Puncte principale din Biblie: Psalmii 42—72

Aşteaptă-l pe Iehova

Slujitorii lui Iehova pot înfrunta cu succes încercările credinţei lor, deoarece Dumnezeu este Refugiul şi Eliberatorul lor. Lucrul acesta reiese foarte bine din cea de-a doua carte a Psalmilor. Da, Psalmii 42—72 demonstrează că noi putem persevera dacă aşteptăm ca Iehova să intervină în favoarea noastră, sprijinindu-ne pe el în rugăciune.

„Aşteaptă-l pe Dumnezeu“

Citeşte Psalmii 42—45. Un levit în exil este îndurerat că nu poate să meargă în sanctuarul lui Iehova, dar el este dispus să ‘aştepte ca Dumnezeu’ să-l elibereze (Psalmii 42, 43). Urmează o rugăciune fierbinte în favoarea unei naţiuni în pericol, poate o aluzie la invadarea lui Iuda de către asirieni în timpul regelui Ezechia (Psalm 44). Apoi, cîntul despre o căsătorie regală indică spre Mesia, Isus Cristos. — Psalm 45.

◆ 42:1 — În ce sens era psalmistul ca ‘o ciută care tînjeşte după apă’?

Dintr-un motiv oarecare, acest levit era în exil. Închinarea la sanctuarul lui Iehova îi lipsea atît de mult, încît el avea impresia că este ca o ciută urmărită şi însetată, în căutare de apă într-o regiune aridă. El era ‘însetat’ — avea o dorinţă arzătoare — după Iehova şi după privilegiul de a i se închina în sanctuarul Său. — Versetul al 2-lea.

◆ 45:1 — Ce „lucru plăcut“ făcea să tresalte inima psalmistului?

O parte din acest psalm a fost aplicat lui Isus Cristos (Psalm 45:6, 7; Evrei 1:8, 9). Inima psalmistului palpita la gîndul despre un eveniment viitor: instaurarea Regatului mesianic în 1914. La fel, Martorii lui Iehova se simt îndemnaţi să declare acest „lucru plăcut“.

Ce învăţăm de aici? Ceea ce i s-a întîmplat psalmistului în exil ar trebui să ne îndemne să manifestăm apreciere profundă pentru faptul că sîntem acum în compania slujitorilor lui Iehova. Dacă datorită persecuţiilor ne aflăm în închisoare şi nu avem posibilitatea să fim împreună cu ei, putem să medităm la bucuriile pe care le-am avut în trecut în serviciul sacru şi trebuie să ne rugăm pentru a putea persevera în timp ce ‘aşteptăm’ ca Dumnezeu să ne readucă în compania activă a închinătorilor săi. — Psalm 42:4, 5, 11; 43:3–5.

Îndurătorul nostru Refugiu

Citeşte Psalmii 46—51. Iehova, Refugiul nostru, va face să înceteze războaiele (Psalm 46). El este „Rege peste tot pămîntul“ şi acest invincibil Protector va fi Dumnezeul nostru pentru totdeauna (Psalmii 47, 48). Cei oprimaţi trebuie să-l aştepte pe Iehova, dar toţi cei care ‘oferă mulţumire ca jertfă a lor’ ‘vor vedea în mod sigur salvarea de la Dumnezeu’ (Psalmii 49, 50). Dacă ne căim de greşeli, aşa cum a făcut David după păcatul pe care l-a comis cu Bat–Şeba, Dumnezeu ne va elibera de vina de sînge, deoarece el ‘nu va dispreţui o inimă frîntă şi zdrobită’. — Psalm 51.

◆ 46:2 — În ce fel ar putea pămîntul ‘să sufere o schimbare’?

Chiar dacă munţii s-ar scufunda în mare în urma unei ridicări a scoarţei pămîntului, cei care se încred în Iehova nu ar avea nici un motiv să se teamă. Orice s-ar întîmpla, ei pot să aibă o încredere nezdruncinată în Iehova, Refugiul lor.

◆ 51:5 — La ce păcat se referea David?

El nu voia să spună că relaţiile conjugale, conceperea şi naşterea sînt condamnabile; el nu făcea nici aluzie la un păcat personal al mamei sale. Fiind descendent al lui Adam el îşi recunoştea propria natură păcătoasă (Iov 14:4; Romani 5:12). Iehova a arătat milă faţă de David nu numai datorită legămîntului pentru Regat, ci şi pentru că psalmistul s-a căit. — 2 Samuel 7:12–16.

Ce învăţăm de aici? Psalmul 46 s-ar putea referi la epoca în care Ierusalimul era ameninţat de asirieni. Ştiind că ‘Dumnezeu este un refugiu, un ajutor care este uşor de găsit în timp de strîmtorări’, regele Ezechia s-a rugat lui Iehova iar oraşul a fost salvat în mod miraculos (2 Regi, capitolul 19). Cînd sîntem în situaţii dificile, trebuie să facem şi noi din Dumnezeu, Refugiul nostru. Cum? Încrezîndu-ne în el, rămînînd ataşaţi de Cuvîntul său şi fiind fideli organizaţiei sale.

