Sfaturile biblice rezolvă problemele familiale

 1, 2. (a) Care sînt motivele pentru care anumite familii se destramă? (b) De ce trebuie să intereseze pe fiecare problemele pe care le întîmpină familiile destrămate? — 1 Corinteni 12:26.

„SOŢIILE [preferau] să fie repudiate, copiii dezmoşteniţi (. . .) decît să fie infideli lui Cristos“ a scris Arnobius, creştin din secolul al IV-lea.a De fapt, încă din perioada aceea, împotrivirea religioasă plină de cruzime a necredincioşilor dezbina familiile. Isus a declarat că cei care aveau mai „multă afecţiune“ faţă de membrii familiei lor decît faţă de el nu erau demni de el. Exista deci „o sabie“ care cauza dezbinare în unele case, fiindcă cel credincios îşi iubea mai puţin familia, „ba chiar şi propriul său suflet“ (Matei 10:34–37; Luca 14:26). Asemenea dezbinări în familii există şi în timpul nostru.

² Chiar dacă un creştin face tot ce poate pentru a păstra unitatea familiei, se întîmplă că partenerul conjugal necredincios pur şi simplu cu ‘consimte să locuiască’ cu el, fapt care duce la separare sau divorţ (1 Corinteni 7:12–16). Un alt motiv pentru care familiile se destramă este acela că în cursul „încheierii sistemului de lucruri“ actual, asistăm la o ‘răcire’ a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de legile sale, dintre care fac parte şi cele referitoare la căsătorie (Matei 19:6, 9; 24:3, 12). În Statele Unite, rata divorţurilor a crescut cu 236 % numai în perioada 1960—1980. Întrucît circa 3 din 5 cupluri divorţate au copii, cei din familiile destrămate se confruntă cu probleme complexe. În general, cînd cineva învaţă adevărul din Cuvîntul lui Dumnezeu, viaţa lui de familie se îmbunătăţeşte, dar unii au divorţat înainte de a deveni Martori ai lui Iehova. Dar, uneori chiar şi un creştin care nu aplică în mod serios sfaturile biblice în căminul său poate să ajungă la divorţ (Ioan 13:17). În asemenea împrejurări, ce pot face părinţii creştini pentru a-şi creşte copiii în iubirea de Iehova?

Importanţa faptului de a te transpune în situaţia altuia

 3. Ce suferinţe cauzează divorţul?

³ În timpul lui Maleahi unii israeliţi divorţau de soţiile lor recurgînd la perfidie. „Plînsetele şi suspinele“ acestor soţii respinse, care implorau ajutor de la Dumnezeu, făceau ca ‘altarul lui Iehova să fie acoperit de lacrimi’ (Maleahi 2:13–16). Desfacerea unei căsătorii, chiar dacă se întemeiază pe solide argumente biblice, este şi azi tot atît de dureroasă. Deşi soţul şi soţia suferă mult din cauza aceasta, de cele mai multe ori copiii sînt aceia care suferă cel mai mult.

 4. (a) Din ce punct de vedere suferă copiii cînd părinţii lor divorţează? (b) Cum poate un părinte să-şi ajute copilul?

⁴ Chiar dacă divorţul pune capăt unei situaţii dureroase, copilul are uneori sentimentul că tot universul lui se prăbuşeşte. Iată de ce este necesar ca partenerul conjugal credincios care rămîne cu copilul să manifeste în această împrejurare şi mai multă iubire şi înţelegere. „Eu eram întotdeauna la mijloc. Mă simţeam sfîşiat“, a explicat un tînăr al cărui tată creştin a obţinut divorţul pe bază scripturală cînd el avea cinci ani. „Păstram în mine adevăratele sentimente, fapt care-mi provoca adevărate stări de deprimare.“ Pentru a-şi ajuta copilul să suporte emoţii atît de puternice, este necesar ca un părinte ‘să se transpună în situaţia lui’, şi să fie ‘plin de o tandră compasiune’ (1 Petru 3:8). Copilul ar putea să se închidă în sine din cauza unui sentiment de vinovăţie crezînd că el este într-un fel oarecare cauza divorţului. De asemenea, părintele trebuie să-i explice cu răbdare că îl iubeşte pe copil şi că nu el este cauza divorţului.

