Capitolul 7

A avea copii — o responsabilitate şi o răsplată

 1–4. a) Care sînt cîteva din aspectele uimitoare legate de dezvoltarea copilului în uter? b) Cum te ajută cunoaşterea acestor lucruri să apreciezi Psalmul 127:3?

A DA NAŞTERE la copii este o perspectivă pe cît de emoţionantă, pe atît de serioasă. Ce-i drept, este un eveniment care are loc zilnic în mijlocul omenirii. Totuşi fiecare naştere este rezultatul unor procese uimitor de complicate. Dacă înţelegem ceva despre ele, putem aprecia mai bine de ce psalmistul inspirat s-a simţit îndemnat să spună: „Iată, copiii sînt o moştenire de la DOMNUL [Iehova, NW], rodul pîntecelui este o răsplată“ (Psalmul 127:3). Să examinăm ce se întîmplă.

² Un spermatozoid de la un bărbat se uneşte în femeie cu un ovul. Cele două celule devin una singură, şi ea începe să se dividă. Ea devine două, cele două devin patru, cele patru devin opt, pînă cînd, în cele din urmă, această unică celulă ajunge, la omul adult, la cifra aproximativă de 60 000 de miliarde de celule! La început noile celule erau toate la fel, apoi ele au început să se diferenţieze — celule osoase, celule musculare, celule nervoase, celule hepatice, celule ale ochiului, celule epiteliale etc.

³ Unele dintre misterele reproducerii şi diferenţierii celulelor au fost descoperite, dar multe rămîn nedezlegate. Ce anume face ca celula iniţială să înceapă să se dividă? În timp ce diviziunea continuă, ce anume determină ca celulele să înceapă să se diferenţieze în multe tipuri diferite? Ce anume face ca aceste tipuri diferite de celule să se grupeze luînd forme, dimensiuni şi funcţiuni speciale, pentru a deveni ficat, nas, un deget mic de la picior? Aceste diferenţieri încep să aibă loc la momente prestabilite. Ce anume controlează orarul fiecăreia? De asemenea, acest embrion care se dezvoltă în uterul mamei este un corp cu o structură genetică diferită de a ei. În mod normal, corpul ei respinge ţesuturile străine, cum ar fi grefele de piele sau transplantul de organe de la alte persoane. De ce nu respinge acest embrion străin din punct de vedere genetic, în loc să-l hrănească circa 280 de zile?

⁴ Toate aceste activităţi uimitoare au loc în mod planificat, deoarece Iehova Dumnezeu le-a programat în celula unică formată din unirea spermatozoidului cu ovulul. Psalmistul indică acest lucru atunci cînd îi spune Creatorului: „Ochii tăi au văzut chiar embrionul meu, şi în cartea ta erau înscrise toate părţile sale, privitor la zilele cînd s-au format şi încă nu exista nici una dintre ele“. — Psalmul 139:16, NW.

DEZVOLTAREA ŞI NAŞTEREA

 5–8. Care sînt cîteva din lucrurile care se petrec în uter între săptămîna a patra şi momentul naşterii unui copil?

⁵ Embrionul se dezvoltă rapid. În a patra săptămînă el are creier, sistem nervos şi aparat circulator cu o inimă care pompează sînge prin vasele aflate deja la locurile lor. Sîngele este fabricat timp de şase săptămîni în sacul vitelin; apoi, această funcţie este preluată de ficat şi, în cele din urmă, este îndeplinită de măduva osoasă. În a cincea săptămînă încep să se formeze mîinile şi picioarele; iar peste alte trei săptămîni apar degetele de la mîini şi de la picioare. Pînă în a şaptea săptămînă sînt formate principalele grupuri de muşchi, împreună cu ochii, urechile, nasul şi gura.

⁶ „Oasele mele, continuă psalmistul vorbindu-i lui Iehova Dumnezeu, nu-ţi erau ascunse cînd am fost făcut în secret“ (Psalmul 139:15, NW). În săptămîna a noua, cartilajele se transformă în oase, în timp ce se formează scheletul, iar copilul în dezvoltare nu se mai numeşte embrion, ci fetus. „Tu însuţi ai produs rinichii mei“ (Psalmul 139:13, NW). Procesele divine care determină acest lucru au loc în luna a patra, iar acum rinichii filtrează sîngele.

