Te cunoaşte Dumnezeu cu adevărat?

„DOAMNE, Tu . . . ştii toate căile mele.“ — PSALMUL 139:1, 3.

 1. Cât de răspândit este sentimentul că ‘alţii nu înţeleg’ frământările, problemele şi presiunile cu care ne confruntăm?

ÎNŢELEGE oare cineva cu adevărat frământările, presiunile şi problemele cu care te confrunţi? Pe glob există milioane de oameni, tineri şi vârstnici, care nu au o familie sau rude cărora să le pese de ceea ce se întâmplă cu ei. Chiar în cadrul familiilor, multe soţii — ba chiar şi soţi — au sentimentul că partenerul lor de căsătorie nu înţelege cu adevărat presiunile care apasă asupra lor. Uneori, din cauza frustrării, ele protestează: „Dar tu nu înţelegi!“ Şi nu puţini sunt tinerii care au tras concluzia că nici pe ei nu-i înţelege nimeni. Totuşi, printre cei care au tânjit după o mai mare înţelegere din partea altora, există persoane a căror viaţă a căpătat mai târziu o semnificaţie deosebită. Cum este posibil acest lucru?

 2. Ce anume îi poate face pe închinătorii lui Iehova să se bucure de o viaţă plină de satisfacţii?

² Este posibil deoarece, indiferent că semenii lor le înţeleg pe deplin sentimentele sau nu, ei sunt siguri că Dumnezeu înţelege stările prin care trec şi că, în calitate de slujitori ai săi, nu trebuie să facă faţă singuri problemelor (Psalmul 46:1). În plus, Cuvântul lui Dumnezeu împreună cu ajutorul furnizat de bătrâni creştini plini de discernământ îi ajută să privească dincolo de problemele lor personale. Scripturile îi ajută să aprecieze faptul că serviciul lor fidel este preţios în ochii lui Dumnezeu şi că aceia care îşi pun speranţa în el şi în îngrijirile furnizate prin Isus Cristos au un viitor sigur. — Proverbele 27:11; 2 Corinteni 4:17, 18.

 3, 4. a) Cum ne poate ajuta să găsim bucurie în serviciul divin recunoaşterea faptului că „Iehova este Dumnezeu“ şi că el „ne-a făcut“? b) De ce avem încredere deplină în îngrijirea iubitoare a lui Iehova?

³ Poate că eşti familiarizat cu Psalmul 100:2, care spune: „Slujiţi DOMNULUI cu bucurie, veniţi înaintea Lui cu cântece de biruinţă“. Câte persoane îi aduc cu adevărat închinare lui Iehova în acest fel? Unele motive temeinice pentru a face aceasta sunt arătate în versetul 3, care ne aminteşte: „Să ştiţi că DOMNUL [Iehova, NW] este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui sîntem [şi nu noi înşine, nota de subsol]. Noi sîntem poporul Lui şi turma păşunii Lui“. În textul ebraic el este denumit ’Elohím, indicându-se astfel grandoarea sa în ce priveşte maiestatea, demnitatea şi măreţia. El este singurul Dumnezeu adevărat (Deuteronomul 4:39; 7:9; Ioan 17:3). Slujitorii săi ajung să cunoască divinitatea sa nu doar ca pe un fapt despre care au fost învăţaţi, ci ca pe o realitate pe care o percep şi în legătură cu care ei oferă dovezi prin ascultare, încredere şi devoţiune. — 1 Cronici 28:9; Romani 1:20.

⁴ Deoarece Iehova este Dumnezeul cel viu, capabil să ne vadă chiar şi inima, nimic nu este ascuns de ochii săi. El este pe deplin conştient de ceea ce se întâmplă în viaţa noastră. El înţelege ce anume cauzează problemele cu care ne confruntăm, precum şi tulburarea pe care o pot provoca acestea în mintea şi inima noastră. În calitate de Creator, el ne cunoaşte mai bine decât ne cunoaştem noi înşine. El ştie totodată cum să ne ajute să facem faţă situaţiei şi cum să furnizeze un sprijin durabil. El ne va ajuta în mod iubitor — asemenea unui păstor care ţine un miel la pieptul său — dacă ne încredem în el din toată inima (Proverbele 3:5, 6; Isaia 40:10, 11). Un studiu al Psalmului 139 poate contribui mult la întărirea acestei încrederi.

