Puncte principale din Biblie: Psalm 1—41

Psalmistul îi cîntă laude lui Iehova

„Laude“. Aceasta este semnificaţia denumirii ebraice a cărţii Psalmilor, o denumire cît se poate de potrivită. Întreaga carte este într-adevăr un unic şi prelung strigăt de laudă adresată lui Iehova Dumnezeu. Psalmii relatează calităţile şi faptele de putere ale lui Iehova. Ei conţin profeţii şi redau sentimentele scriitorilor inspiraţi în timp ce erau persecutaţi sau trădaţi, cuprinşi de deznădejde sau chiar de mustrări de conştiinţă. Mulţi creştini care au trebuit să suporte încercări asemănătoare au fost încurajaţi de cuvintele Psalmilor.

Cartea Psalmilor este împărţită în cinci părţi. Să examinăm acum prima dintre acestea, care cuprinde Psalmii de la 1—41.

Să ne supunem scopurilor lui Iehova

Citiţi Psalmii 1—14. Acest grup de Psalmi conţine unele dintre subiectele cele mai frecvente din cartea Psalmilor: Importanţa Legii, profeţii referitoare la viitorul rege mesianic şi implorări de ajutor pentru a putea înfrunta situaţii grele. Ea ne mai învaţă că în pofida înfloririi temporare a celor răi, cei drepţi vor fi binecuvîntaţi.

◆ Ps 2:1 — Care este ‘lucrul deşert’ pe care naţiunile l-au ‘murmurat’ încontinuu?

Naţiunile au continuat să ‘murmure’ (sau să ‘mediteze’) pentru a-şi exercita propria lor autoritate în loc să-l recunoască pe Unsul lui Iehova. Aceste cuvinte şi-au găsit împlinirea în secolul întîi, e.n. cînd autorităţile romane şi iudaice şi-au unificat puterile pentru a-l ucide pe Isus Cristos Regele uns de Iehova (Fapte 4:26–28). Împlinirea principală însă, a avut loc de la 1914 încoace, cînd toate naţiunile l-au respins pe Regele întronat al lui Dumnezeu şi au căutat să-şi asigure propria lor suveranitate.

◆ Ps 2:12 — De ce a fost dat ordinul: „sărutaţi fiul“?

În timpurile biblice, sărutul era un semn al prieteniei şi se practica la primirea oaspeţilor în propria casă. În acest verset Iehova ordonă naţiunilor să-i sărute Fiul adică să-l primească în calitate de Rege uns. — Psalm 2:2, 6–8.

◆ Ps 9:12 — De ce cercetează lehova „vărsarea de sînge“?

Aşa cum procedează un judecător, Iehova îi cercetează pe aceia care se fac vinovaţi de vărsarea sîngelui slujitorilor săi nevinovaţi (Geneza 9:5, 6; Luca 11:49, 50). El îi pedepseşte pe cei vinovaţi. Dar nu face lucrul acesta fără să urmeze un criteriu. Psalmistul David ne asigură: „Cu siguranţă că nu va uita strigătul celor oprimaţi.“ — Confruntă cu 2 Petru 2:9.

◆ Ps 11:3 — Ce „fundamente“ sînt dărîmate?

Fundamentele sînt justiţia, legea şi ordinea, — acele fundamente pe care se sprijină societatea. Dacă ordinea socială se destramă şi nu mai există nici o posibilitate pentru a se face dreptate, ce trebuie să facă cel ce se teme de Dumnezeu? Trebuie să se încreadă în Iehova Dumnezeu. El şade pe tronul său ceresc, vede tot ceea ce se petrece şi nu ne va părăsi.

Ce învăţăm de aici: Psalmul 4:5 îi îndeamnă pe toţi aceia care se tem de Dumnezeu ‘să jertfească jertfe de dreptate’. Pe vremea lui David israeliţii trebuiau să aducă jertfe pe altarul lui Iehova. Însă, trebuia să fie animaţi de motive drepte şi să se căiască în mod sincer (Isaia 1:11–17). Şi creştinii cînd aduc jertfele lor spirituale, trebuie să fie animaţi de motivaţii drepte trăind totodată conform înaltelor norme ale lui Iehova Dumnezeu. — Evrei 13:4, 5, 15, 16; 1 Petru 2:1, 5.

Un Dumnezeu fără egal

Citiţi Psalmii 15—24. Acest grup de Psalmi conţine diverse exprimări de laude lui Iehova. Aici, El este descris ca Ocrotitor al poporului său (18), Creator şi Legislator (19), Salvator (20), Ocrotitor al Regelui ales de el (21), Mare Păstor (23) şi Rege glorios (24).