 5. De ce ar trebui ca un creştin să se străduiască să renunţe la orice duşmănie faţă de fostul său partener conjugal?

⁵ Animozitatea între părinţi poate deveni înverşunată, îndeosebi dacă este vorba de un dezacord de natură religioasă. Totuşi, în loc de ‘a întoarce rău pentru rău şi insultă pentru insultă’, creştinul trebuie să ia în considerare bunăstarea copilului (1 Petru 3:9). În cartea sa Growing Up Divorced (Cînd copiii sînt crescuţi de părinţi divorţaţi), Linda Francke afirmă: „Părinţii care manifestă ostilitate unul faţă de altul fac ca problemele acestor copii să fie şi mai grave ba chiar distructive. Nevrînd să rişte să se înstrăineze de niciunul din părinţi, copilul se va priva de relaţiile constructive cu amîndoi părinţii.“ Da, „o gelozie amară şi un spirit de rivalitate“ sînt nu numai greşite ci pot chiar să-l înstrăineze pe copil de voi (Iacob 3:14, 16). Atacurile verbale necugetate la adresa partenerului necredincios pot să-l rănească adînc pe copil (Proverbe 12:18). Dacă fostul partener necredincios doreşte să continue conflictul „în măsura în care depinde de voi [cei credincioşi] — fiţi paşnici cu toţi oamenii“. — Romani 12:18–21.

Ocrotiţi inima copilului vostru

 6. În ce greşeală pot cădea părinţii, după ce le-a fost încredinţat copilul spre îngrijire?

⁶ Chiar după ce a fost încredinţat în grija unuia dintre părinţi, copilul poate avea încă de înfruntat greutăţi. Într-un raport primit din partea filialei australiene a Societăţii Watch Tower se spune: „Una dintre principalele probleme este faptul că părintele căruia i s-a încredinţat copilul are tendinţa de a se delăsa (. . .) Chiar şi un părinte care este la adevăr poate scăpa din vedere principalul motiv pentru care a căutat să obţină copiii. Motivul principal ar trebui să fie acela de a-i educa pentru a deveni adevăraţi închinători ai lui Iehova.“ Pentru aceasta sînt necesare eforturi permanente. — Efeseni 6:4.

 7. (a) De ce un copil trebuie învăţat să-şi respecte părintele necredincios? (b) Cum poţi discuta cu un copil cu privire la comportarea necreştină pe care s-ar putea să o adopte fostul partener conjugal necredincios?

⁷ Desigur, tribunalul acordă deseori dreptul de vizită aceluia dintre părinţi care nu are în grijă copilul. Se poate respecta acest drept, ocrotind în acelaşi timp inima copilului? Da, iar copilul trebuie să manifeste faţă de părintele necredincios respectul cuvenit. Dacă în timpul vizitei părintele necredincios adoptă o conduită necreştină, cel credincios nu îl va condamna, ca să nu umple de ură inima copilului. În schimb, el poate explica acestuia că Dumnezeu a fixat în Biblie reguli de comportare şi că „fiecare dintre noi îi va da socoteală cu privire la sine lui Dumnezeu“, Judecătorul Suprem (Romani 14:12). Arătaţi-i însă în mod clar copilului că această comportare nu trebuie imitată. Cu tact, faceţi-l să vadă că mulţi dintre cei care nu au trăit conform normelor divine s-au schimbat în cele din urmă datorită exemplului creştin dat de copil şi de fostul partener conjugal. În acest fel, îi va fi, poate posibil copilului să manifeste a anumită măsură de respect faţă de acel părinte. Divergenţele de opinii religioase nu trebuie să împiedice o persoană divorţată să exercite o influenţă favorabilă asupra copilului său. Părintele creştin va face în aşa fel încît ‘caracterul său raţional să fie cunoscut de toţi’ (Filipeni 4:5). Ce să se facă totuşi în cazul cînd cel necredincios încearcă să submineze educaţia creştină dată copilului?