Acela care vede toate căile noastre

 5. Ce se înţelege prin faptul că Iehova ‘ne cercetează’, şi de ce este de dorit acest lucru?

⁵ Animat de o profundă recunoştinţă, psalmistul David a scris: „DOAMNE, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti“ (Psalmul 139:1). David era sigur că Iehova nu avea o cunoştinţă superficială cu privire la persoana lui. Dumnezeu nu-l vedea pe David aşa cum probabil o făceau oamenii, care remarcau doar statura lui, capacitatea lui de exprimare sau măiestria lui în a cânta la harpă (1 Samuel 16:7, 18). Iehova ‘cercetase’ eul lăuntric cel mai profund al lui David şi o făcuse dintr-un interes iubitor faţă de bunăstarea spirituală a acestuia. Dacă şi tu eşti un slujitor devotat al lui Iehova, el te cunoaşte tot atât de bine ca şi pe David. Oare acest lucru nu stârneşte în interiorul tău atât un sentiment de recunoştinţă, cât şi un sentiment de veneraţie?

 6. Cum ne arată Psalmul 139:2, 3 faptul că Iehova cunoaşte tot ceea ce facem, ba chiar toate gândurile noastre?

⁶ Toate activităţile lui David erau expuse privirilor lui Iehova, iar David era conştient de acest lucru. „Ştii cînd stau jos şi cînd mă scol; şi de departe îmi pătrunzi gîndul“, scria psalmistul. „Tu îmi cunoşti cărarea şi somnul [mi le-ai măsurat, NW] şi ştii toate căile mele“ (Psalmul 139:2, 3). Faptul că Iehova se află în ceruri, foarte departe de pământ, nu-l împiedica să ştie ce făcea sau ce gândea David. El ‘măsura’, sau examina cu atenţie, activităţile lui David, atât cele din timpul zilei, cât şi cele din timpul nopţii, pentru a cunoaşte natura acestora.

 7. a) Pornind de la unele experienţe din viaţa lui David, explicaţi care sunt câteva lucruri din viaţa noastră cu care Dumnezeu este la curent. b) Cum ar trebui să ne influenţeze faptul că suntem conştienţi de lucrul acesta?

⁷ Atunci când iubirea pentru Dumnezeu şi încrederea în puterea Sa de a elibera l-au îndemnat pe tânărul David să se ofere voluntar pentru a lupta cu uriaşul filistean Goliat, Iehova a ştiut acest lucru (1 Samuel 17:32–37, 45–47). Mai târziu, când ostilitatea oamenilor i-a provocat o mare suferinţă lui David, când presiunile erau atât de mari încât vărsa lacrimi în timpul nopţii, el s-a simţit mângâiat ştiind că Iehova îi auzea implorările (Psalmii 6:6, 9; 55:2–5, 22). Tot la fel, atunci când inima plină de recunoştinţă îl îndemna pe David să mediteze la Iehova în timpul unei nopţi fără somn, Iehova ştia bine lucrul acesta (Psalmul 63:6; compară cu Filipeni 4:8, 9). Când într-o seară, David a privit-o pe soţia unui vecin îmbăindu-se, Iehova a ştiut şi asta, şi a văzut ce s-a întâmplat atunci când David, chiar şi pentru scurt timp, a permis ca dorinţa păcătoasă să nu-i mai lase loc lui Dumnezeu în gândurile sale (2 Samuel 11:2–4). Mai târziu, când profetul Natan a fost trimis să-l pună pe David faţă în faţă cu gravitatea păcatului său, Iehova nu numai că a auzit cuvintele care au ieşit de pe buzele lui David, dar a observat şi inima plină de căinţă din care proveneau acestea (2 Samuel 12:1–14; Psalmul 51:1, 17). N-ar trebui oare ca acest lucru să ne determine să ne gândim cu seriozitate la locurile în care ne ducem, la ceea ce facem şi la ceea ce este în inima noastră?

 8. a) Cum este influenţată poziţia noastră în faţa lui Dumnezeu de ‘cuvintele de pe limba noastră’? b) Cum putem să depăşim slăbiciunile în privinţa utilizării limbii (Matei 15:18; Luca 6:45)?