⁷ În acest moment copilul în dezvoltare se mişcă, se răsuceşte, îşi strînge degetele de la mîini sau de la picioare atunci cînd în palma mîinii sau în talpa piciorului simte o senzaţie de gîdilare. Prinde orice între degetul mare şi arătător şi îşi suge degetul mare exersîndu-şi astfel muşchii care vor fi folosiţi mai tîrziu pentru a se hrăni la sînul mamei sale. Sughiţă şi mama îi simte mişcările. În luna a şasea multe organe sînt practic complete. Nările s-au deschis, au apărut sprîncenele, în curînd se vor deschide ochii, iar urechile vor funcţiona astfel încît, încă din uter, copilul poate fi speriat de zgomote puternice.

⁸ După 40 de săptămîni încep durerile naşterii. Muşchii uterini ai mamei se contractă şi copilul este expulzat în lume. În acest proces, capul copilului se deformează adesea, dar, întrucît oasele craniului nu sînt încă sudate, capul îşi reia după naştere forma normală. Pînă acum mama a făcut totul pentru copil: i-a furnizat oxigen, hrană, ocrotire, căldură şi a îndepărtat reziduurile. Acum copilul trebuie să înceapă să acţioneze singur şi repede, altfel va muri.

 9. Pentru ca bebeluşul să poată trăi în afara uterului, ce schimbare trebuie să aibă loc repede?

⁹ El trebuie să înceapă să respire pentru ca plămînii să oxigeneze sîngele. Dar pentru a face acest lucru, trebuie să aibă loc instantaneu o altă schimbare drastică: calea pe care circulă sîngele trebuie să se schimbe! În timp ce fetusul se afla în uter, în peretele inimii sale se afla un orificiu. Acest perete separa auriculul drept de cel stîng şi împiedica o mare cantitate din sîngele copilului să ajungă în plămîni. Sîngele care curgea spre plămîni era purtat în cea mai mare parte de o arteră derivată pe lîngă ei. În uter, numai circa 10% din sînge trecea prin plămîni, dar după naştere tot sîngele trebuie să facă acest lucru şi imediat! Pentru a se realiza aceasta, la cîteva secunde după naştere, marea arteră derivată pe lîngă plămîni se contractă, iar sîngele care circula prin ea trece acum prin plămîni. Între timp orificiul din peretele inimii se închide, şi tot sîngele pompat din partea dreaptă a inimii circulă acum spre plămîni pentru a fi oxigenat. Copilul respiră, sîngele este oxigenat, s-au petrecut schimbări dramatice şi copilul trăieşte! Aşa cum rezumă foarte frumos psalmistul inspirat: „Tu m-ai ţinut adăpostit în pîntecele mamei mele. Te voi lăuda, deoarece sînt minunat făcut, într-un mod care inspiră teamă“. — Psalmul 139:13, 14, NW.

10. Luînd în considerare dezvoltarea uimitoare a unui copil în uter, ce ar trebui să simtă părinţii în legătură cu copilul lor?

¹⁰ Cu cîtă recunoştinţă ar trebui cuplurile căsătorite să privească acest dar de la Iehova, această putere de a produce o creatură umană, un copil care este o părticică din amîndoi, dar este diferit de fiecare dintre ei! Într-adevăr, „o moştenire de la Iehova“!

A PURTA DE GRIJĂ “MOŞTENIRII“

11. Ce întrebări ar trebui să-şi pună cei care se gîndesc să aibă copii, şi de ce?

¹¹ Ceea ce l-a determinat pe Iehova să stabilească legea care limitează relaţiile sexuale numai la cuplurile căsătorite a fost mai mult decît moralitatea. El avea în vedere totodată venirea pe lume a copiilor. Un copil are nevoie atît de un tată, cît şi de o mamă care să se iubească unul pe altul şi care îşi vor iubi şi îngriji vlăstarul. Nou-născutul are nevoie de căldura şi siguranţa unui cămin, de un tată şi de o mamă care-l doresc şi care îi vor furniza condiţiile necesare pentru a creşte şi a-şi dezvolta personalitatea. Un soţ şi o soţie care doresc să aibă un copil ar trebui să se întrebe: Dorim un copil? Putem să-i asigurăm cele necesare — nu numai din punct de vedere fizic, ci şi afectiv şi spiritual? Îl vom educa în mod corespunzător, dîndu-i exemple bune de urmat? Sîntem dispuşi să acceptăm responsabilităţile şi sacrificiile pe care le implică calitatea de părinţi? Cînd eram copii, poate ni s-a părut că părinţii noştri au fost restrictivi cu noi, dar cînd devenim părinţi constatăm ce misiune consumatoare de timp este în realitate creşterea unui copil. Dar împreună cu resposabilităţi, calitatea de părinte poate aduce şi mari bucurii.