◆ Ps 16:10 — Cine este „loialul“ menţionat aici?

Unii învăţaţi biblişti, consideră că acest verset se referă în general la cei loiali, bazîndu-se pe faptul că în unele manuscrise ebraice termenul tradus prin „loial“ este la numărul plural. Însă, atunci cînd acest verset este citat în Scripturile greceşti creştine, cuvîntul este la singular ceea ce demonstrează că se referă la un singur „loial“. La cine? În primul rînd, probabil chiar la David. Dar, în mod profetic, atît Petru cît şi Ioan aplică acest verset la Isus. — Fapte 2:25–32; 13:35–37.

◆ Ps 21:3 — Ce era „Coroana de aur purificat“?

Probabil că este vorba despre o coroană literală ca aceea luată de pe capul idolului Malcom. (Vezi 2 Samuel 12:29, 30, T.L.)a Sau e vorba poate de o coroană figurativă, un simbol al strălucirii pe care victoria lui David a dat-o glorioasei sale regalităţi. Însă profetic, acest psalm arată că Iehova i-a dat lui Isus coroana regală în 1914. „Coroana de aur purificat“ simbolizează faptul că domnia sa este de cea mai înaltă calitate.

◆ Ps 22:1 — L-a părăsit Dumnezeu pe David?

Nu, dar se părea că ar fi făcut-o, cînd David a fost nevoit să îndure întinsa persecuţie din partea duşmanilor săi. Modul lui David de a reacţiona, în faţa problemelor, mod caracteristic oamenilor, nu era un semn al lipsei de credinţă, el continuînd să se roage cu încredere să fie eliberat (versetele din Ps 22:16–19). Este interesant faptul că Isus a citat acest pasaj înaintea morţii sale pe stîlpul de tortură. Prin întrebarea ‘de ce?’, Isus a lăsat să se înţeleagă cît au fost de mari presiunile la care a fost supus, declarîndu-se, în acelaşi timp nevinovat faţă de acuzaţiile false care au dus la executarea sa.

Ce învăţăm din aceasta: Apostolul Pavel citează Psalmul 22:22 pentru a-l aplica la modul în care Isus Cristos preia iniţiativa printre fraţii săi unşi pentru a proclama numele lui Dumnezeu (Evrei 2:11, 12). Psalmul 22:27 vorbeşte de timpul în care „toate familiile naţiunilor“ îl vor lăuda pe Iehova împreună cu poporul său. Astăzi, o mare mulţime provenită din orice naţiune i se închină lui Iehova împreună cu fraţii lui Isus (Apocalips 7:9). Trebuie să ne ţinem strîns de această organizaţie condusă de Dumnezeu.

Marea putere a lui Iehova

Citiţi Psalmii 25—34. În Psalmii 25 şi 26, David afirmă că vrea să umble în propria-i integritate. Urmează apoi expresii de puternică încredere în Iehova, iar în Psalmul 33 o măreaţă descriere a puterii lui Iehova.

◆ Ps 28:8 — Cine este „Unsul“ lui Iehova?

În acest verset, „Unsul“ este poporul ales al lui Iehova aşa cum se poate deduce din versetul paralel care spune că „Iehova este o forţă pentru poporul său“. Aceste cuvinte au o semnificaţie profetică asemănătoare acelora din Habacuc 3:13, indicînd că în bătălia Armaghedonului rămăşiţa unsă va fi salvată de Iehova.

◆ Ps 29:5, 6 — În ce sens vocea lui Iehova frînge cedrii?

Psalmul acesta conţine o vie descriere a puterii lui Iehova, vocea sa fiind asemănată cu o vijelie. Această vijelie se deplasează din Liban, din nord, spre regiunile deşertice din sud, insuflînd teama pe unde trece (versetul 9b din Ps 29). Vîntul face să freamăte cedrii din Liban, făcîndu-i „să salte împrejur asemenea unui viţel“, iar fulgerele doboară unii copaci ‘frîngîndu-i’. Din cauza vînturilor ‘deşertul se zvîrcoleşte’ (versetul 8 din Ps 29) spulberînd nisipul de parcă s-ar zbate în agonie.

◆ Ps 33:6 — Ce este ‘spiritul gurii lui Iehova’?

Spiritul sau respiraţia, despre care este vorba aici, este spiritul lui Iehova sau forţa sa activă. Aşa cum cuvintele ne ies din gură o dată cu respiraţia, tot la fel cuvîntul, ordinul lui Iehova iese însoţit de respiraţia sa, sau spiritul său. Dumnezeu şi-a folosit spiritul pentru a crea soarele, luna şi stelele, adică armata, în sens figurat a cerurilor materiale. — Vezi Geneza 1:1, 2.