⁸ Dat fiind că Dumnezeu ştie orice lucru pe care îl facem, nu trebuie să ne surprindă faptul că el este la curent şi cu modul în care ne folosim chiar şi de un organ atât de mic al corpului, cum este limba. Regele David şi-a dat seama de lucrul acesta şi a scris: „Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă şi Tu, DOAMNE, îl şi cunoşti în totul“ (Psalmul 139:4). David ştia bine că aceia care erau primiţi ca oaspeţi în cortul lui Iehova erau persoane care nu i-au defăimat pe alţii şi care au refuzat să-şi folosească limba pentru a răspândi noutăţi picante prin clevetire, fapt care ar aduce reproş asupra unui cunoscut apropiat. Cei cărora Iehova le arăta favoare erau oameni care vorbeau adevărul chiar şi în inima lor (Psalmul 15:1–3; Proverbele 6:16–19). Nici unul dintre noi nu-şi poate ţine limba sub control în mod perfect, dar David nu a tras cu resemnare concluzia că nu se mai putea face nimic pentru a-şi îmbunătăţi situaţia. El a petrecut mult timp compunând şi cântând psalmi de laudă lui Iehova. De asemenea, el a recunoscut în mod deschis că avea nevoie de ajutor şi s-a rugat lui Dumnezeu în acest sens (Psalmul 19:12–14). Este oare necesar şi în cazul nostru să acordăm atenţie sub rugăciune modului în care ne folosim limba?

 9. a) Ce indică descrierea din Psalmul 139:5 referitor la modul temeinic în care Dumnezeu ne cunoaşte situaţia? b) Ştiind acest lucru, de ce anume suntem siguri?

⁹ Iehova nu ne vede nici pe noi, nici situaţia noastră doar dintr-un unghi limitat. El are imaginea completă, văzută din toate părţile. Luând ca exemplu un oraş asediat, David a scris: „Tu mă înconjuri pe dinapoi şi pe dinainte“. În cazul lui David, Dumnezeu nu era un inamic care asediază; dimpotrivă, el era un păzitor vigilent. „Şi-ţi pui mîna peste mine“, a adăugat David, indicând în felul acesta faptul că Dumnezeu exercită control şi acordă ocrotire spre folosul permanent al celor care îl iubesc. „O cunoştinţă atît de minunată este prea înaltă ca s-o pot atinge“, a recunoscut David (Psalmul 139:5, 6). Cunoştinţa pe care o are Dumnezeu despre slujitorii săi este atât de completă, atât de temeinică încât noi nu putem înţelege pe deplin lucrul acesta. Dar ştim suficient de multe lucruri pentru a fi siguri că Iehova ne înţelege cu adevărat şi că ajutorul pe care ni-l furnizează va fi cel mai bun posibil. — Isaia 48:17, 18.

Oriunde ne aflăm, Dumnezeu ne poate ajuta

10. Ce adevăr încurajator este transmis prin descrierea plastică din Psalmul 139:7–12?

¹⁰ Examinând grija iubitoare a lui Iehova dintr-un alt punct de vedere, psalmistul continuă: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?“ El nu dorea nicidecum să încerce să se îndepărteze de Iehova; dimpotrivă, el ştia că oriunde s-ar fi putut afla, Iehova ar fi ştiut şi l-ar fi putut ajuta prin spiritul sfânt. „Dacă mă voi sui în ceruri, a continuat el, Tu eşti acolo; dacă îmi voi face patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mîna Ta mă va conduce şi dreapta Ta mă va ţine. Dacă voi zice: «Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!», iată că nici chiar întunericul nu m-ar ascunde de Tine; ci noaptea ar străluci ca ziua şi întunericul ca lumina“ (Psalmul 139:7–12). Nu există nici un loc în care ne-am putea duce şi nici o situaţie cu care ne-am putea confrunta, care să-l pună pe Iehova în imposibilitatea de a ne vedea sau să pună spiritul său în imposibilitatea de a ne ajuta.

11, 12. a) Cum s-a demonstrat capacitatea lui Iehova de a vedea şi de a da ajutor în cazul lui Iona, chiar dacă Iona a pierdut din vedere pentru un timp lucrul acesta? b) La ce ar trebui să ne ajute experienţa lui Iona?

¹¹ Într-o anumită ocazie, profetul Iona a pierdut din vedere acest lucru. Iehova îi încredinţase însărcinarea de a le predica locuitorilor din Ninive. Dintr-un motiv oarecare, el a considerat că nu putea îndeplini această însărcinare. Probabil că gândul de a sluji în Ninive l-a înspăimântat pe Iona din cauza reputaţiei asirienilor de a fi oameni cruzi. Aşadar, el a încercat să se ascundă. În portul maritim Iafo, el a reuşit să obţină un loc pe o corabie care pleca spre Tarsis (de obicei asociat cu Spania, fiind situat la o distanţă de 3 500 de kilometri de Ninive). Iehova însă l-a văzut îmbarcându-se şi ducându-se să se culce jos în cala corabiei. De asemenea, Dumnezeu a ştiut unde se afla Iona mai târziu, când a fost aruncat peste bord, şi Iehova l-a auzit pe Iona atunci când, din pântecele peştelui uriaş, a promis că îşi va împlini jurământul. Ajutat să ajungă înapoi pe uscat, lui Iona i s-a dat din nou posibilitatea să-şi îndeplinească însărcinarea. — Iona 1:3, 17; 2:1—3:4.