12–14. Odată ce o femeie este însărcinată, cum poate ea contribui la dezvoltarea unui copil sănătos prin a) dieta ei? b) atitudinea faţă de alcool, tutun, droguri? c) ţinerea sub control a stării afective?

¹² Decizia a fost luată — fie de părinţi, fie de împrejurări biologice. Tu, soţia, eşti însărcinată. Acordarea de îngrijiri acestei ‘moşteniri de la Iehova’ începe. Există unele lucruri pe care trebuie să le mănînci, iar altele pe care trebuie să le eviţi sau să le reduci. Alimentele bogate în fiera sînt importante, căci în uter copilul acumulează suficient fier ca să-i ajungă pînă în a şasea lună după naştere. Ai nevoie de mai mult lapte (este bună şi brînza) pentru a-i furniza copilului calciul necesar la formarea oaselor. Iar un consum echilibrat de hidraţi de carbonb te va ajuta să eviţi creşterea excesivă în greutate. Este adevărat, tu mănînci pentru doi, dar unul este extrem de mic!

¹³ Există şi alţi factori care ar putea fi necesar să fie luaţi în considerare sau nu, în funcţie de modul tău de viaţă. Băuturile alcoolice transmit alcool fetusului, de aceea este necesară prudenţa, dat fiind că excesul de alcool poate produce întîrziere mintală şi psihică. Unii copii au fost născuţi beţi deoarece mamele lor erau mari consumatoare de alcool. Fumatul introduce nicotina în circuitul sanguin al fetusului şi provoacă totodată înlocuirea oxigenului din sînge cu monoxid de carbon. Astfel, perspectivele copilului de a avea o sănătate normală pot fi prejudiciate în mod ireparabil încă înainte de naşterea lui. Avortul spontan şi naşterea de copii morţi sînt mult mai frecvente la femeile care fumează. Drogurile, care provoacă dependenţă, consumate de mamă pot determina naşterea unui copil drogat, iar unele substanţe active care nu creează dependenţă şi care sînt administrate ca medicamente se pot dovedi, de asemenea, periculoase, ele putînd paraliza copilul. Chiar consumul excesiv de cafea este suspectat de a cauza unele daune.

¹⁴ În plus, stresul pe plan afectiv al mamei poate modifica secreţia hormonală făcînd ca fetusul să fie superactiv, fapt care poate cauza ca nou-născutul să fie neliniştit şi iritabil. Copilul în dezvoltare poate fi ‘ţinut adăpostit în pîntecele mamei sale’, dar ar fi o greşeală să credem că este complet lipsit de legătură cu lumea din jur. Prin intermediul mamei el poate fi afectat. Ea este unicul lui mijloc de legătură cu lumea din afară, iar acest lucru face ca de ea să depindă în primul rînd faptul că efectul exercitat va fi bun sau rău. Modul în care ea îşi poartă de grijă şi modul în care reacţionează la împrejurări au un rol decisiv. Se înţelege de la sine că în toate acestea ea are nevoie de cooperarea celor din jurul ei şi îndeosebi de iubirea şi îngrijirea soţului ei. — Compară cu 1 Samuel 4:19.

DECIZII CARE TREBUIE LUATE

15, 16. Ce decizii trebuie luate în legătură cu locul şi modul în care va avea loc naşterea?

¹⁵ Vei naşte copilul într-un spital, sau acasă? În unele cazuri nu ai posibilitate de alegere. În multe regiuni nici nu există spitale. În alte regiuni, faptul de a naşte acasă poate fi o raritate şi poate prezenta riscuri din cauza lipsei unei asistenţe de specialitate, cum ar fi cea din partea unei moaşe. Acolo unde este posibil, este bine întotdeauna ca în perioada gravidităţii femeia să fie examinată de un medic, pentru a şti dacă se poate aştepta la o naştere normală sau dacă aceasta va fi însoţită de complicaţii.

