorît, iar Petru a fost atît de deprimat după ce l–a renegat pe Cristos, încît a plîns cu amar (Neemia 2:1–8; Luca 22:62). Epafrodit a fost deprimat deoarece creştinii din Filipi auziseră că se îmbolnăvise (Filipeni 2:25, 26). Unii creştini din Tesalonic sufereau de deprimare, dat fiind că Pavel i–a îndemnat pe fraţii de acolo «să vorbească în mod consolator sufletelor deprimate» (1 Tesaloniceni 5:14, NW). Cum le ajută deci Dumnezeu pe aceste persoane?

10. Ce ar putea fi util în încercarea de a înfrunta depresia psihică?

¹⁰ Pentru depresia gravă, fiecare trebuie să decidă personal în ce priveşte tratamentul de specialitatea (Galateni 6:5). Ar putea fi de folos o odihnă adecvată şi activităţi echilibrate. În loc să privească mai multe probleme laolaltă drept o chestiune majoră, o persoană deprimată ar putea constata că este util să ia măsuri pentru a le rezolva una cîte una. Ajutorul consolator din partea bătrînilor congregaţiei poate fi foarte folositor, îndeosebi dacă această problemă psihică afectează pe cineva pe plan spiritual (Iacov 5:13–15). Mai presus de toate, este vital să ne bizuim pe Iehova, «aruncînd asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El însuşi îngrijeşte de noi». Rugăciunea sinceră şi persistentă poate aduce «pacea lui Dumnezeu care ne va păzi inimile şi gîndurile în Cristos Isus». — 1 Petru 5:6–11; Filipeni 4:6, 7.

Iehova ne ajută să suportăm durerea

11–13. Ce ne poate ajuta să ne alinăm durerea cauzată de pierderea unei fiinţe iubite?

¹¹ O altă experienţă dureroasă este moartea unei fiinţe iubite. Avraam a deplîns pierderea soţiei sale, Sara (Geneza 23:2). David a fost copleşit de durere la moartea fiului său, Absalom (2 Samuel 18:33). Chiar şi omului perfect Isus „i–au dat lacrimile“ la moartea prietenului său Lazăr (Ioan 11:35, NW)! Este trist cînd moartea ne răpeşte o fiinţă iubită. Dar ce ne poate ajuta să ne alinăm această tristeţe?

¹² Dumnezeu îi ajută pe membrii poporului său să suporte durerea extrem de mare a pierderii unei fiinţe iubite. Cuvîntul său spune că va exista o înviere. Aşadar, noi «nu ne întristăm ca ceilalţi, care n–au nădejde» (1 Tesaloniceni 4:13; Fapte 24:15). Spiritul lui Iehova ne ajută să avem pace şi credinţă şi să medităm asupra viitorului minunat promis în Cuvîntul său, astfel încît să nu fim totalmente copleşiţi de gînduri triste cu privire la cel drag decedat. Se poate găsi totodată alinare prin citirea Scripturilor şi prin rugăciuni adresate «Dumnezeului oricărei mîngîieri [consolări, NW]». — 2 Corinteni 1:3, 4; Psalmul 68:4–6.

¹³ Putem obţine consolare din speranţa învierii la fel ca fidelul Iov, care a exclamat: „O, de m–ai ascunde în Sheol, de m–ai ţine tăinuit pînă ţi s–ar retrage mînia, de mi–ai fixa o limită de timp şi de ţi–ai aduce aminte de mine! Dacă un om viguros moare, poate el trăi din nou? Toate zilele serviciului meu obligatoriu voi aştepta, pînă vine schimbarea mea. Tu vei chema şi eu îţi voi răspunde. Îţi va fi dor de lucrarea mîinilor tale“ (Iov 14:13–15, NW). De obicei nu simţim o mare tristeţe atunci cînd un prieten drag pleacă într–o călătorie, deoarece ne aşteptăm să–l revedem. Durerea profundă pe care o produce pierderea unei fiinţe iubite ar putea fi atenuată puţin dacă am considera moartea unui creştin fidel într–un mod asemănător. Dacă a avut speranţă pămîntească, el va fi trezit din somnul morţii aici, pe pămînt, în cursul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos (Ioan 5:28, 29; Apocalipsa 20:11–13). Iar dacă sperăm să trăim veşnic pe pămînt, s–ar putea să fim aici pentru a–i întîmpina pe cei dragi înviaţi.