¹² Mult mai bine ar fi fost pentru Iona să se fi bizuit de la început pe spiritul lui Iehova pentru a fi ajutat să-şi îndeplinească misiunea! Mai târziu însă, Iona şi-a consemnat în mod umil experienţa, iar, de atunci încoace, această relatare i-a ajutat pe mulţi să manifeste acea încredere în Iehova care, în cazul lui Iona, păruse a fi un lucru atât de dificil de câştigat. — Romani 15:4.

13. a) Ce însărcinări îndeplinise cu fidelitate Ilie înainte de a fugi de regina Izabela? b) Cum l-a ajutat Iehova pe Ilie, chiar şi atunci când acesta se gândea să se ascundă în afara graniţelor Israelului?

¹³ Experienţa lui Ilie a fost întrucâtva diferită. El prezentase în mod fidel hotărârea lui Iehova conform căreia Israelul urma să fie afectat de secetă ca pedeapsă pentru păcatele sale (1 Împăraţi 16:30–33; 17:1). El apărase cu îndrăzneală închinarea adevărată în confruntarea de pe muntele Carmel dintre Iehova şi Baal. Şi dusese acţiunea până la capăt prin executarea a 450 de profeţi ai lui Baal în valea pârâului Chison. Dar când regina Izabela a jurat furioasă că va face ca Ilie să fie ucis, profetul a fugit din ţară (1 Împăraţi 18:18–40; 19:1–4). A fost Iehova prezent pentru a-l ajuta în acel moment dificil? Da, a fost. Dacă Ilie ar fi urcat pe un munte înalt, ca şi cum s-ar fi urcat în cer; dacă s-ar fi ascuns într-o peşteră adâncă din inima pământului, ca şi cum ar fi coborât în Şeol; dacă ar fi fugit spre vreo insulă îndepărtată cu o viteză asemănătoare celei cu care se răspândeşte pe pământ lumina zorilor — mâna lui Iehova ar fi fost prezentă pentru a-l întări şi pentru a-l conduce (compară cu Romani 8:38, 39). Iar Iehova l-a întărit nu numai furnizându-i hrană în vederea călătoriei pe care urma s-o efectueze, ci şi arătându-i minunate manifestări ale forţei Sale active. Fortificat în felul acesta, Ilie şi-a întreprins următoarea misiune profetică. — 1 Împăraţi 19:5–18.

14. a) De ce ar fi greşit să tragem concluzia că Dumnezeu este omniprezent? b) În ce împrejurări i-a susţinut Iehova în mod iubitor pe slujitorii săi din timpurile moderne? c) Cum anume ar fi prezent Dumnezeu chiar şi în cazul în care ne-am afla în Şeol?

¹⁴ Cuvintele profetice din Psalmul 139:7–12 nu vor să spună că Dumnezeu este omniprezent sau că el personal este prezent în orice loc şi în orice moment. Scripturile demonstrează în mod clar altceva (Deuteronomul 26:15; Evrei 9:24). Totuşi, slujitorii săi nu sunt niciodată într-un loc în care Iehova să nu poată ajunge. Acest lucru este valabil în cazul acelora care au mers în locuri îndepărtate pentru a-şi îndeplini însărcinările lor teocratice. A fost valabil în cazul Martorilor loiali închişi în lagărele de concentrare naziste în timpul celui de-al doilea război mondial şi a fost valabil în cazul misionarilor ţinuţi la carceră în China la sfârşitul anilor ’50 şi începutul anilor ’60. A fost valabil şi în cazul fraţilor şi surorilor noastre dragi dintr-o ţară situată în Africa centrală, care au trebuit să fugă de repetate ori din satele lor, ba chiar din ţara lor. Dacă este necesar, Iehova poate ajunge chiar şi în Şeol, mormântul comun, şi să-i aducă pe cei loiali înapoi prin intermediul învierii. — Iov 14:13–15; Luca 20:37, 38.

Acela care ne înţelege cu adevărat

15. a) De când poate Iehova să observe dezvoltarea noastră? b) Referindu-se la rinichi, cum indică psalmistul măsura în care ne cunoaşte Dumnezeu?