¹⁶ Vei naşte sub anestezie sau pe cale naturală? Tu şi soţul tău trebuie să decideţi, după ce veţi cîntări avantajele şi dezavantajele. Naşterea naturală poate implica şi participarea soţului la acest eveniment important. Copilul este aşezat imediat lîngă mamă. Unii consideră că acestea sînt avantaje de care trebuie să se ţină cont cu seriozitate, dacă examinările medicale arată că naşterea va fi fără complicaţii. Unii cercetători susţin că acei copii care sînt născuţi în condiţiile mai paşnice ale unei naşteri naturale nu prea sînt afectaţi de probleme de ordin psihic şi de boli psihosomatice.

17–19. Ce au dezvăluit cercetările în legătură cu oportunitatea faptului ca nou-născutul să fie lîngă mamă cît mai curînd posibil după naşterea sa?

¹⁷ Revista Psychology Today din decembrie 1977 afirmă:

„Psihologii au ştiut de decenii că primul an din viaţa unui copil poate avea o influenţă de durată asupra dezvoltării lui mintale şi fizice de mai tîrziu. Acum se observă că prima zi a copilului — dacă nu chiar primele 60 de minute — sînt tot atît de decisive. Legătura afectivă care se dezvoltă între mamă şi copil şi felul cum începe mama să-l îngrijească, sînt deosebit de importante după naştere. Studii recente demonstrează totodată că primele ore pot contribui mult în ce priveşte modelarea atitudinii mamei faţă de copil, tăria ataşamentului ei faţă de acesta şi capacitatea ei de a-i acorda îngrijiri materne“.

¹⁸ Dacă mama nu a suferit o anesteziere generală în timpul naşterii, bebeluşul va fi vioi, va avea ochii deschişi, va privi în jur, va face mişcări, se va întoarce în direcţia din care se aud voci omeneşti şi va fi atent îndeosebi la registrul înalt al vocii feminine. Contactul vizual dintre mamă şi copil se poate stabili repede. Acest lucru pare să fie important, iar conform unor studii, mamele au declarat că atunci cînd bebeluşul lor le-a privit, ele s-au simţit mult mai apropiate de el. Contactul fizic, la nivelul pielii, între mamă şi copil imediat după naştere este considerat avantajos pentru amîndoi.

¹⁹ Cercetătorii pretind că problemele unor bebeluşi care trebuie tratate în centre medicale pot să provină uneori din primele ore de viaţă. Comparaţiile făcute între copiii care au primit la naştere tratamentul clinic standard şi cei care au fost aşezaţi imediat lîngă mamele lor dezvăluie că, după o lună, bebeluşii care au avut parte de naştere naturală se dezvoltă mai bine. „Şi mai impresionant, afirmă revista Psychology Today, este faptul că la vîrsta de cinci ani, copii care au fost puşi imediat alături de mamele lor au un coeficient de inteligenţă substanţial superior şi un nivel mai avansat la testele de vocabular decît copiii care au fost trataţi conform procedurilor clinice standard.“

20. Ce altceva nu trebuie să uităm pentru a lua o decizie înţeleaptă asupra acestor probleme?

²⁰ În toate acestea trebuie însă cîntărite cu seriozitate împrejurările. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că primii noştri părinţi umani ne-au transmis ca moştenire imperfecţiunea. Lucrul acesta îi răpeşte astăzi „naşterii naturale“ ceva din naturaleţea ei, iar defectele noastre moştenite pot cauza complicaţii (Geneza 3:16; 35:16–19; 38:27–29). Deciziile voastre să fie determinate de împrejurările voastre personale şi de ceea ce consideraţi că este cel mai înţelept în cazul vostru, indiferent că aceasta va corespunde sau nu naşterii „ideale“ la care aspiră alţii.

21, 22. Care sînt cîteva din avantajele alăptării?