14. Cum au înfruntat două văduve creştine moartea soţilor lor?

¹⁴ După moartea soţului ei, o soră a înţeles că trebuia să–şi continue activităţile în serviciul lui Dumnezeu. Pe lîngă faptul că s–a menţinut «ocupată din plin în lucrarea Domnului», ea a lucrat o cuvertură alcătuită din 800 de bucăţi (1 Corinteni 15:58, NW). „A fost un proiect bun“, spune ea, „deoarece tot timpul cît lucram puteam asculta melodii ale Regatului şi înregistrări din Biblie, care–mi ţineau mintea ocupată.“ Ea îşi aminteşte cu duioşie de vizita unui bătrîn cu experienţă şi a soţiei sale. Bătrînul i–a arătat din Biblie că Dumnezeu se îngrijeşte cu adevărat de văduve (Iacov 1:27). O altă creştină nu a cedat în faţa sentimentelor de autocompătimire atunci cînd i–a murit soţul. Ea a apreciat sprijinul fraţilor şi s–a interesat mai mult de alţii. „M–am rugat mai des şi am cultivat o relaţie mai strînsă cu Iehova“, spune ea. Şi ce binecuvîntare este să ai sprijinul braţelor veşnice ale lui Dumnezeu!

Ajutor cînd greşim

15. Care este esenţa cuvintelor lui David din Psalmul 19:7–13?

¹⁵ Deşi iubim legea lui Iehova, uneori greşim. Fără îndoială, acest lucru ne mîhneşte, la fel ca pe David, pentru care legile, avertismentele, ordinele şi deciziile judecătoreşti ale lui Dumnezeu erau mai de dorit decît aurul. El a spus: „Slujitorul Tău primeşte şi el învăţătură de la ele; în păzirea lor este mare răsplată. Cine îşi cunoaşte greşelile? Iartă–mi greşelile pe care nu le cunosc [păcatele ascunse, NW]! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de păcate de mîndrie [acte prezumţioase, NW], ca să nu pună stăpînire pe mine! Atunci voi fi integru, nevinovat de un păcat mare“ (Psalmul 19:7–13). Să analizăm aceste cuvinte.

16. De ce ar trebui să evităm să fim prezumţioşi?

¹⁶ Actele prezumţioase sînt păcate mult mai grave decît greşelile. Saul a fost respins ca rege pentru că a oferit jertfă în mod prezumţios şi a cruţat de la moarte pe regele amalecit Agag şi cea mai bună pradă, deşi Dumnezeu poruncise ca amaleciţii să fie destinaţi distrugerii (1 Samuel 13:8–14; 15:8–19). Regele Ozia a fost lovit cu lepră pentru uzurparea în mod prezumţios a îndatoririlor preoţeşti (2 Cronici 26:16–21). Cînd arca legămîntului era dusă la Ierusalim şi boii care trăgeau carul erau gata să o răstoarne, Dumnezeu l–a lovit mortal pe Uza pentru că a prins în mod ireverenţios de arcă pentru a o sprijini (2 Samuel 6:6, 7). Astfel, dacă nu ştim ce să facem sau dacă sîntem însărcinaţi să facem ceva, ar trebui să dăm dovadă de modestie şi să–i consultăm pe cei care au discernămînt (Proverbele 11:2; 13:10). Fireşte, dacă am fost vreodată prezumţioşi, ar trebui să ne rugăm să fim iertaţi şi să–i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să ne ferim în viitor de înfumurare.

17. Cum pot să afecteze păcatele ascunse pe cineva, dar cum poate fi obţinută iertarea şi alinarea?

¹⁷ Păcatele ascunse pot cauza suferinţă. Conform Psalmului 32:1–5, David a încercat să–şi ascundă păcatul, dar el a spus: „Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa greu asupra mea; vlaga mi se schimbase în uscăciune de vară.“ Încercarea de a înăbuşi o conştiinţă vinovată l–a extenuat pe David şi neliniştea i–a redus vigoarea la fel cum un pom îşi pierde seva dătătoare de viaţă în timpul secetei sau a căldurii toride de vară. Evident, el suferea efecte dureroase pe plan psihic şi fizic şi îşi pierduse bucuria pentru că nu–şi mărturisise păcatul. Numai mărturisirea în faţa lui Dumnezeu poate aduce iertare şi alinare. David a spus: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! . . . Ţi–am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi–am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi DOMNULUI [Iehova, NW] fărădelegile.» Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.“ Ajutorul iubitor din partea bătrînilor creştini poate contribui la promovarea restabilirii spirituale. — Proverbele 28:13; Iacov 5:13–20.

