De ce avem nevoie de cunoştinţă exactă?

„Iată de ce şi noi, din ziua din care am auzit despre aceasta nu am încetat să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa exactă a voinţei sale, în toată înţelepciunea şi discernămîntul spiritual.“ — COLOSENI 1:9.

 1. Ilustrează deosebirea dintre cunoştinţa generală şi cea exactă.

TOATĂ lumea ştie ce este un ceasornic, dar cîţi ştiu cum funcţionează? S–ar putea să ai o idee generală despre aceasta, dar ai fi în stare să demontezi unul, să–l repari şi apoi să–l montezi la loc? Unui ceasornicar nu i–ar veni greu s–o facă. De ce? Deoarece are o cunoştinţă exactă şi completă despre modul în care funcţionează un ceasornic. Aici se vede deosebirea dintre cunoştinţa generală şi exactă.

 2. Ce deosebire dintre cele două feluri de cunoştinţă ai observat în domeniul religiei?

² Milioane de oameni au o idee generală despre Dumnezeu. Ei afirmă că cred în Dumnezeu, însă adesea acţiunile lor infirmă această pretenţie. Un misionar îi întreabă adesea pe interlocutorii săi: „În calitate de catolici trebuie desigur să credeţi în Dumnezeu, nu?“ Făcînd un gest spre cer, interlocutorul răspunde: „Sigur că da. Cred că acolo sus trebuie să fie ceva.“ Ai putea oare numi lucrul acesta o cunoştinţă exactă şi o înţelegere clară a existenţei lui Dumnezeu? Cu greu. Şi adesea rezultatul unor asemenea vagi cunoştinţe este o conduită necreştină din partea acelora care pretind că sînt creştini. (Vezi pentru comparaţie Tit 1:16.) Situaţia ce ia naştere este aşa cum o descrie Pavel: „Aşa cum nu au consimţit să–l păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa exactă, Dumnezeu i–a abandonat într–o stare mintală dezaprobată.“ — Romani 1:28.

 3. Ce se întîmplă atunci cînd oamenii resping cunoştinţa exactă despre voinţa lui Dumnezeu?

³ Care a fost rezultatul acestei lipse de cunoştinţă exactă a secolului întîi al erei noastre? Oamenii făceau „lucruri necuviincioase, plini fiind de orice nedreptate, de răutate, de lăcomie, de maliţie, plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de dispoziţie maliţioasă, fiind şoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, insolenţi, aroganţi, închipuiţi, inventivi în lucruri dăunătoare, neascultători de părinţi, lipsiţi de înţelegere, infideli în acorduri, fără afecţiune naturală, fără milă.“ Lipsa lor de cunoştinţă exactă făcea ca inima lor să nu fie îndemnată spre acte de dreptate. — Romani 1:28–31; Proverbe 2:2, 10.

Care este deosebirea?

 4, 5. Conform savanţilor elenişti, care sînt unele deosebiri dintre gnoʹsis şi e·piʹgno·sis?

⁴ Deosebirea dintre cunoştinţa generală şi cea exactă o aflăm din Scripturile greceşti. Textul original vorbeşte despre gnoʹsis, cunoştinţă, şi e·piʹgno·sis, cunoştinţă exactă. Conform savantului elenist W.E. Vine, prima înseamnă „în primul rînd căutarea de a cunoaşte, cercetare, investigare“, în special a adevărului spiritual în contextul Scripturilor.

⁵ E·piʹgno·sis, conform elenistului J.H. Thayer, înseamnă „cunoştinţă precisă şi corectă“. Sub formă verbală înseamnă „a te familiariza temeinic, a cunoaşte temeinic; a cunoaşte exact, a cunoaşte bine“. W.E. Vine stabileşte că e·piʹgno·sis denotă „o cunoştinţă exactă sau deplină, discernămînt, recunoaştere“. El adaugă că termenul exprimă „o cunoştinţă deplină sau mai deplină, o participare mai mare din partea cunoscătorului la obiectul cunoscut, prin urmare o mai puternică influenţare a sa“. (Sublinierea ne aparţine.) După cum vom vedea, această ultimă exprimare este de importanţă vitală pentru un creştin.

 6. Care scriitori biblici folosesc termenii pentru „cunoştinţă“ şi „cunoştinţa exactă“, şi de ce prezintă importanţă cunoştinţă exactă?