²¹ Îţi vei alăpta copilul? Există multe avantaje atît pentru tine, cît şi pentru copilaş. Laptele de mamă este alimentul perfect pentru sugari. El este uşor de digerat şi îl protejează împotriva infecţiilor, tulburărilor intestinale şi problemelor respiratorii. În primele zile, mamelele secretă colostru, un fluid gălbui deosebit de bun pentru nou-născuţi deoarece 1) este sărac în grăsimi şi hidraţi de carbon şi este deci mai uşor de digerat, 2) este mai bogat în anticorpi decît laptele matern care se va produce în decurs de cîteva zile şi 3) are un uşor efect laxativ care contribuie la eliminarea celulelor, mucusului şi bilei, care s-au acumulat în intestinele sugarului înainte de naştere.

²² Alăptarea este avantajoasă pentru mamă. Ea reduce sîngerările deoarece suptul stimulează contracţiile uterine. Suptul stimulează totodată glandele mamare să producă mai mult lapte, iar mamele care se temeau că n-ar putea produce suficient lapte descoperă că nu duc lipsă. Alăptatul cu regularitate amînă în unele cazuri reînceperea ovulaţiei şi a ciclului menstrual şi poate acţiona într-o oarecare măsură ca un anticoncepţional natural. Societatea americană de oncologie afirmă că „printre mamele care au alăptat se înregistrează mai puţine cazuri de cancer la sîn“. Alăptatul este avantajos totodată şi pentru bugetul familiei!

DEZVOLTAREA COPILULUI — CUM VEI ŢINTI CU SĂGEATA?

23. Ce principii referitoare la educarea copiilor se sugerează în Psalmul 127:4, 5?

²³ „Ca săgeţile în mîna unui războinic, aşa sînt copiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care şi-a umplut tolba de săgeţi cu ei!“ (Psalmul 127:4, 5). Valoarea unei săgeţi depinde de buna ei lansare la pornirea din arc. O săgeată trebuie lansată cu grijă şi îndemînare astfel încît să atingă ţinta. În mod asemănător, este un lucru vital ca voi, în calitate de părinţi, să vă analizaţi profund şi sub rugăciune ce fel de început în viaţă veţi da copilului vostru. Va deveni el sau ea, cînd va ieşi de sub îngrijirea voastră, un adult matur şi echilibrat, respectat de alţii şi o onoare pentru Dumnezeu?

24. a) Ce fel de atmosferă trebuie să se străduiască părinţii să creeze în familie pentru copiii lor? b) De ce este important acest lucru?

²⁴ Deciziile privitoare la îngrijire şi educare trebuie luate înainte de venirea pe lume a copilului. Părinţii constituie, în principal, întreaga lume a bebeluşului întîi-născut. Cum va fi această lume? Va dovedi ea faptul că părinţii au luat în considerare acest sfat din Cuvîntul lui Dumnezeu: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare şi orice defăimare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice fel de răutate. Şi fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos“ (Efeseni 4:31, 32)? Indiferent care este atmosfera din căminul vostru, ea se va reflecta asupra sugarului. Străduiţi-vă să faceţi ca lumea copilului vostru să fie o lume a păcii şi siguranţei, o lume plină de căldură şi iubire. Copilul care este iubit absoarbe aceste calităţi şi ele îl vor modela în mod corespunzător pe plan afectiv. El va simţi sentimentele voastre, va urma exemplul vostru. Legile genetice ale Creatorului nostru au făcut pregătiri minunate pentru dezvoltarea copilului în uter; cum îl veţi modela voi în afara uterului? Depinde foarte mult de condiţiile pe care le creaţi în familie. Ele determină, în aceeaşi măsură ca şi genele, ce fel de adult va deveni copilul. „Creşte-ţi băiatul conform căii potrivite pentru el; nici chiar atunci cînd va îmbătrîni nu se va abate de la ea“. — Proverbele 22:6, NW.

25, 26. De ce este raţional ca părinţii să le acorde mult timp şi atenţie copiilor lor?

²⁵ Nici un bărbat sau o femeie nu poate concepe un singur fir de iarbă, dar împreună ei pot concepe o altă fiinţă umană de o infinită complexitate şi diferită de orice altă persoană de pe pămînt! Este o realizare uimitoare, atît de uimitoare, încît este greu de crezut că foarte mulţi oameni din prezent nu apreciază caracterul sacru al responsabilităţii care decurge de aici! Oamenii plantează flori, le udă, le fertilizează solul, le curăţă de buruieni — totul pentru a obţine o grădină frumoasă. Nu ne vom face oare mai mult timp şi nu vom depune mai mult efort pentru a-i face pe copiii noştri să devină frumoşi?