 8. Cum i-au pregătit două mame creştine pe copiii lor pentru vizita la foştii lor soţi necredincioşi?

⁸ Esenţialul este ca să-i pregătim pe copii în vederea acestor vizite. O mamă creştină al cărei fost soţ a devenit apostat ne-a spus: „Înainte de vizită studiam cu copiii pentru a-i face să reflecteze la modul în care Iehova considera comportarea lor. Ne imaginam anumite situaţii. Le spuneam: «Dacă tatăl vostru ar zice cutare sau cutare lucru, ce i-aţi răspunde?» O creştină al cărei soţ a cerut divorţul deoarece ea devenise Martoră, adaugă: „Înainte ca [cei doi copii adolescenţi ai mei] să plece să-şi petreacă sfîrşitul de săptămînă cu tatăl lor, noi ne rugam pentru a-i cere lui Iehova să fie cu ei şi să-i ajute să depună mărturie tatălui lor, îndeosebi printr-o conduită frumoasă.“

 9. Cum pot părinţii creştini să urmeze exemplul mamei lui Moise?

⁹ Un părinte necredincios care dispune de dreptul de vizită ar putea încerca să-şi atragă copilul făcîndu-i cadouri luxoase şi oferindu-i tot felul de distracţii şi de plăceri costisitoare. Fără îndoială că Iochebed, mama lui Moise (şi Amram, dacă mai era în viaţă), ştiind cu ce avea să se confrunte fiul lor cînd va fi dat fiicei faraonului, s-a străduit să-i modeleze simţul valorii în timp ce el mai era cu ea (Exod 2:1–10). În pofida tentaţiilor pe care le reprezentau „comorile Egiptului“, Moise a ales să urmeze principiile divine. El a „estimat“ că privilegiile sale spirituale erau bogăţii veritabile (Evrei 11:23–26). Tot aşa, discutînd cu copiii lor articolele biblice care pun în valoare comorile de natură spirituală, părinţii creştini trebuie să-i pregătească pentru a face faţă acestor tentaţii.b Deseori copiii înţeleg adevăratele motive ale părintelui care încearcă să le cumpere afecţiunea. — Proverbe 15:16, 17.

10. Ce factori trebuie luaţi în considerare cînd este vorba de o situaţie extremă?

¹⁰ În unele cazuri extreme, aceste vizite pot reprezenta o ameninţare gravă pentru copil. Părintele trebuie deci să decidă ce să facă, în funcţie de împrejurări, reflectînd, în rugăciune, la gravitatea ameninţării, la soluţiile legale existente şi la posibilele consecinţe ale refuzului de a onora dreptul de vizită.c Părintele trebuie să evite acţiunile nechibzuite care ar putea pune la îndoială capacitatea sa de a se ocupa de copil. — Galateni 6:5; Romani 13:1; Fapte 5:29; 1 Petru 2:19, 20.

Dovediţi „înţelepciune practică“

11. De ce anume trebuie să fie conştient un părinte creştin al cărui copil nu este în grija sa?

¹¹ Ce va face un părinte creştin care are doar dreptul de vizită? El va avea, pe plan spiritual, o influenţă limitată asupra copilului, deoarece acesta nu mai stă cu el (1 Corinteni 7:14). De exemplu, este foarte probabil că fidelul patriarh Avraam ţinea la faptul ca fiul său Ismael, la fel ca şi Isaac, să ia în căsătorie o închinătoare a lui Iehova. Dar după ce Ismael, care era încă adolescent, şi Agar, mama acestuia, au fost alungaţi, Avraam nu a putut s-o împiedice pe Agar să aranjeze căsătoria lui Ismael cu o egipteancă, care, evident, nu se închina la Dumnezeul lui Avraam. — Geneza 21:14, 21; 24:1–4.