¹⁵ Sub inspiraţie, psalmistul atrage atenţia asupra faptului că Dumnezeu ne cunoaşte chiar înainte de momentul naşterii noastre, spunând: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pîntecele mamei mele. Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil. Minunate sînt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!“ (Psalmul 139:13, 14). Combinarea, în momentul conceperii, a unor gene provenite de la tatăl şi de la mama noastră realizează un model care influenţează profund potenţialul nostru fizic şi intelectual. Dumnezeu cunoaşte potenţialul respectiv. În acest psalm sunt menţionaţi în mod deosebit rinichii, care sunt utilizaţi adeseori în Scripturi pentru a reprezenta aspectele ascunse ale personalităţii (Psalmul 7:9; Ieremia 17:10).a Iehova a cunoscut aceste detalii referitoare la noi încă înainte să ne fi născut. De asemenea, el este acela care din interes iubitor a conceput corpul uman în aşa fel încât o celulă fecundată din uterul mamei să producă o locuinţă protectoare care să ‘adăpostească’ embrionul şi să-l ocrotească pe măsură ce acesta se dezvoltă.

16. a) Cum accentuează Psalmul 139:15, 16 puterea de pătrundere a privirilor lui Dumnezeu? b) De ce ar trebui să ne încurajeze acest lucru?

¹⁶ Apoi, accentuând puterea de pătrundere a privirilor lui Dumnezeu, psalmistul adaugă: „Oasele mele nu erau ascunse de Tine, cînd am fost făcut într-un loc tainic, ţesut într-un chip ciudat, ca în părţile de jos ale pămîntului [evident, o referire poetică la uterul mamei sale, dar şi o aluzie la crearea lui Adam din ţărână]. Ochii tăi au văzut fiinţa mea neîntocmită [embrionul meu, NW] şi în cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele, care din zi în zi luau chip, cînd nu era încă nici unul din ele [nici o parte distinctâ a corpului]“ (Psalmul 139:15, 16). Nu există nici o îndoială în această privinţă: indiferent că cei din jur ne înţeleg sau nu, Iehova ne înţelege. Ce efect ar trebui să aibă acest lucru asupra noastră?

17. Dacă şi noi apreciem lucrările lui Dumnezeu ca fiind minunate, ce vom fi stimulaţi să facem?

¹⁷ Scriitorul Psalmului 139 a recunoscut faptul că lucrările lui Dumnezeu, despre care scria el, erau minunate. Le consideri şi tu la fel? Un lucru minunat determină o persoană să gândească în mod profund sau să manifeste o atenţie deosebită. Probabil că aşa reacţionezi şi tu în faţa lucrărilor creaţiei fizice a lui Iehova (compară cu Psalmul 8:3, 4, 9). Te gândeşti şi tu în acelaşi mod la ceea ce a făcut el în vederea stabilirii Regatului Mesianic, la ceea ce face pentru ca vestea bună să fie predicată pe tot pământul, precum şi la modul în care Cuvântul său transformă personalitatea umană? — Compară cu 1 Petru 1:10–12.

18. Cum ne va influenţa faptul de a considera că lucrarea lui Dumnezeu este inspiratoare de teamă?

¹⁸ Se aplică în mod similar şi în cazul tău faptul că contemplarea lucrării lui Dumnezeu este inspiratoare de teamă, adică produce în tine o teamă sănătoasă, o teamă care generează o motivaţie puternică, o teamă care are un efect profund asupra personalităţii tale şi asupra modului în care îţi utilizezi viaţa (compară cu Psalmul 66:5)? Dacă da, atunci inima te va îndemna să-l elogiezi pe Iehova, să-l lauzi, să-ţi creezi ocazii pentru a le vorbi altora despre scopul său şi despre lucrurile minunate pe care le rezervă celor care îl iubesc. — Psalmul 145:1–3.

[Notă de subsol]

Cum ai putea explica?

◻ Cum ne ajută faptul de a şti că „Iehova este Dumnezeu“ să-i slujim cu bucurie?

◻ Cum ar trebui să ne fie influenţată viaţa de faptul că Dumnezeu ştie tot ce facem?

◻ De ce este încurajator pentru noi faptul că nu suntem niciodată în afara privirilor lui Dumnezeu?

◻ De ce Dumnezeu ne poate înţelege într-un mod în care nici un om n-o poate face?

◻ De ce un asemenea studiu ne determină să dorim să-l elogiem pe Iehova?