are pe pămînt o organizaţie pe care o conduce, că eu personal puteam lucra împreună cu această organizaţie şi că, dacă doream să urmez îndeaproape îndrumarea şi conducerea sa, acest fapt mi–ar fi putut aduce pace, mulţumire, satisfacţie, numeroşi prieteni şi multe alte binecuvîntări.‘ Convingerea sa a fost întărită de repetate ori în decursul anilor, în timp ce s–a bucurat de multe binecuvîntări spirituale, slujind în Statele Unite, Canada, Australia şi Papua–Nouă Guinee.b În mod incontestabil, pentru noi toţi calea înţelepciunii constă în a manifesta recunoştinţă pentru instrumentul prin care Iehova acordă prosperitate poporului său. — Matei 6:19–21.

Să veghem pentru a nu ne pierde perspicacitatea

20, 21. (a) Cum şi–au pierdut unele persoane perspicacitatea pe care o dobîndiseră de la Dumnezeu? (b) Ce anume ne va ajuta să nu ne angajăm pe o cale dăunătoare?

²⁰ Perspicacitatea pe care o acordă Iehova slujitorilor săi este o comoară la care trebuie să ţinem mult. Trebuie să ştim însă că o putem pierde dacă abandonăm calea care ne–a permis s–o dobîndim. Din nefericire, unora li s–a întîmplat lucrul acesta (Proverbe 21:16; Daniel 11:35). Respingînd disciplinarea care–i viza în mod direct, ei au încercat să–şi justifice conduita. Ei s–au lăsat prinşi în capcana mîndriei şi au început să considere a fi bun ceea ce Cuvîntul lui Dumnezeu arată că este rău şi s–au retras din organizaţia lui Iehova. Ce mare greşeală!

²¹ Starea unui astfel de om este descrisă în Psalmul 36:1–3, unde citim: „Pentru cel rău expresia transgresiunii se află în mijlocul inimii sale.“ Cu alte cuvinte, propriile sale gînduri şi dorinţe egoiste îl conduc să comită o încălcare de lege. Psalmistul continuă: „Nu există teamă de Dumnezeu înaintea ochilor săi, căci el a acţionat prea îngăduitor faţă de sine însuşi, în propriii săi ochi, pentru a–şi descoperi eroarea ca să o urască. Cuvintele sale sînt lucru dăunător şi înşelăciune.“ Rezultatul? ’El încetează să fie perspicace pentru a face binele.‘ El ajunge să se convingă că ceea ce face este corect şi îi determină şi pe alţii să–l imite. Prin urmare, este un lucru extrem de important nu numai să avem perspicacitate, ci şi să o păstrăm, apreciind mijlocul prin care Iehova ne–a permis s–o dobîndim!

Perspicacitatea care provine de la Iehova

„Iar cu privire la cei care au perspicacitate în mijlocul poporului, ei vor da înţelegere multora.“ — DANIEL 11:33.

 1, 2. (a) Deşi israeliţii beneficiaseră de bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, de ce s–au comportat ei în mod rebel? (b) Ce anume ar fi folositor să facem? (Ieremia 51:10).

ISRAELIŢII din antichitate ştiau că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat. Ei auziseră despre modul cum acţionase el faţă de strămoşii lor şi beneficiaseră personal de bunătatea sa iubitoare. Dar ei au dat dovadă în multe ocazii de o evidentă lipsă de perspicacitate. „Ei s–au comportat în mod rebel“ faţă de Iehova şi faţă de reprezentanţii săi. Din ce motiv? Deoarece „nu şi–au amintit“ ceea ce făcuse el pentru ei (Psalm 106:7, 13). Aceasta nu înseamnă că ei ar fi uitat aceste lucruri, ci că nu au reflectat asupra lor într–un mod plin de apreciere. În consecinţă, ei s–au dovedit a fi „oameni care doresc lucruri dăunătoare“. — 1 Corinteni 10:6.

² În zilele noastre Iehova a făcut din Martorii săi un popor aparte îndeosebi prin faptul că le–a acordat perspicacitate prin intermediul organizaţiei sale vizibile. Aprecierea noastră faţă de modul în care Iehova îşi conduce poporul poate fi amplificată dacă vom examina cîteva exemple de perspicacitate acordată de el. Unul dintre aceste exemple se referă chiar la esenţa credinţei noastre — identitatea lui Dumnezeu însuşi.