12. (a) Ce poate să facă părintele creştin căruia nu i-au fost daţi în grijă copiii săi? (b) Cum poate un părinte creştin ‘să-şi folosească înţelepciunea în vederea succesului’?

¹² Chiar dacă ocaziile sînt limitate, părintele creştin al cărui copil nu este în grija sa poate face mult pentru a sădi în copil o iubire profundă faţă de Iehova. În acest scop, părintele creştin trebuie ‘să păzească înţelepciunea practică şi capacitatea de gîndire’ (Proverbe 3:21). Da, nu este suficient doar un efort susţinut. „Dacă o unealtă de fier s-a tocit şi cineva nu i-a ascuţit tăişul, atunci el îşi va încorda energiile vitale [cu slabe rezultate]. Folosirea înţelepciunii în vederea succesului aduce deci un avantaj“ (Ecleziast 10:10). De exemplu, se poate întîmpla ca cel necredincios să găsească un pretext pentru a nu-i permite părintelui creştin să îşi vadă copilul. În loc să înceapă de îndată cearta, părintele credincios va obţine, poate, rezultate mai bune dacă va aplica Proverbe 25:15, unde se spune: „Prin răbdare este înduplecat un comandant, iar o limbă împăciuitoare poate rupe un os.“ Nu este uşor să manifeşti răbdare şi blîndeţe cînd eşti privat în mod nejust de drepturi. Însă asemenea calităţi pot îmblînzi chiar şi pe cineva care, în ceea ce priveşte împotrivirea, este tot atît de tare ca un os. (Compară 2 Timotei 2:23–25.) Discuţiile pot fi deseori evitate dacă părintele este punctual şi urmează sugestiile pe care fostul partener conjugal i le dă cu privire la modul de a se ocupa de copil — cu condiţia ca acestea să nu fie în contradicţie cu Scripturile. Dacă părintele creştin se nelinişteşte din pricina remarcilor denigratoare pe care cel necredincios le face cu privire la el în prezenţa copilului, este bine să-şi amintească de ceea ce se spune în 1 Petru 2:15: „Făcînd binele să reduceţi la tăcere vorbirea ignorantă a oamenilor neraţionali.“ Dacă părintele creştin dă un bun exemplu, copilul va vedea cine are dreptate. — Proverbe 20:7.

13. Cum poate un creştin să facă vizita într-adevăr binefăcătoare?

¹³ În timpul vizitelor, părintele creştin va trebui să facă să pătrundă Cuvîntul lui Dumnezeu în inima copilului, studiind cu el publicaţiile creştine cînd acest lucru este posibil — şi aducîndu-l la întrunirile congregaţiei. Chiar dacă părintele este constrîns de o legislaţie riguroasă, el îi poate vorbi copilului despre operele creatoare ale lui Dumnezeu şi poate folosi şi alte mijloace pentru a-l ajuta să-l iubească pe Dumnezeu (Romani 1:19, 20; Matei 6:28–30). Isus ştia să recunoască limitele ascultătorilor săi. El „le vorbea cuvîntul în măsura în care ei erau capabili să asculte“ (Marcu 4:33, 34). Deci, pe lîngă discuţiile despre teme spirituale serioase, părintele ar putea să prevadă şi alte activităţi ziditoare, de exemplu, să facă vizite unor buni prieteni, incluzînd şi copii de aceeaşi vîrstă (Proverbe 13:20). Bucuraţi-vă împreună de momente sănătoase de relaxare, făcînd din acestea un lucru frumos. Disciplinarea să fie exercitată în mod raţional, ea fiind o dovadă de iubire (Proverbe 13:24). Se întîmplă însă uneori ca părintele creştin să fie copleşit de probleme şi necazuri care vin din toate părţile. Cum le va putea suporta?