⁶ Numai doi dintre scriitorii Bibliei folosesc termenul grec e·piʹgno·sis. Aceştia sînt Pavel şi Petru, care folosesc termenul în total de 20 de ori.a În afară de Luca, ei sînt, de asemenea, singurii care folosesc termenul gnoʹsis, Pavel folosindu–l de 23 de ori şi Petru de 4 ori. De aceea, scrierile lor sînt un ghid valoros pentru a înţelege importanţa cunoştinţei exacte în vederea salvării. Aşa cum Pavel i–a spus lui Timotei: „Toate acestea sînt excelente şi plăcute în ochii lui Dumnezeu, Salvatorul nostru, a cărui voinţă este ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului.“ — 1 Timotei 2:3, 4.

De ce prezintă importanţă cunoştinţa exactă?

 7. (a) Pentru a fi valoroasă, ce efect ar trebui să aibă asupra noastră cunoştinţa? (b) Ce pericol apare atunci cînd neglijăm cunoştinţa?

⁷ Aşadar, cheia salvării constă în faptul de a cîştiga cunoştinţă exactă, aşa cum o predă Biblia. Această cunoştinţă trebuie să ajungă însă la inimă, sediul motivaţiilor. Ea nu poate să rămînă doar un exerciţiu intelectual sau academic. Ba mai mult, odată cîştigată, cunoştinţa adevărului trebuie pusă în aplicare şi împrospătată. De ce? Deoarece memoria, întocmai ca musculatura, poate slăbi şi deveni deficitară dacă nu este exersată, şi astfel ne–am putea foarte uşor neglija spiritualitatea, începînd să mergem în derivă şi să oscilăm în credinţă. Noi ne–am putea slăbi ataşamentul faţă de „însăşi cunoştinţa despre Dumnezeu“. Foarte curînd această oscilare s–ar putea reflecta în slăbirea capacităţii noastre de gîndire şi chiar într–o conduită necreştină. — Proverbe 2:5; Evrei 2:1.

 8. Ce valoare vedea Solomon în înţelepciune şi cunoştinţă?

⁸ Noi înţelegem astfel de ce Solomon, atunci cînd era fidel, aprecia mult înţelepciunea, discernămîntul şi capacitatea de a gîndi. El a scris: „Cînd înţelepciunea va intra în inima ta şi cunoştinţa va deveni plăcută sufletului tău, însăşi capacitatea de gîndire va veghea asupra ta şi discernămîntul te va salvgarda, pentru a te elibera de calea cea rea“b (Proverbe 2:10–12). Aceste cuvinte arată că noi trebuie să cultivăm o dorinţă fierbinte de a cîştiga o cunoştinţă, care ne poate influenţa inima şi chiar sufletul. Ba mai mult, ea constituie fundamentul unei bune capacităţi de gîndire. Dar de ce prezintă aceasta o atît de mare importanţă astăzi?

 9. Care sînt unii dintre duşmanii spiritualităţii creştine?

⁹ Noi trăim „în zilele din urmă“ cînd, aşa cum a profeţit Pavel, vor veni „timpuri cumplite“ sau „vremuri grele“ (2 Timotei 3:1, Sfînta Scriptură 1874, Biblia Cornilescu). Menţinerea integrităţii creştine în această lume degradată devine un lucru din ce în ce mai greu. Morala, valorile şi normele creştine sînt desconsiderate şi luate în derîdere. Credinţa Martorilor lui Iehova este atacată pe toate fronturile de către clerul creştinătăţii, care urăşte mesajul Regatului pe care îl ducem din casă în casă, apoi de către apostaţi, care colaborează cu clerul creştinătăţii, de către autorităţile medicale, care vor să ne impună transfuziile de sînge nouă şi copiilor noştri, de către savanţii atei care resping credinţa în Dumnezeu şi în creaţie şi de către aceia care încearcă să ne forţeze să facem compromis în ce priveşte neutralitatea. Toată această opoziţie este orchestrată de Satan, căpetenia întunericului şi ignoranţei, duşmanul cunoştinţei exacte. — 2 Corinteni 4:3–6; Efeseni 4:17, 18; 6:11, 12.

10. Ce presiuni s–ar putea exercita asupra noastră, şi cum le–am putea neutraliza?

¹⁰ S–ar putea ca, în viaţa de fiecare zi, un creştin să fie supus unei influenţe din ce în ce mai presante, care să–l determine să facă ceea ce fac alţii: să se drogheze, să facă abuz de băutură, să comită acte imorale şi violente, să fure, să mintă, să înşele, să abandoneze şcoala sau pur şi simplu să umble în mod egoist după plăceri. Iată de ce cunoştinţa exactă este esenţială. Cu cît este mai completă cunoştinţa noastră despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi scopurile sale cu atît exercită ea o influenţă mai puternică asupra gîndurilor şi acţiunilor noastre, o influenţă pozitivă. — Romani 12:1, 2.

