Teme-te de Iehova, de cel care ascultă rugăciunea

„O, tu, care asculţi rugăciunea, la tine vor veni oameni de orice carne.“ — PSALM 65:2.

 1. De ce ar trebui să ne aşteptăm ca Iehova să formuleze cerinţe faţă de aceia care doresc să se apropie de el în rugăciune?

IEHOVA Dumnezeu este „Regele eternităţii“. El este şi cel care „ascultă rugăciunea“, Acela la care „vor veni oameni de orice carne“ (Apocalips 15:3; Psalm 65:2). Dar cum ar trebui ei să vină la el? Regii pămînteşti impun reglementări cu privire la vestimentaţie şi maniera în care oamenii sînt admişi în prezenţa lor. Aşadar, cu siguranţă că ne–am putea aştepta ca Regele Etern să aibă cerinţe pe care trebuie să le respecte oricine doreşte să se înfăţişeze înaintea lui cu implorări şi cuvinte de mulţumire. — Filipeni 4:6, 7.

 2. Ce întrebări se ridică privitor la rugăciune?

² Care sînt cerinţele Regelui Etern faţă de aceia care se apropie de el în rugăciune? Cine se poate ruga şi să fie ascultat? Şi în legătură cu ce lucruri se pot adresa rugăciuni?

Să ne apropiem de Regele Etern

 3. Ce exemple de rugăciuni oferite de slujitori din vechime ai lui Dumnezeu avem, şi i s–au adresat ei oare prin vreun intermediar?

³ Evident că, înainte de a fi păcătuit, Adam, un „fiu al lui Dumnezeu“, comunica direct cu Regele eternităţii (Luca 3:38; Geneza 1:26–28). Cînd Abel, fiul lui Adam, i–a adus lui Dumnezeu un dar „din oile întîi născute ale turmei lui“ (B.C.R), fără îndoială că şi–a însoţit ofranda de implorări şi laude (Geneza 4:2–4). Noe, Avraam, Isaac şi Iacob, au construit altare şi s–au apropiat de Iehova prin rugăciune cu ofrandele lor (Geneza 8:18–22; 12:7, 8; 13:3, 4, 18; 22:9–14; 26:23–25; 33:18–20; 35:1, 3, 7). Rugăciunile lui Solomon, Ezra şi ale psalmiştilor inspiraţi de Dumnezeu arată că israeliţii se adresau lui Dumnezeu fără nici un intermediar. — 1 Regi 8:22–24; Ezra 9:5, 6; Psalm 6:1, 2; 43:1; 55:1; 61:1; 72:1; 80:1; 143:1.

 4. (a) Ce nouă modalitate de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune a fost instituită în secolul întîi? (b) De ce este deosebit de potrivit ca rugăciunea să fie prezentată în numele lui Isus?

⁴ O nouă posibilitate ca oamenii să se apropie de Dumnezeu prin rugăciune a fost instituită în secolul întîi al erei noastre. Lucrul acesta s–a realizat prin Fiul său, Isus Cristos, care avea o deosebită afecţiune faţă de oameni. În timpul existenţei sale preumane, Isus a slujit plin de bucurie ca „meşter“, găsindu–şi plăcerea în lucrurile care erau în legătură cu oamenii (Proverbe 8:30, 31). Ca om pe pămînt, Isus le–a oferit, plin de iubire, un ajutor spiritual oamenilor imperfecţi, a vindecat bolnavi şi a efectuat chiar şi învieri (Matei 9:35–38; Luca 8:1–3, 49–56). Dar mai presus de toate, „Isus şi–a dat sufletul ca preţ de răscumpărare pentru mulţi“ (Matei 20:28). Cît de potrivit este, aşadar, ca toţi cei ce beneficiază de preţul de răscumpărare să se poată apropia de Dumnezeu prin acela care a manifestat o atît de mare iubire faţă de omenire! Aceasta este acum unica posibilitate de apropiere de Regele Etern, deoarece însuşi Isus a zis: „Nimeni nu vine la Tatăl decît prin mine“ şi: „Dacă cereţi Tatălui meu ceva, el vă va da în numele meu“ (Ioan 14:6; 16:23). Faptul de a cere ceva în numele lui Isus înseamnă a–l recunoaşte ca fiind calea de a te apropia de Cel care ascultă rugăciunea.