Bizuiţi-vă pe Iehova

14. Ce asigurare dă Psalmul 37:23, 24?

¹⁴ Cu privire la o persoană în al cărei mod de viaţă Iehova „îşi găseşte plăcere“, David a scris: „Chiar dacă ar cădea, el nu va fi aruncat jos, deoarece Iehova îi sprijină mîna“ (Psalm 37:23, 24). De fapt, un creştin care se luptă cu dificultăţile pe care le cunosc familiile destrămate, poate, uneori, să „cadă“ sub loviturile frustrărilor, decepţiilor, schimbărilor de situaţii de natură juridică sau financiară, dar el nu va fi complet „aruncat jos“ pe plan spiritual. Sau, după cum traduce versetul Biblia Cornilescu: „Dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot.“ De ce? Deoarece Iehova îi intinde o mînă sigură prin intermediul spiritului sfînt şi al închinătorilor săi plini de iubire. — Iacob 1:27.

15, 16. Cum au fost sprijiniţi unii creştini ale căror familii sînt destrămate?

¹⁵ O creştină ai cărei copii mici au fost încredinţaţi fostului ei soţ împotrivitor faţă de adevăr, a spus: „Cînd situaţia mi-a scăpat total de sub control, am învăţat într-adevăr să mă bizui pe Iehova. Am învăţat să accept ceea ce permite el şi să nu încerc să îmi fac eu singură dreptate. Dar mai am încă mult de învăţat şi nu este deloc uşor. Totuşi, această creştină îşi foloseşte cît mai bine dreptul de vizită şi ea găseşte mîngîiere nu numai lîngă noul ei soţ — un fidel supraveghetor creştin —, ci şi lîngă ceilalţi membri ai congregaţiei.

¹⁶ Fostul soţ apostat al unei creştine a ţinut la el timp de cîteva luni copiii, contrar hotărîrii tribunalului. Această femeie a mărturisit: „Eram atît de deprimată, încît am crezut că mă voi prăbuşi. Singurul lucru care m-a făcut să nu-mi pierd capul în tot acest timp a fost predicarea.“ Fiica ei care avea şapte ani pe vremea aceea a luat în mod ferm poziţie de partea lui Iehova; ea însăşi a fost bătută de mai multe ori de tatăl ei pentru că a refuzat să citească publicaţiile apostate pe care i le dădea el. Cînd s-a întors la mama ei, ea era hotărîtă să se ataşeze şi mai mult de Iehova. Asemenea altor slujitori fideli ai lui Iehova, această creştină şi fiica ei au văzut împlinindu-se Psalmul 54:2–7, unde se spune: „O, Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea (. . .) Iată! Dumnezeu este ajutorul meu; Iehova este printre aceia care îmi susţin sufletul (. . .). Fiindcă el m-a eliberat din orice strîmtorare.“ Da, putem conta pe sprijinul lui Iehova. — 1 Corinteni 10:13.

17. Cum pot părinţii să-şi ajute copiii într-o familie destrămată şi care poate fi răsplata pentru aceasta?

¹⁷ Aşadar, dacă familia ta este destrămată, să fii atent la sentimentele copilului tău. Fortifică-i inima prin intermediul Cuvîntului lui Dumnezeu. Dacă nu dispui decît de dreptul la vizită, dovedeşte „înţelepciune practică“ folosindu-te din plin de acest drept legal. Fii plin de încredere; Cuvîntul lui Dumnezeu semănat într-o inimă receptivă are o mare putere (1 Tesaloniceni 2:13). Merită toate eforturile ca să ajungi să vezi cum copilul tău îl iubeşte pe Iehova.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◼ Cum poate un părinte creştin căruia i s-a încredinţat copilul spre îngrijire să ocrotească inima acestuia?

◼ Cum îl va ajuta „înţelepciunea practică“ pe un creştin care nu are decît dreptul de vizită?

◼ Ce asigurare este dată în Psalm 37:23, 24 şi cum împlineşte Iehova această promisiune?