Eliberarea este sigură

Citeşte Psalmii 52—57. Iehova îl va dezrădăcina pe cel rău „din ţara celor vii“ şi „va împrăştia oasele“ oricui se opune poporului său (Psalmii 52, 53). Cînd era urmărit de Saul, David avea încredere că Dumnezeu îl va elibera, şi cînd a devenit victima unei trădări, şi-a descărcat povara pe Iehova (Psalmii 54, 55). Psalmistul era dispus să aştepte ca Dumnezeu să pună capăt nenorocirilor lui. — Psalmii 56, 57.

◆ 52:8 — În ce sens cel drept este asemenea unui măslin?

Măslinul poate simboliza fertilitatea, frumeseţea şi demnitatea (Ieremia 11:16; Osea 14:6). În acest psalm cel care urzeşte planuri rele va avea un sfîrşit tragic, în timp ce cel drept este apărat şi prosperă ca un măslin luxuriant.

◆ 54:1 — De ce a spus David: „Prin numele tău, salvează-mă?“

Numele divin nu are nici o putere mistică, dar îl poate reprezenta pe Dumnezeu însuşi. Aşadar, făcînd această rugăciune fierbinte, David recunoaşte că Iehova are puterea de a-şi salva poporul (Exod 6:1–8). Deşi zifiţii i-au dezvăluit lui Saul locul unde se afla David, o invazie a filistenilor în Israel l-a obligat pe Saul să înceteze a-l urmări pe David (1 Samuel 23:13–29; Psalmul 54, antetul). În acest fel Iehova l-a salvat pe David.

Ce învăţăm de aici? Duşmanii lui David au săpat o groapă înaintea lui (Psalm 57:6). Această groapă, folosită pentru a prinde în cursă pe un om reprezenta situaţii riscante sau maşinaţiuni care îi puneau în pericol pe slujitorii lui Iehova. Dar cei care se opuneau poporului lui Dumnezeu puteau să fie prinşi în propriile lor laţuri. Dacă ne sprijinim pe Iehova şi dăm dovadă de prudenţă, eliberarea noastră este sigură. — Proverbe 11:21; 26:27.

‘Să aşteptăm în tăcere’

Citeşte Psalmii 58—64. Preocupîndu-l dreptatea, David s-a rugat ca pedeapsa divină să fie aplicată celor răi (Psalmii 58, 59). Cînd era pe punctul de a fi învins, el s-a rugat cerînd ajutor lui Dumnezeu, fiind sigur că El îi va călca în picioare pe duşmanii săi (Psalm 60). Iehova se dovedise deja a fi un refugiu pentru David; de aceea, el trebuia să aştepte salvarea în tăcere (Psalmii 61, 62). Obligat să se refugieze în deşert, poate din cauza răzvrătirii lui Absalom, David a găsit bucurie ‘la umbra aripilor lui Dumnezeu’ (Psalm 63). Psalmistul s-a rugat, de asemenea, ca să fie apărat de „cei care practică lucruri dăunătoare“, şi avea încredere că cel drept va găsi refugiu la Iehova. — Psalm 64.

◆ 58:3–5 — În ce sens cei răi sînt asemenea unui şarpe?

Afirmaţiile false şi calomniatoare ale celor răi pot distruge reputaţia, tot aşa cum veninul şarpelui poate ucide (Psalm 140:3; Romani 3:13; Iacob 3:8). În plus, cei răi sînt „surzi asemenea cobrei care îşi astupă urechea“, deoarece refuză să asculte şi să accepte îndrumarea.

◆ 63:3 — De ce se poate spune că bunătatea iubitoare a lui Iehova este „mai bună decît viaţa“?

Dacă nu se ţine seamă de Dumnezeu, viaţa nu are un scop adevărat. Dar dragostea fidelă a lui Iehova faţă de David a îmbogăţit mult viaţa acestuia. Intimitatea cu Dumnezeu procură întotdeauna o viaţă plină de sens slujitorilor săi fideli, le garantează ajutor şi îndrumare divină şi le permite să spere că vor trăi fericiţi pe veşnicie.

Ce învăţăm de aici? David era dispus să ‘aştepte în tăcere’ ca Dumnezeu să acţioneze în favoarea sa (Psalm 62:1–7). Fiind supus voinţei lui Iehova, el se simţea în siguranţă şi se încredea în Iehova fiind pe deplin liniştit. Şi noi dacă ne încredem în Iehova „pacea lui Dumnezeu“ ne va păzi inima şi facultăţile mintale, în timp ce aşteptăm ca Dumnezeu să ne elibereze de duşmani şi de necazuri. — Filipeni 4:6, 7; Psalm 33:20.

