Tinerii se întreabă . . .
Ce să fac dacă familia mea este săracă?
MAHALAUA sud-africană în care a crescut nu-i evocă amintiri plăcute lui George. „Trăiam într-un mukhukhu clasic — o baracă micuţă cu două camere“, îşi aminteşte George. El împărţea una din camere cu încă opt fraţi şi surori. În lunile de iarnă, trebuia să înfrunte vîntul rece pentru a aduce apă de la unicul robinet care deservea întreaga mahala. „Dar ceea ce detestam cel mai mult, adaugă el, era faptul de a-l vedea pe tatăl meu istovindu-se pentru a ne asigura cele necesare vieţii. Aveam sentimentul că nu exista nici o cale de ieşire.“
Dificultăţile economice sînt o realitate cotidiană în ţările în curs de dezvoltare. Chiar şi ţările occidentale bogate au un număr surprinzător de mare de oameni săraci. Poate tu eşti unul dintre ei. La fel ca George poate simţi că eşti prins în laţul sărăciei. Deşi sînt de înţeles, astfel de sentimente te pot face, de asemenea, să reacţionezi într-un mod care, departe de a uşura problemele, nu face decît să le agraveze.
Calea de ieşire
Un număr alarmant de tineri săraci încearcă să uite durerea cauzată de sărăcie ameţindu-şi simţurile cu alcool sau droguri. Vorbind despre copiii străzii dintr-un oraş sud-african, cercetătoarea Jill Swart arată că „ei nu inhalează vapori de substanţe adezive doar pentru ‘euforia creată’. Ei o fac pentru a nu simţi frigul, singurătatea şi foamea“.
Dar cum se simt aceşti tineri cînd îşi revin din această stare şi efectul drogului dispare? Jill Swart vorbea despre simptome ca „depresiune gravă“, „agresivitate“, „schimbări bruşte ale stării de spirit“, „tulburări vizuale“ şi o mulţime de alte suferinţe fizice care cu greu ar putea fi considerate drept o „evadare“ salutară din sărăcie.
Înţeleptul rege Solomon a spus: ‘Un beţiv . . . va ajunge la sărăcie, şi somnolenţa va îmbrăca pe cineva doar cu zdrenţe’ (Proverbele 23:21, NW). Încercarea de a se sustrage realităţilor sărăciei, alterîndu-şi starea psihică cu alcool, substanţe adezive sau droguri, nu va face ca problema să dispară (compară cu Proverbele 31:7). Aşa cum a remarcat Maria, o adolescentă sud-africană de 16 ani care face parte dintr-o familie săracă cu un singur părinte: „Încercarea de a scăpa de realitate creează mai multe probleme decît rezolvă“. În plus, costul ridicat al menţinerii unor astfel de deprinderi distructive antrenează cu sine o şi mai mare sărăcie. Singura soluţie constă în înfruntarea situaţiei.
Mînie şi frustrare
Neîntrevăzînd vreo cale de ieşire din starea de sărăcie, mulţi tineri îşi exprimă mînia prin violenţă, vandalism, furt şi alte forme de delincvenţă juvenilă. The World Book Encyclopedia spune că astfel de tineri consideră acest comportament drept „singura modalitate de a uita de necazuri, de sărăcie şi de alte probleme“. George, menţionat anterior, îşi aminteşte că unii din camarazii săi, cuprinşi de un sentiment de mînie şi frustrare, s-au ataşat unor bande care terorizau cartierul. „De cele mai multe ori, ei se băteau şi furau pentru a trăi“, adaugă el. Iar alţi tineri încearcă să scape de sărăcie lăsîndu-se atraşi în activităţi ilegale aducătoare de profituri, cum ar fi traficul de droguri.
Însă, departe de a diminua sărăcia, comportamentul delincvent nu face decît să agraveze situaţia. Energia care ar putea fi canalizată în activităţi productive — de pildă, dobîndirea unei calificări sau învăţarea unei meserii — este irosită. În loc să-şi amelioreze situaţia, tînărul rebel nu face decît să se expună altor traume fizice şi afective. Unii tineri sfîrşesc în închisori — sau îşi pierd viaţa din cauza violenţei. Aşa cum a avertizat regele Solomon: „Cel care neglijează disciplina ajunge în sărăcie şi dezonoare“. — Proverbele 13:18, NW.
Sentimente de neputinţă şi disperare
Consecinţele cele mai distrugătoare ale sărăciei asupra tinerilor sînt probabil sentimentele persistente de inutilitate şi inferioritate. În cazul multora, sărăcia extremă în toate domeniile vieţii le-a înăbuşit orice speranţă de a-şi ridica vreodată nivelul de trai. World Book Encyclopedia spune că adesea tinerii „ajung să adopte aceleaşi sentimente de neputinţă şi disperare pe care le-au dezvoltat părinţii lor“. În final, se instalează probabil o „cultură a sărăciei“, victimele resemnîndu-se să trăiască o viaţă de mizerie.
Dar faptul de a te lăsa pradă unor astfel de sentimente de neputinţă şi disperare îţi va îmbunătăţi situaţia? Nu! Faptul de a proceda aşa nu face decît să perpetueze acest cerc vicios al sărăciei. Un vechi proverb spune: „Cine se uită după vînt nu va semăna şi cine priveşte la nori nu va secera“ (Eclesiastul 11:4). Dacă un fermier s-ar gîndi numai la riscuri — că vîntul ar putea împrăştia sămînţa sau că ploaia i-ar putea inunda recolta — nu ar întreprinde acţiunea necesară. În mod asemănător, fixîndu-ţi atenţia numai asupra unor sentimente negative, poţi să-ţi paralizezi toate eforturile de a-ţi îmbunătăţi situaţia.