²⁶ Un cuplu căsătorit are dreptul să aibă copii. Copiii, la rîndul lor, au dreptul de a avea părinţi nu numai cu numele, ci cu adevărat. Un creştin dedicat lui Dumnezeu poate consuma mult timp şi energie pentru a le împărtăşi altora cunoştinţa biblică în speranţa că va face un discipol, şi totuşi nu întotdeauna reuşeşte. Nu ar trebui părinţii creştini să petreacă chiar mai mult timp ‘pentru a-i instrui pe copiii lor în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova’ (Efeseni 6:4, NW)? Dacă ei vor creşte un copil pentru a fi un slujitor excelent al Furnizorului vieţii, Iehova Dumnezeu, nu va fi acesta un motiv de mare bucurie? Atunci, într-adevăr, faptul de a fi dat naştere acelui fiu sau acelei fiice se va dovedi a fi răsplătit din abundenţă. — Proverbele 23:24, 25.

27. În îndrumarea dezvoltării unui copil, de ce ar trebui să se ţină cont de personalitatea copilului?

²⁷ Psalmul 128:3 îi compară pe copii cu lăstarii de măslin: „Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi vor sta ca nişte lăstari de măslin în jurul mesei tale“. Pomilor li se pot da diferite forme prin palisare. Unii sînt făcuţi să crească întins lîngă un zid. Alţii se întind la mică înălţime deasupra solului. Unii chiar sînt făcuţi să rămînă pitici şi sînt opriţi din creştere prin tăierea rădăcinilor şi ţinerea lor în loc strîmt, cum este cazul la bonsai. O veche zicală scoate în evidenţă modul în care o educaţie timpurie îl va modela şi pe copil: „După cum este îndoit vlăstarul, aşa va creşte copacul“. Pentru aceasta este necesar un simţ al echilibrului. Pe de o parte, copilul are nevoie de îndrumare, astfel încît să-şi conformeze viaţa unor norme drepte. În acelaşi timp însă, nu ar trebui să ne aşteptăm ca el să se conformeze unui ideal preconceput pe care îl au părinţii referitor la tipul exact de personalitate care ar trebui cultivată. Nu puteţi face ca un măslin să rodească smochine. Instruiţi-l pe copil pe căi drepte, dar nu-l forţaţi să corespundă unui tipar predeterminat care nu va permite ca personalitatea sa distinctă şi darurile moştenite să-şi găsească o expresie normală. Faceţi-vă timp pentru a ajunge să cunoaşteţi copilul pe care l-aţi adus pe lume. Apoi, la fel ca în cazul unui pom tînăr, acordaţi-i copilului o îndrumare suficient de fermă pentru a-l ocroti şi susţine într-o direcţie corectă, dar şi suficient de blîndă pentru a nu frîna niciodată dezvoltarea copilului la deplina sa capacitate.

O RĂSPLATĂ DE LA IEHOVA

28. Cum putem trage foloase din ceea ce se spune în Geneza 33:5, 13, 14 referitor la grija lui Iacov pentru copiii săi?

²⁸ Un personaj din vechime, Iacov, a dovedit interes în ce priveşte îngrijirea copiilor săi. Cînd i-a fost propusă o călătorie al cărei ritm putea fi prea greu pentru ei, Iacov i-a spus celui care-i făcuse propunerea: „Domnul meu, vezi, copiii sînt plăpînzi, şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. Te rog, domnul meu s-o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma care va merge înaintea mea şi la pas cu copiii“. Cînd se întîlnise mai devreme cu fratele său, Esau, el fusese întrebat: „Cine sînt aceştia?“ Răspunsul lui Iacov a fost: „Sînt copiii pe care Dumnezeu i-a dat robului tău“ (Geneza 33:5, 13, 14). Astăzi părinţii ar trebui nu numai să arate o consideraţie plină de îndurare faţă de copiii lor, la fel ca Iacov, dar şi să-i privească aşa cum i-a privit el — ca o favoare de la Iehova. Bineînţeles, înainte de a se căsători, un bărbat ar trebui să cîntărească cu seriozitate dacă poate să întreţină o soţie şi copii. Biblia sfătuieşte: „Vezi-ţi întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului şi după aceea zideşte-ţi casa“ (Proverbele 24:27). În armonie cu acest sfat practic, un bărbat ar trebui să facă dinainte pregătiri pentru căsătorie şi viaţa de familie. Atunci, chiar dacă soţia ar rămîne însărcinată, fără să fi dorit, acest lucru ar fi întîmpinat cu bucurie şi fără teama că ar fi o povară din punct de vedere financiar.

