Medo–Persia — A patra mare putere mondială din istoria Bibliei

Mezii şi perşii au fost implicaţi în multe evenimente relatate în Biblie. Ei sînt deasemenea menţionaţi într–un număr de profeţii biblice. Aţi dori oare să aflaţi mai multe lucruri despre aceste vechi şi interesante popoare?

MEZII şi perşii erau în marş! În fruntea lor se afla Cirus cel Mare care poseda deja un imperiu. Acum el şi–a concentrat atenţia asupra impunătorului Babilon, marea putere mondială din vremea aceea.

În Babilon, capitala imperiului, regele Belşaţar oferea un ospăţ la o mie de oaspeţi de vază. El era, după cum spune Biblia, „sub influenţa vinului“. În toiul banchetului el şi oaspeţii săi de seamă beau vin din vasele sfinte care fuseseră luate din templul lui Iehova din Ierusalim şi–i lăudau pe dumnezeii lor, nişte simpli idoli (Daniel 5:1–4). Ei se credeau în siguranţă îndărătul puternicelor ziduri ale oraşului.

Dar, în afară, armata lui Cirus deviase apele Eufratului, care traversa Babilonul. O dată înlăturată această barieră naturală, soldaţii săi au urcat prin albia noroioasă a fluviului pînă la ziduri şi au pătruns în oraş prin porţile care dădeau spre Eufrat, porţi care rămăseseră deschise. Înainte de răsăritul soarelui, Belşaţar era mort, Babilonul căzuse şi Medo–Persia devenise a patra mare putere mondială din istoria Bibliei! Dar cine erau aceşti mezi şi perşi?

Mezii locuiau într–un mare podiş situat la est de Asiria. Unele basoreliefuri descoperite în Asiria îi reprezintă îmbrăcaţi în ceva ce pare a fi haine din blană de oaie peste tunici şi cizme — ţinută potrivită pentru viaţa lor pastorală de pe podişurile înalte. Mezii n–au lăsat efectiv nici un document scris. Majoritatea informaţiilor de care dispunem în legătură cu ei se găsesc în Biblie, în textele asiriene şi în lucrările unor istorici greci din epoca clasică. Cît despre perşi, domeniul lor se situa la nordul Golfului Persic; la origine ei duceau adeseori o viaţă de nomazi, dar extinderea imperiului lor a produs în ei o puternică dorinţă de lux.

La început, mezii deţineau puterea asupra perşilor, dar în anul 550 î.e.n., Cirus cel Mare, un persan, a repurtat o victorie rapidă asupra regelui Mediei, Astyages. Cirus a combinat obiceiurile şi legile celor două popoare, a unit regatele lor şi le–a extins teritoriile. Cu toate că mezii erau vasali perşilor, cele două popoare formau un imperiu dual. Astfel mezii ocupau cele mai înalte funcţii şi conduceau armatele perşilor. Străinii vorbeau despre mezi şi perşi sau nu utilizau decît un singur termen, „mezii“.

Înainte ca mezii şi perşii să atace Babilonul, profetul Daniel primise o viziune în legătură cu această dublă naţiune reprezentată printr–un berbece cu două coarne. Daniel a scris: „Şi cele două coarne erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, şi cel mai înalt era cel care s–a înălţat mai tîrziu.“ Identitatea acestui berbece nu ridica nici un semn de întrebare, deoarece îngerul i–a zis lui Daniel: „Berbecul pe care l–ai văzut şi care avea cele două coarne, îi reprezintă pe regii Mediei şi Persiei.“ — Daniel 8:3, 20.

Daniel era în Babilon atunci cînd oraşul a fost cucerit; el a asistat deci la sosirea mezilor şi perşilor. Darius, medul, primul conducător al Babilonului recent cucerit, a numit 120 de protectori ai regatului şi a pus în fruntea lor trei înalţi funcţionari, unul din ei fiind Daniel (Daniel 5:30—6:3). O profeţie consemnată în Scripturile ebraice anunţa, cu două secole mai înainte, că Babilonul va fi cucerit de un bărbat cu numele Cirus. Dată fiind poziţia înaltă pe care o ocupa Daniel atît înainte cît şi după căderea Babilonului, este puţin probabil ca Cirus să nu fi fost informat cu privire la această profeţie. — Isaia 45:1–3.