 5. Care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de lumea omenirii, şi ce efect are lucrul acesta asupra rugăciunii?

⁵ În mod special, noi trebuie să apreciem iubirea pe care a manifestat–o Iehova prin faptul că s–a îngrijit de jertfa de răscumpărare. Isus a zis: „Căci atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît l–a dat pe Fiul său unic–născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Iubirea profundă a lui Dumnezeu este bine exprimată în cuvintele psalmistului: „Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL [Iehova, NWT] de cei ce se tem de El. Căci El ştie din ce sîntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă“ (Psalm 103:11–14, BCR). Ce încurajator este faptul de a şti că rugăciunile Martorilor dedicaţi ai lui Iehova se înalţă la un asemenea Tată iubitor, prin intermediul Fiului său!

Un privilegiu limitat

 6. Cu ce atitudine trebuie să ne apropiem de Iehova în rugăciune?

⁶ Regii de pe pămînt nu permit oricui să intre neanunţat în palatul regal. Audienţa la un rege este un privilegiu limitat. Aşa este rugăciunea adresată Regelui Etern. Într–adevăr, cei care i se adresează prin intermediul lui Isus Cristos, cu o consideraţie corespunzătoare glorioasei maiestăţi a lui Dumnezeu, se pot aştepta să fie ascultaţi. Regelui etern trebuie să ne adresăm cu respect profund şi veneraţie. Toţi cei care doresc să fie auziţi trebuie să manifeste „teamă de Iehova“. — Proverbe 1:7.

 7. Ce este „teama de Iehova“?

⁷ Ce este „teama de Iehova“? Ea este un respect profund faţă de Dumnezeu, însoţită de o frică sănătoasă de a nu–i displăcea. Această teamă aduce cu sine o profundă recunoştinţă pentru bunătatea şi amabilitatea sa iubitoare (Psalm 106:1). Ea implică faptul de a–l recunoaşte ca Rege al eternităţii, care are dreptul şi puterea să pedepsească, inclusiv cu moartea, pe oricine nu i se supune. Oamenii care manifestă teamă faţă de Iehova i se pot adresa în rugăciune cu convingerea că vor fi ascultaţi.

 8. De ce ascultă Dumnezeu rugăciunile celor ce se tem de el?

⁸ Natural că Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor celor răi, necredincioşi sau plini de sine (Proverbe 15:29; Isaia 1:15; Luca 18:9–14). Însă cei care se tem de Iehova sînt ascultaţi, deoarece se conformează normelor sale drepte. Ei mai fac însă ceva. Cei ce se tem de Iehova i s–au dedicat prin rugăciune, simbolizînd lucrul acesta prin botezul în apă. Astfel, ei deţin un nelimitat privilegiu al rugăciunii.

 9, 10. Pot oare persoanele nebotezate să se roage cu speranţa că vor fi ascultate?

⁹ Pentru ca rugăciunea cuiva să fie ascultată de către Dumnezeu, cel care se roagă trebuie să exprime în ea sentimente care să fie în armonie cu voinţa divină. Da, el trebuie să fie sincer, dar se mai cere ceva. „Fără credinţă este imposibil să–i fim plăcuţi [lui Dumnezeu]“, a scris apostolul Pavel, „deoarece acela care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că devine răsplătitorul acelora care îl caută cu seriozitate“ (Evrei 11:6). Poate oare atunci o persoană nebotezată să fie îndemnată să se roage, în speranţa că rugăciunea îi va fi ascultată?

¹⁰ Conştient de faptul că rugăciunea era un privilegiu limitat, regele Solomon l–a rugat pe Iehova să asculte rugăciunea oricărui străin care avea să se roage spre templul din Ierusalim al lui Dumnezeu (1 Regi 8:41–43). Cu secole mai tîrziu, străinul păgîn Cornelius, un bărbat cu credinţă, „îl implora încontinuu pe Dumnezeu.“ După ce a cîştigat o cunoştinţă exactă, Cornelius s–a dedicat lui Dumnezeu, care i–a dat spiritul sfînt. În urma acestui fapt, Cornelius şi alţi păgîni au fost botezaţi (Fapte 10:1–44). Oricine înaintează astăzi spre dedicare poate fi îndemnat ca, asemenea lui Cornelius, să se roage. Însă cineva care nu este sincer în studierea Scripturilor, nu cunoaşte cerinţele divine referitoare la rugăciune şi încă nu a manifestat o atitudine plăcută lui Dumnezeu, nu poate spune că se teme de Iehova, că are credinţă sau că îl caută cu seriozitate. O asemenea persoană nu este în măsură să înalţe rugăciuni acceptate de Dumnezeu.