Regele Solomon a dat astfel în continuare acest sfat: „Dimineaţa seamănă-ţi sămînţa şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va reuşi, aceasta sau aceea sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune“ (Eclesiastul 11:6). Da, în loc să te laşi paralizat de teama unui eşec sau de sentimentul că situaţia este disperată, acţionează! Poţi face ceva pentru a înlocui treptat gîndurile negative cu gînduri pozitive.
Dobîndeşte-ţi respectul de sine
Să analizăm exemplul lui James care are 11 ani. El locuieşte cu mama şi sora lui într-un bidonvil din apropierea Johannesburg-ului, Africa de Sud. Din punct de vedere material, ei nu au aproape nimic. La fiecare sfîrşit de săptămînă, James îşi oferă în mod voluntar serviciile pentru a ajuta la construirea pe plan local a unei Săli a Regatului a Martorilor lui Iehova. Acest lucru nu numai că îi ocupă timpul care de altfel ar trece extrem de încet, dar îi redă şi sentimentul utilităţii. „După o zi pe şantier, spune el cu un zîmbet larg, încerc o mare bucurie interioară!“ Aşa sărac cum este, acest tînăr posedă două lucruri de preţ: timp şi energie.
O altă activitate productivă este lucrarea de educaţie biblică de la uşă la uşă (Matei 24:14). Mulţi tineri Martori ai lui Iehova participă cu regularitate la această lucrare. Procedînd astfel, ei nu numai că le oferă altora speranţa unei vieţi mai bune în viitor, dar îşi consolidează propriul lor respect de sine, precum şi sentimentul de utilitate şi demnitate. Este adevărat, predicarea nu aduce cu sine nimic pe plan financiar. Dar adu-ţi aminte de mesajul pe care l-a transmis Isus creştinilor din antica congregaţie Smirna. Ei erau foarte săraci în privinţă materială dar, datorită profundei lor spiritualităţi, Isus le-a putut spune: „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)“. În final, datorită exercitării în mod activ a credinţei în sîngele vărsat de Isus, ei aveau să devină extrem de bogaţi primind coroana vieţii veşnice. — Apocalipsa 2:9, 10.
Nu este uşor să creşti într-o familie săracă. Nu ai însă nici un motiv să te simţi ruşinat, lipsit de putere sau disperat din cauza situaţiei tale. Sărăcia există din cauză că „un om stăpîneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Faptele arată că în curînd Dumnezeu va prelua administrarea afacerilor pămîntului şi va elimina sărăcia şi efectele sale devastatoare (Psalmul 37:9–11). Fiul său, Isus Cristos, va permite ca miliarde de oameni să trăiască în paradisul pămîntesc, întocmai cum i-a promis răufăcătorului penitent care pierduse orice speranţă, dar care şi-a exprimat credinţa în el în timp ce amîndoi trăgeau să moară pe stîlpii de execuţie (Luca 23:43). Pînă atunci însă există multe modalităţi practice de a face faţă sărăciei. Le vom examina într-un articol viitor.
[Chenarul de la pagina 18]
„Mă simţeam prins în laţul sărăciei“
George era un tînăr african care dorea cu ardoare să termine şcoala elementară. El s-a gîndit că în felul acesta va putea găsi un loc de muncă bine plătit care să-i scoată pe el şi familia sa din sărăcie. Lucrurile au luat însă o altă turnură. Familia sa a ajuns într-o situaţie financiară atît de critică, încît după numai şase ani de şcoală, George s-a simţit obligat să părăsească şcoala şi să-şi caute de lucru. În cele din urmă a găsit un loc de muncă la o întreprindere de îmbuteliat, cîştigînd doar 14 rands pe săptămînă (5 dolari americani). Întregul său cîştig era utilizat pentru întreţinerea familiei.
„Deşi mă simţeam prins în laţul sărăciei, spune George, mi-am dat seama că nu ar servi la nimic să mă ataşez unei bande sau să fur pentru a trăi. Astăzi, mulţi tineri de vîrsta mea care au făcut aceste lucruri sînt fie indivizi irecuperabili, sclavi ai băuturilor şi drogurilor, fie în închisoare. Unii au fost chiar omorîţi ca urmare a stilului lor de viaţă.“
Apoi George a intrat în contact cu Martorii lui Iehova. „Unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat, spune George, a fost faptul că la întrunirile creştine fiecare venea la mine şi îmi vorbea în mod respectuos.“ El adaugă: „Mi-am cîştigat treptat încrederea şi respectul de sine pe care mi le pierdusem înainte“. George a găsit, de asemenea, multă consolare în unele texte biblice cum ar fi Psalmul 72:12, 13 care spune: „Căci el [regele mesianic] va scăpa pe săracul care strigă . . . Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor“. Promisiunile Bibliei l-au umplut de speranţă şi i-au reînnoit interesul pentru viaţă.
Privindu-l pe George astăzi, nu v-aţi imagina niciodată ce luptă a trebuit el să ducă pentru a se elibera de sentimentele de neputinţă şi disperare şi pentru a adopta o stare de spirit pozitivă. El este un soţ fericit şi serveşte în prezent ca supraveghetor care prezidează într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova din Soweto, Africa de Sud.
[Legenda fotografiilor de la pagina 17]
Este mai bine să-ţi utilizezi timpul şi energia pentru a face ceva util decît să te laşi pradă sentimentelor de disperare