Să-l lăudăm pe Eliberatorul nostru

Citeşte Psalmii 65—72. Iehova este lăudat pentru recoltele bogate, ploile abundente, păşunile luxuriante şi turmele numeroase pe care le acordă oamenilor (Psalm 65). Trebuie să se execute melodii „pentru gloria numelui său“ (Psalm 66). El trebuie să fie lăudat şi binecuvîntat ca „un Dumnezeu al faptelor de salvare“ (Psalmii 67, 68). Suferinţele lui Mesia au fost anunţate şi Iehova este înălţat ca ‘Cel care se îngrijeşte de scăpare’ şi de la care psalmistul va aştepta ajutor (Psalmii 69—71). Această încredere va fi răsplătită, deoarece în timpul fericitei domnii a lui Mesia vor fi garantate prosperitatea şi eliberarea de oprimare. — Psalm 72.

◆ 68:11 — Cine constituie ‘marea armată’ de femei?

Oamenii de luptă israeliţi erau utilizaţi de Iehova pentru înfrîngerea duşmanului; după aceea, femeile israelite proclamau vestea bună a victoriei cu ajutorul muzicii, al cîntărilor şi al dansurilor. (1 Samuel 18:6, 7; compară Exod 15:20, 21.) În ascultare de „cuvînt“ — sau de ordinul — lui Iehova, bărbaţii din Israel luptau împotriva naţiunilor duşmane care ocupau Ţara Promisă şi le înfrîngeau. Aceasta era o veste bună pe care femeile puteau să o anunţe în timpul sărbătoririi victoriei. Astăzi, femeile care îndeplinesc serviciul sacru au un rol remarcabil în proclamarea Regatului; ele anunţă vestea bună cu privire la „cuvîntul“ lui Iehova, făcînd cunoscut naţiunilor că ele vor fi în curînd învinse de Regele mesianic, Isus Cristos.

◆ 69:23 — De ce i-a cerut David lui Dumnezeu să facă să se clatine coapsele duşmanilor săi?

Cînd muşchii puternici ai coapselor sînt încordaţi, ei au o mare putere pe care o pierd atunci cînd coapsele tremură sau se clatină, poate datorită fricii. Rugîndu-se ca să fie eliberat, David i-a cerut lui Dumnezeu să-i priveze pe duşmanii săi de această putere pe care ei o folosesc în mod rău.

◆ 72:16 — Ce semnifică această supraabundenţă?

Expresia „rodul lui va fi ca în Liban“ se poate referi la faptul că grîul va creşte atît de gros şi atît de înalt, încît va semăna cu livezile verzi şi înalte din Liban. Din moment ce poate erau cultivate în terase, pe munţi, tulpinile lungi şi puternice care purtau spicele pline de boabe puteau fi comparate cu masivii şi impunătorii cedri ai Libanului. Aceasta arată că, în timpul domniei lui Mesia, recoltele vor fi neobişnuit de bogate. Iar faptul că „cei din oraş vor înflori ca vegetaţia“ vrea să spună că Isus va avea într-adevăr mulţi supuşi pămînteşti.

Ce învăţăm de aici? Psalmistul s-a rugat astfel: „Aşa cum m-ai făcut să văd multe strîmtorări şi nenorociri, fă-mă [Iehova] să trăiesc din nou“ (Psalm 71:20). Deşi nu Dumnezeu este cauza acestor necazuri, el totuşi permite ca noi să fim puşi la încercare şi să furnizăm un răspuns celui care îl provoacă: Diavolul (Iacob 1:13; Proverbe 27:11). Dar Iehova nu va lăsa ca să fim ispitiţi mai mult decît putem să suportăm şi el ne poate ajuta ca să ieşim din probe întăriţi în credinţă (1 Corinteni 10:13; 1 Petru 1:6, 7). Creştinii unşi au cunoscut „multe strîmtorări şi nenorociri“ în timpul persecuţiilor care au culminat în primul război mondial. Totuşi, Iehova ‘i-a făcut să trăiască din nou’ în 1919 şi ei au îndeplinit cu zel serviciul pentru Regat, adăugîndu-li-se mai tîrziu o „mare mulţime“ (Apocalips 7:9). Pentru că i-a eliberat astfel, Marele Eliberator merită să fie lăudat.

Avem nevoie de credinţă pentru a aştepta ca Dumnezeu să acţioneze în favoarea noastră. Poate că trebuie să aşteptăm în tăcere, deoarece nu putem face nimic pentru a schimba situaţia în care ne găsim. Totuşi, vom reuşi să perseverăm aşa cum au făcut psalmiştii, dacă vom fi dispuşi să-l aşteptăm pe Iehova.