11. Ce s–a întîmplat cu unii care au înaintat cîndva spre dedicare, şi ce ar trebui ei să se întrebe?

¹¹ Unii, care cîndva făcuseră progrese spre dedicare, au putut fi văzuţi dînd înapoi. Dacă ei nu au în inimă suficientă iubire faţă de Dumnezeu, pentru a i se dedica fără rezerve, ar trebui să se întrebe dacă mai deţin minunatul privilegiu al rugăciunii. Evident că nu îl mai deţin, fiindcă cei ce se apropie de Dumnezeu trebuie să–l caute cu seriozitate, urmărind dreptatea şi smerenia (Ţefania 2:3). Orice om care se teme de Iehova cu adevărat este un credincios care se dedică lui Dumnezeu, simbolizînd lucrul acesta prin botez (Fapte 8:13; 18:8). Şi orice credincios botezat are un privilegiu nelimitat de a se apropia de Regele Etern prin intermediul rugăciunii.

„Să ne rugăm cu spirit sfînt“

12. Cînd se poate spune că cineva „se roagă cu spirit sfînt“?

¹² După ce o persoană se dedică lui Dumnezeu, simbolizînd lucrul acesta prin botez, ea se află în situaţia de a se ruga «cu spirit sfînt». Referitor la lucrul acesta, Iuda a scris: „Dar voi, iubiţilor, edificîndu–vă pe credinţa voastră cea mai sfîntă şi rugîndu–vă cu spirit sfînt, păstraţi–vă în iubirea lui Dumnezeu, în timp ce aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, în vederea vieţii veşnice“ (Iuda 20, 21). Cineva se roagă cu spirit sfînt atunci cînd se roagă sub influenţa spiritului sau a forţei active a lui Dumnezeu şi în armonie cu lucrurile spuse în Cuvîntul său. Scripturile, scrise sub inspiraţia spiritului lui Iehova, ne arată cum să ne rugăm şi ce să cerem în rugăciune. De exemplu, ne putem ruga cu încredere ca Dumnezeu să ne dea spiritul său sfînt (Luca 11:13). Cînd ne rugăm cu spirit sfînt, rugăciunea noastră dezvăluie o stare a inimii plăcută lui Iehova.

13. Dacă ne rugăm cu spirit sfînt, ce va trebui să evităm, şi ce sfat al lui Isus va trebui să punem în aplicare?

¹³ Cînd ne rugăm cu spirit sfînt, rugăciunile noastre nu trebuie să fie pline de cuvinte pompoase. Ele nu vor consta din formule repetate din obişnuinţă. Nu, ele nu vor conţine doxologii practic lipsite de sens, nesincere expresii de laudă. Rugăciuni de felul acesta abundă în creştinătate, ca şi în restul Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false. Adevăraţii creştini însă dau atenţie sfatului lui Isus: „Cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. (. . .) Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare [în mod greşit] că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei.“ — Matei 6:5–8, Biblia Cornilescu.

14. Ce afirmaţii semnificative au făcut unii cu referire la rugăciune?

¹⁴ Pe lîngă Isus şi scriitorii Bibliei, şi alţii au mai făcut afirmaţii esenţiale referitoare la rugăciune. De exemplu, scriitorul englez John Bunyan (1628–1688) a spus: „Rugăciunea înseamnă a–ţi vărsa sufletul cu sinceritate, afecţiune şi conştient în faţa lui Dumnezeu prin intermediul lui Cristos, în puterea şi cu ajutorul Spiritului, referitor la lucruri promise de Dumnezeu.“ Pastorul Puritan Thomas Brooks (1608–1680) a făcut următoarea observaţie: „Dumnezeu nu priveşte la aspectul oratoric al rugăciunilor noastre, pentru a vedea cît de elegante sînt, nici la geometria rugăciunilor noastre, pentru a vedea cît sînt de lungi, nici la aritmetica rugăciunilor noastre, pentru a vedea cît sînt de multe la număr, nici la logica rugăciunilor noastre, pentru a constata dacă sînt metodice; el priveşte la sinceritatea lor.“ La aceste comentarii mai trebuie adăugată remarca lui Bunyan: „În rugăciune este mai bine să ai o inimă fără cuvinte, decît cuvinte fără inimă.“ Dar dacă sîntem sinceri şi îndeplinim cerinţele divine, cum putem fi siguri că Regele eternităţii ne va asculta rugăciunile?