Un fiu risipitor modern

11, 12. Ce experienţă autentică de viaţă ilustrează neghiobia respingerii cunoştinţei exacte a adevărului?

¹¹ Pentru a ilustra acest principiu, cităm exemplul unui băiat al cărui ataşament faţă de adevăr a fost pus la încercare pe vremea cînd el avea 14 ani şi era deja botezat. Întocmai ca mulţi tineri, el iubea sportul şi mai ales fotbalul. Partidele de fotbal ale şcolii sale aveau loc în serile în care congregaţia îşi ţinea întrunirile. Acest tînăr creştin nu era suficient de puternic pe plan spiritual pentru a putea face o deosebire între neînsemnata valoare a fotbalului şi durabila valoare a întrunirilor creştine pe care le frecventa în compania mamei sale care era văduvă şi a fraţilor şi surorilor sale mai mici. El a încetat, aşadar, să procedeze conform cunoştinţei exacte şi a hotărît să părăsească adevărul. În final a fost exclus. Mai tîrziu, în timpul serviciului militar, el a venit în contact cu drogurile.

¹² În 1986, cînd şi–a încheiat stagiul militar, acest tînăr şi–a venit în fire. Scriindu–i unui prieten de familie, care făcuse parte din comitetul juridic ce l–a exclus, el i–a spus: „Sînt bucuros să–ţi aduc la cunoştinţă o veste importantă: m–am întors la adevăr. (. . .) Am ajuns să înţeleg ceea ce spune apostolul Pavel în 2 Corinteni 4:4, că există un dumnezeu al prezentului sistem de lucruri, care orbeşte minţile oamenilor. Timp de mai multă vreme eu eram orb spiritual cu privire la lucrurile care se petreceau în jurul meu. Cînd am părăsit adevărul nu–mi dădeam seama de pericolul spre care alergam. Dar cu timpul, şi mulţumită lui Iehova Dumnezeu, am putut înţelege clar că acţiunile mele au fost greşite. — Vezi pentru comparaţie Luca 15:11–24.

13. Ce deznodămînt fericit există pentru cei care s–au abătut din drum, dar dau dovadă de o adevărată căinţă? (2 Timotei 2:24–26).

¹³ Acest tînăr s–a întors pe calea adevăratei cunoştinţe. Acum el este în stare ’să umble într–un mod demn de Iehova, pentru a–i fi pe deplin plăcut‘. El mai poate acum ’aduce rod în orice lucrare bună şi să crească în cunoştinţa exactă a lui Dumnezeu‘, în timp ce continuă să fie în societatea congregaţiei creştine. Şi ce înviorătoare binecuvîntări a procurat familiei sale, redevenind discipol al lui Cristos! Cunoşti şi tu exemple asemănătoare? — Coloseni 1:9, 10; Matei 11:28–30.

Consecinţele dezastruoase ale neglijenţei spirituale

14. (a) Ce trebuie să facem pentru a nu devia? (b) Ce li s–a întîmplat unora dintre creştini?

¹⁴ Ce învăţăminte putem trage din cazul acesta şi altele asemănătoare lui? Odată ce am cîştigat cunoştinţa exactă a adevărului, trebuie să ne reînnoim constant circuitele spirituale ale minţii, pentru a nu devia. Resursele noastre spirituale pot slăbi dacă neglijăm studiul individual şi familial, întrunirile creştine şi serviciul sacru. Ce consecinţe ar putea avea o asemenea conduită? Un creştin pînă mai ieri tare în credinţă ar putea să devieze, ba chiar să cadă într–o conduită rea, cum ar fi imoralitatea, sau să alunece pe panta sinuoasă a îndoielilor şi dezinformării, pînă la apostazie (Evrei 2:1; 3:12; 6:11, 12). Iar culmea stupidităţii, unii s–au reîntors chiar la învăţăturile babilonice ale Trinităţii şi nemuririi sufletului.

15. Ce avertisment dă Pavel cu privire la deviere?

¹⁵ Cuvintele lui Petru sînt într–adevăr potrivite: „În mod sigur, dacă, după ce au scăpat de murdărirea din partea lumii printr–o cunoştinţă exactă a Domnului şi Salvatorului Isus Cristos, sînt antrenaţi din nou în aceste lucruri şi sînt învinşi, starea finală a devenit mai rea pentru ei decît cea dintîi. Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut cu exactitate calea dreptăţii, decît, după ce au cunoscut–o cu exactitate, să se întoarcă de la porunca sfîntă care le–a fost transmisă. Cu ei s–a întîmplat ceea ce spune proverbul adevărat: «Cîinele s–a întors la propria lui vărsătură şi scroafa care a fost scăldată s–a întors să se tăvălească în noroi.»“ — 2 Petru 2:20–22.