Ce învăţăm de aici: În Psalmul 26:5 David a spus că a urît congregaţia răufăcătorilor. Astăzi, în mod asemănător, martorii lui lehova nu frecventează societatea răufăcătorilor (1 Corinteni 15:33). Exact aşa cum David se interesa foarte mult de casa lui Dumnezeu, tot aşa adevăraţii creştini sînt bucuroşi să frecventeze societatea fraţilor lor în organizaţia lui Iehova. — Psalm 26:6–8; 122:1.

„Binecuvîntat să fii Iehova“

Citiţi Psalmii 35—41. Din acest grup de Psalmi se reliefează Psalmul 36, care îl descrie pe Iehova ca pe izvorul vieţii şi Psalmul 37, care ne asigură că cine se lasă instruit va fi pînă la urmă răsplătit. În mod special este demn de menţionat şi Psalmul 40, care vorbeşte în mod profetic despre Isus Cristos.

◆ Ps 35:19 — De ce ‘fac cu ochiul’ duşmanii lui David?

Literalmente, textul ebraic îi numeşte „duşmanii mei [prin] falsitate“. Aceasta indică faptul că ura lor este cauzată de motive necurate. David nu a făcut nici un lucru care să trezească pe drept duşmănia lor şi se ruga ca aceştia să nu mai aibă ocazia de a se bucura cu privire la el (versetul 19a al Ps 35). El cerea printre altele ca duşmanii săi perfizi să nu mai poată avea motiv să ‘facă cu ochiul’: a face cu ochiul în mod literal indică faptul că încercau o plăcere perversă văzînd succesul acţiunilor pline de răutate (Proverbe 10:10; 16:29, 30). Isus a citat acest verset aplicîndu-l la cei ce îl urau. — Ioan 15:24, 25.

◆ Ps 36:3 — Cine este răul care cîndva poseda perspicacitate?

Se subînţelege că un bărbat de felul acesta şi-a schimbat conduita nemaifiind ceea ce cîndva se arăta a fi. Probabil, cînd a dat dovadă de înţelepciune făcînd lucruri bune. Dar acum şi-a schimbat conduita devenind apostat. Regele Saul era un bărbat care a părăsit calea înţelepciunii manifestînd ură faţă de David (1 Samuel, capitolul 18). Unii cercetători consideră că David a scris aceste cuvinte ale Psalmului 36 gîndindu-se la Saul.

◆ Ps 40:6 — Ce înseamnă cuvintele: ‘mi-ai deschis urechile’?

S-ar putea referi la faptul că Iehova a făcut ca urechile lui David să fie receptive la poruncile Sale, sau s-ar putea referi la faptul că Iehova a creat urechile prin intermediul cărora David putea auzi aceste porunci. De remarcat că Septuaginta traduce aceste cuvinte prin: „Mi-ai pregătit un corp.“ Indiferent de etimologia acestor cuvinte, această traducere conţine aceeaşi idee fundamentală din ebraică: subliniază importanţa faptului de a asculta, a fi supus. (Vezi 1 Samuel 15:22; Osea 6:6.) Pavel aplică acest verset lui Isus Cristos (Evrei 10:5–10). Din moment ce Pavel citează Septuaginta, fraza „mi-ai pregătit un corp“ face parte din „întreaga Scriptură“ care „este inspirată de Dumnezeu“. — 2 Timotei 3:16.

Ce învăţăm de aici: Psalmul 37 conţine multe instrucţiuni învăţături pentru noi, cei care trăim în mijlocul unei generaţii rele. Chiar dacă cei răi prosperă, noi nu trebuie să-i invidiem nici să încercăm a-i imita. Mai degrabă trebuie ‘să tăcem în faţa lui Iehova’ negăsindu-i greşeli, ci încrezîndu-ne cu smerenie în el convinşi fiind că la timpul potrivit el va interveni pentru noi. — Psalm 37:5, 7.

Da, Psalmii conţin multe idei înviorătoare şi încurajatoare. Aceşti 41 de psalmi au arătat de repetate ori că deşi împrejurările noastre pot fi grele, Iehova nu ne va părăsi. După ce îi vom fi citit, fără îndoială că ne vom simţi îndemnaţi să rostim cuvîntul de încheiere al Psalmului 41: „Binecuvîntat să fii Iehova, Dumnezeul lui Israel din timp indefinit pînă în timp indefinit. Amin şi Amin.“

[Notă de subsol]