Niciodată respinşi

15. Ce afirmaţie a făcut Isus în esenţă la Luca 11:5–8?

¹⁵ Iehova nu îşi întoarce niciodată urechea de la slujitorii săi dedicaţi. Lucrul acesta a fost clar ilustrat de cuvintele încurajatoare ale lui Isus atunci cînd discipolii l–au rugat să–i înveţe cum să se roage. Printre altele, el a spus: „Cine dintre voi, dacă are un prieten, se va duce la el la miezul nopţii ca să–i spună: «Prietene împrumută–mi trei pîini, fiindcă tocmai mi–a sosit un prieten din călătorie şi n–am nimic ce să–i pun înainte»? Şi din interior celălalt îi răspunde zicînd: «Nu mă mai deranja. Uşa este deja încuiată şi copilaşii mei sînt cu mine în pat; nu mă pot scula şi nu–ţi pot da nimic.» Eu vă spun: Chiar dacă el nu se va scula şi nu–i va da nimic fiindcă este prietenul său, el se va scula cu siguranţă din cauza insistenţei lui îndrăzneţe şi îi va da lucrurile de care are nevoie“ (Luca 11:1, 5–8). Care este semnificaţia acestei ilustrări?

16. Referitor la rugăciune, ce anume doreşte Isus să facem?

¹⁶ În mod sigur, Isus nu intenţiona să spună că Iehova nu este dispus să ne ajute. Dimpotrivă, el vrea ca noi să avem o încredere deplină în Dumnezeu şi să îl iubim în aşa măsură încît să ne adresăm lui în rugăciune neîncetat. De aceea, Isus a adăugat: Eu vă spun: „Cereţi încontinuu şi vi se va da; căutaţi încontinuu şi veţi găsi; bateţi încontinuu şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere primeşte şi oricine caută găseşte şi oricui bate i se va deschide“ (Luca 11:9, 10). Aşadar, noi trebuie să ne rugăm încontinuu cînd trecem prin persecuţii, cînd sîntem îndureraţi din cauza vreunei slăbiciuni personale înrădăcinate sau cînd trecem prin orice alte încercări. Iehova este întotdeauna gata să–i ajute pe slujitorii săi fideli. El nu ne va spune niciodată: „Nu mă mai deranja.“

17, 18. (a) Cum ne–a îndemnat Isus să cerem spirit sfînt, şi ce anume conferă o şi mai mare putere cuvintelor sale? (b) Cum a comparat Isus atitudinea unui părinte pămîntesc cu aceea a lui Dumnezeu?

¹⁷ Pentru a ne bucura de o relaţie intimă cu Dumnezeu, avem nevoie de spiritul său sfînt sau forţa sa activă. Astfel, Isus continuă: „Într–adevăr, cine este printre voi tatăl care, dacă fiul său îi cere un peşte, el îi va da un şarpe în loc de peşte? Sau dacă el îi cere, de asemenea, un ou, îi va da un scorpion? Deci dacă voi, cu toate că sînteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl care este în cer le va da spiritul sfînt celor care i–l cer!“ (Luca 11:11–13). Matei 7:9–11 vorbeşte despre faptul de a da o piatră în loc de pîine. Puterea cuvintelor lui Isus creşte dacă înţelegem faptul că pîinea în ţările biblice antice era de mărimea şi forma unei pietre rotunde şi plate. Anumite soiuri de şerpi se asemănau cu anumite soiuri de peşti şi exista o varietate de scorpioni mici şi albi care, întrucîtva, aveau aspectul unor ouă. Dar dacă un copil şi–ar ruga tatăl să–i dea o pîine, un peşte sau un ou, care ar fi tatăl care i–ar da propriului său copil o piatră, un şarpe sau un scorpion?