16. (a) Cum au fost unii seduşi şi înşelaţi în timpurile recente? (b) La ce acte s–au dedat cei înşelaţi?

¹⁶ Cei care resping cunoştinţa exactă a adevărului aleg adesea calea profitului imediat. Ei nu mai acceptă răspunderea de a participa cu regularitate la întrunirile creştine sau la serviciul din casă în casă. Unii încep chiar să reia fumatul, alţii sînt fericiţi că nu se mai deosebesc de ceilalţi în privinţa neutralităţii creştine şi a folosirii incorecte a sîngelui. O, ce libertate! Acum ei îşi dau chiar şi votul pentru vreunul dintre partidele politice ale ’fiarei sălbatice‘ (Apocalips 13:1, 7). Astfel, ca nişte suflete nestatornice, ei sînt seduşi şi înşelaţi pentru a părăsi calea cunoştinţei exacte, de către cei care, în timp ce „promit libertatea, ei înşişi sînt sclavi ai corupţiei“. — 2 Petru 2:15–19.

17. Ce pericol există pentru cei care deviază de la cunoştinţa exactă a adevărului?

¹⁷ În cazul în care aceştia nu se căiesc şi nu se întorc la adevăr, ei se expun judecăţii enunţate de Pavel: „Căci dacă practicăm în mod intenţionat păcatul după ce am primit cunoştinţa exactă a adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o anumită înspăimîntătoare aşteptare a judecăţii şi o înfocată gelozie, care îi va mistui pe cei care se opun.“ Cît de lipsită de înţelepciune şi mioapă este hotărîrea de a părăsi cunoştinţa exactă despre Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos pentru învăţăturile apostate ale creştinătăţii! — Evrei 6:4–6; 10:26, 27.

Zel conform cunoştinţei exacte

18. Conform spuselor lui Pavel, de ce clerul iudeu nu l–a acceptat pe Cristos?

¹⁸ Clerul iudeu din zilele lui Pavel avea cu siguranţă cunoştinţă despre Scripturile ebraice. Dar era aceasta o cunoştinţă exactă? I–a îndrumat ea spre Cristos, promisul Mesia? Pavel comentează că ei erau atît de preocupaţi să–şi stabilească propria lor dreptate prin intermediul Legii, încît nu voiau să se supună „lui Cristos [care] este sfîrşitul Legii“. De aceea, Pavel a putut spune cu referire la ei: „Le mărturisesc faptul că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoştinţei exacte.“ — Romani 10:1–4.

19, 20. (a) Cum putem obţine cunoştinţă exactă? (b) Ce întrebări rămîne să primească un răspuns?

¹⁹ Dar cum putem obţine această cunoştinţă exactă? Prin studiu individual şi meditare, împreună cu rugăciuni şi participare la întruniri. Acesta înseamnă o constantă reîncărcare a bateriilor noastre spirituale cum s–ar spune. Nu ne putem permite să ne sprijinim numai pe cunoştinţa pe care am cîştigat–o cînd am acceptat adevărul. Noi trebuie să continuăm să asimilăm hrană spirituală tare, cunoştinţă exactă, prin intermediul unui studiu individual conştiincios. Astfel, sfatul lui Pavel este foarte potrivit: „Dar hrana tare aparţine oamenilor maturi, acelora care, prin întrebuinţare, şi–au exersat facultăţile de percepţie, pentru a discerne atît binele, cît şi răul. Din acest motiv, acum, că am lăsat doctrina elementară despre Cristos, să avansăm rapid spre maturitate, fără să mai punem din nou un fundament, şi anume căinţa pentru lucrurile moarte şi credinţa faţă de Dumnezeu. (. . .) Şi aşa vom face dacă permite Dumnezeu.“ — Evrei 5:14—6:3.

²⁰ Acum se pune întrebarea: Ce instrumente ne stau la dispoziţie pentru a ne ajuta să dobîndim o cunoştinţă exactă? Şi, avînd în vedere programul de viaţă foarte încărcat, cînd anume am putea studia Cuvîntul lui Dumnezeu? Articolul care urmează va analiza aceste lucruri, precum şi alte aspecte legate de ele.

[Note de subsol]

Cum ai răspunde?

◼ Care este deosebirea între „cunoştinţă“ şi „cunoştinţă exactă“?

◼ De ce prezintă cunoştinţa exactă o atît de mare importanţă în aceste zile din urmă?

◼ Cum ar putea fi unii ademeniţi să devieze de la adevăr?

◼ Ce avertisment ne–a dat Pavel cu privire la respingerea cunoştinţei exacte?

◼ Ce trebuie să facem pentru a obţine şi păstra cunoştinţa exactă?