29. De ce faptul de a avea copii ar trebui examinat dinainte cu seriozitate?

²⁹ Faptul de a avea copii merită, evident, să fie examinat foarte serios, nu numai în cazul primului născut, ci şi în cazul copiilor care pot urma. Constată cumva părinţii că reuşesc cu greu să hrănească, să îngrijească şi să educe copiii pe care-i au deja? Atunci, respectul faţă de Creatorul lor şi calitatea iubirii ar trebui cu certitudine să-i determine să se gîndească cum să exercite autocontrol pentru a opri mărirea în continuare a familiei.

30. a) De ce putem spune că un copil îi aparţine, în realitate, lui Dumnezeu? b) Cum ar trebui să influenţeze acest lucru punctul de vedere al părinţilor?

³⁰ În realitate, al cui este copilul? Într-un anume sens, al vostru. Dar, într-un alt sens, copilul îi aparţine Creatorului. Vouă vă este încredinţată îngrijirea lui, aşa cum părinţilor voştri le-a fost încredinţată îngrijirea voastră cînd eraţi copii. Dar voi nu eraţi în realitate proprietatea părinţilor voştri pentru ca ei să vă trateze cum le place; nici copilul vostru nu este, în acest sens, proprietatea voastră. Părinţii nu pot dirija sau controla momentul conceperii, nici dezvoltarea copilului în uter. Ei nu pot nici să vadă sau să înţeleagă pe deplin procesele minunate care sînt implicate (Psalmul 139:13, 15; Eclesiastul 11:5). Dacă o imperfecţiune fizică cauzează un avort sau naşterea unui copil mort, ei nu-l pot aduce la viaţă pe copil. Astfel, trebuie să recunoaştem cu umilinţă că Dumnezeu este Furnizorul vieţii în cazul nostru, al tuturor, şi că noi toţi îi aparţinem lui: „Al DOMNULUI [Iehova, NW] este pămîntul cu tot ce este pe el, lumea şi cei care o locuiesc“. — Psalmul 24:1.

31, 32. a) Ce responsabilitate au părinţii în faţa lui Dumnezeu? b) Care este rezultatul dacă ei îşi îndeplinesc cum se cuvine această responsabilitate?

³¹ Voi sînteţi răspunzători pentru copiii pe care-i aduceţi pe lume şi trebuie totodată să-i daţi socoteală Creatorului de modul în care îi creşteţi. El a creat pămîntul, a fixat scopul ca acesta să fie locuit şi i-a înzestrat pe primii noştri părinţi cu capacitatea de reproducere pentru a îndeplini acest scop. Faptul că ei l-au trădat i-a plasat de partea Adversarului care a sfidat exercitarea justă a suveranităţii lui Dumnezeu asupra familiei creaturilor sale din ceruri şi de pe pămînt. Educîndu-vă copiii astfel încît ei să devină oameni integri faţă de Creatorul lor, voi şi familia voastră puteţi dovedi că Adversarul este un mincinos, iar Iehova Dumnezeu spune adevărul. Aşa cum se afirmă în Proverbele 27:11: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte“.

³² Îndeplinirea obligaţiei pe care o aveţi faţă de copiii voştri şi a resposabilităţii faţă de Dumnezeu vă poate procura sentimentul unei adevărate împliniri în viaţă. Voi vă veţi putea uni cu sinceră apreciere glasul pentru a spune cuvintele din Psalmul 127:3: „Rodul pîntecelui este o răsplată“.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 93]

Apropierea de acum previne prăpastia dintre genearaţii de mai tîrziu