¹⁸ Isus compară apoi atitudinea unui părinte cu aceea a lui Dumnezeu faţă de membrii familiei sale de închinători. Dacă noi, cu toate că sîntem mai mult sau mai puţin răi, din cauza păcatului moştenit, le dăm daruri bune copiilor noştri, cu cît mai mult ne putem aştepta ca Tatăl nostru ceresc să le dea minunatul dar al spiritului sfînt slujitorilor săi loiali, care i–l cer cu toată umilinţa!

19. (a) Ce ne este făcut cunoscut prin cuvintele lui Isus consemnate la Luca 11:11–13 şi Matei 7:9–11? (b) Dacă sîntem conduşi de spiritul sfînt, cum vom privi încercările prin care trecem?

¹⁹ Cuvintele lui Isus ne fac cunoscut faptul că noi ar trebui să–l rugăm pe Dumnezeu pentru mai mult spirit sfînt. Dacă noi sîntem conduşi de către acest spirit, nu ne vom plînge de «soarta noastră din viaţă» şi nici nu vom privi încercările sau decepţiile ca fiind nişte lucruri deosebit de păgubitoare pentru noi (Iuda 16). Este adevărat că „omul, născut din femeie, are viaţa scurtă şi plină de frămîntare,“ şi mulţi nu au mai apucat să vadă sfîrşitul problemelor şi al frămîntărilor lor (Iov 14:1). Dar să nu privim niciodată încercările prin care trecem ca pe nişte pietre, şerpi şi scorpioni pe care Cel ce ascultă rugăciunea ni le–ar fi dat în vreun mod oarecare. El este adevărata esenţă a iubirii şi nu încearcă pe nimeni cu lucruri rele. Dimpotrivă, el ne oferă „orice dar bun şi desăvîrşit.“ În final, el va întoarce toate lucrurile în folosul acelora care îl iubesc şi se tem de el (Iacob 1:12–17; 1 Ioan 4:8). Cei care au umblat în adevăr timp de ani de zile cunosc din experienţă că, prin rugăciune şi credinţă, unele dintre cele mai grele încercări pe care le–au avut au acţionat spre binele lor, făcînd să se înmulţească roadele spiritului lui Dumnezeu în viaţa lor (3 Ioan 4). De fapt, care altă cale ar fi mai bună, pentru ca noi să putem învăţa dependenţa de Tatăl nostru ceresc şi să fim ajutaţi să cultivăm roadele spiritului: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîndeţea şi stăpînirea de sine? — Galateni 5:22, 23.

20. Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră cuvintele lui Isus consemnate la Luca 11:5–13?

²⁰ Cuvintele lui Isus consemnate la Luca 11:5–13 ne oferă astfel o îmbucurătoare asigurare despre iubirea şi grija tandră a lui Iehova. Lucrul acesta ar trebui să ne umple inima de cea mai adîncă recunoştinţă şi iubire. Ea ar trebui să ne fortifice credinţa şi să ne intensifice dorinţa de a ne pleca frecvent în faţa scăunelului picioarelor Regelui Etern, zăbovind în prezenţa sa iubitoare. Ba mai mult, cuvintele lui Isus ne asigură că niciodată nu vom pleca de acolo cu mîinile goale. Tatăl nostru ceresc se bucură nespus dacă ne descărcăm povara pe umerii săi (Psalm 55:22; 121:1–3). Şi atunci cînd noi, ca slujitori dedicaţi ai săi, îl rugăm să ne acorde spiritul său sfînt, el ni–l dă fără rezerve. Acesta este Dumnezeul nostru iubitor, şi putem avea încredere deplină că el este Cel ce ne ascultă rugăciunile.

Îţi aminteşti?

◻ Prin cine trebuie să ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune, şi de ce?

◻ În ce fel este rugăciunea un privilegiu limitat?

◻ Ce înseamnă să ne „rugăm cu spirit sfînt“?

◻ Cum ai putea dovedi cu Scriptura că rugăciunile Martorilor fideli şi botezaţi ai lui Iehova sînt ascultate?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 103]

Aşa cum un tată pămîntesc oferă daruri bune copiilor săi, Iehova acordă spiritul sfînt celor care i–l cer