18. Ce dovadă există că păcatul poate avea efecte de durată, dar ce poate constitui o sursă de consolare în aceste împrejurări?

¹⁸ Păcatul poate avea efecte de durată. Aşa a fost în cazul lui David, care a comis adulter cu Bat–Şeba, a manevrat moartea soţului ei şi s–a căsătorit cu văduva însărcinată (2 Samuel 11:1–27). Deşi Dumnezeu i–a arătat milă din cauza legămîntului pentru Regat, a căinţei lui David şi a modului îndurător în care acesta i–a tratat pe alţii, totuşi David a cunoscut «nenorocirea din propria sa casă» (2 Samuel 12:1–12). Copilul adulterin a murit. Fiul lui David, Amnon, a violat–o pe sora sa vitregă, Tamar, şi a fost ucis din ordinul fratelui ei, Absalom (2 Samuel 12:15–23; 13:1–33). Absalom l–a dezonorat pe David avînd relaţii cu concubinele acestuia. El a încercat să–i uzurpe tronul, dar a fost ucis (2 Samuel 15:1 — 18:33). Păcatul mai are încă o consecinţă. De exemplu, un răufăcător exclus se poate căi şi poate fi reprimit în congregaţie, dar i–ar putea fi necesari ani pentru a înlătura reputaţia ştirbită şi traumatismul psihic produse de păcat. În acest timp, cît de consolator este să te bucuri de iertare din partea lui Iehova şi de sprijinul braţelor sale veşnice!

Eliberaţi din presiunile care se abat asupra noastră

19. Cum ne poate veni spiritul lui Iehova în ajutor atunci cînd sîntem supuşi unor încercări aspre?

¹⁹ Cînd sîntem supuşi unor încercări aspre, s–ar putea să nu avem suficientă înţelepciune şi putere pentru a lua o decizie şi a o duce la îndeplinire. Într–un astfel de caz, spiritul lui Dumnezeu „ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim să ne rugăm cum trebuie. Dar însuşi [spiritul, NW] mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8:26). Dacă Iehova aduce o schimbare a situaţiei, ar trebui să fim recunoscători. Dar braţul său poate să ne salveze şi în alt fel. Dacă ne rugăm pentru înţelepciune, Iehova ne poate indica prin spiritul său ce ar trebui să facem şi ne poate furniza puterea necesară în acest sens (Iacov 1:5–8). Cu ajutorul său, putem persevera atunci cînd «sîntem întristaţi prin felurite încercări» şi putem ieşi din ele cu credinţa testată şi întărită. — 1 Petru 1:6–8.

20. De ce anume ne vom bucura dacă vom face realmente din braţele veşnice ale lui Iehova sprijinul nostru?

²⁰ Să nu obosim niciodată să ne îndreptăm spre Dumnezeu în rugăciune. „Eu îmi îndrept necurmat ochii spre DOMNUL [Iehova, NW]“, spune David, „căci El îmi va scoate picioarele din laţ. Întoarce–te spre mine şi ai milă de mine, căci sînt singuratic şi întristat. Neliniştea inimii mele creşte; scoate–mă din necazul meu! Priveşte întristarea şi truda mea şi iartă–mi toate păcatele“ (Psalmul 25:15–18). La fel ca David, ne vom bucura de eliberare, favoare şi iertare din partea lui Dumnezeu dacă facem realmente din braţele veşnice ale lui Iehova sprijinul nostru.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Cum îi ajută Iehova pe slujitorii săi care sînt bolnavi?

◻ Ce ne–ar putea fi de folos atunci cînd căutăm să înfruntăm depresia psihică?

◻ Ce ne poate ajuta să ne alinăm durerea cauzată de pierderea unei fiinţe iubite?

◻ Cum pot obţine alinare cei cu păcate ascunse?

◻ Ce ajutor există atunci cînd poporul lui Iehova este supus unor încercări aspre?

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Putem obţine consolare din speranţa învierii, la fel ca fidelul Iov