Ierusalimul rezidit

Căderea Babilonului a permis înălţarea unui alt oraş — Ierusalimul care fusese lăsat în ruine timp de aproape 70 de ani, după distrugerea sa de către babilonieni, în 607 î.e.n. Conform profeţiilor biblice, prin intermediul lui Cirus Ierusalimul avea să fie rezidit şi avea să fie pus fundamentul templului său. — Isaia 44:28.

S–au realizat oare aceste profeţii? Da. Ezra, preot, biblist şi scrib, raportează că Cirus a emis un decret adresat închinătorilor lui Iehova; în acest decret Cirus zicea: „El [poporul] să se urce deci la Ierusalim, care este în Iuda, şi să reconstruiască acolo casa lui Iehova, Dumnezeul lui Israel — el este Dumnezeul adevărat — care era în Ierusalim!“ (Ezra 1:3). Ezra 2:64, 65 arată că aproximativ 50 000 de persoane, ducînd cu ele tezaurul templului, întreprinseră această călătorie de patru luni care trebuia să–i aducă înapoi, la Ierusalim. În 537 î.e.n., — exact după 70 de ani de la căderea Ierusalimului — ţara a început din nou să fie locuită. — Ieremia 25:11, 12; 29:10.

Arheologia a confirmat că acest decret era în armonie cu politica lui Cirus. Într–adevăr, un cilindru de argilă găsit printre ruinele Babilonului ne furnizează cuvintele lui Cirus: „Eu fac să revină în aceste oraşe sfinte (...), ale căror sanctuare au fost ruinate de mult timp, imaginile care erau în ele [în mod obişnuit] şi le restabilesc ca sanctuare cu caracter permanent. Am adunat [de asemenea] pe toţi locuitorii lor şi le–am redat locuinţele.“

Mai tîrziu, samaritenii, duşmani ai evreilor, au făcut în aşa fel încît o interdicţie imperială să oprească reconstruirea templului. Atunci profeţii lui Iehova, Hagai şi Zaharia, au încurajat poporul, astfel că lucrul a reînceput. „Darius, regele“ a poruncit să se facă cercetări pentru a regăsi decretul lui Cirus care autoriza reconstruirea templului. Biblia raportează că la Ecbatana, reşedinţa de vară a lui Cirus, a fost găsit un sul, şi în el era un memorandum care stabilea legalitatea lucrărilor efectuate la templul din Ierusalim. Aceste lucrări au fost încheiate în al şaselea an de domnie al lui Darius I, regele Persiei. — Ezra 4:4–7, 21; 6:1–15.

Dovezile măreţiei sale

În viziunea menţionată mai înainte, Daniel a văzut cu anticipaţie Imperiul Medo–Persan, reprezentat printr–un berbec cu două coarne ’care împungea spre vest şi spre nord şi spre sud şi nici o fiară nu a stat în picioare în faţa lui şi nu exista nimeni care să salveze din mîna sa. Şi el făcea conform voinţei sale şi îşi dădea mare importanţă‘ (Daniel 8:4). Această viziune s–a împlinit mai tîrziu, în timpul lui Darius. Ca o mărturie a faptelor sale de vitejie, Darius cel Mare s–a reprezentat pe sine însuşi pe un imens basorelief, care poate fi văzut încă şi astăzi în vîrful unei stînci aflate la Bisitun, pe vechiul drum care duce de la Babilon la Ecbatana. În afară de Babilon, „berbecul“ medo–persan şi–a extins cuceririle în trei direcţii principale: spre nord, în Asiria, spre vest, în Asia Mică şi spre sud, în Egipt.

Împăraţii persani au construit un palat gigantic în capitala lor, Persepolis, situată la aproximativ 650 kilometri spre sud–est de Ecbatana, reşedinţa lor de vară. Un basorelief de aici îl înfăţişează pe Darius aşezat pe tronul său şi o inscripţie conţinînd aceste cuvinte lăudăroase: „Eu sînt Darius, mare rege, rege al regilor, rege peste ţări (...); acela care am construit acest palat.“ Se pot vedea încă şi astăzi cîteva din columnele impunătoare care se înălţau altădată în această splendidă capitală. O altă capitală era la Susa (Shushan), centrul triunghiului format de Babilon, Ecbatana şi Persepolis. Darius cel Mare a construit aici un alt palat magnific.

Darius a fost succedat de fiul său Xerxes, care, după toate aparenţele, era „Ahaşveroş“ despre care vorbeşte cartea biblică Estera. Ea spune că Ahaşveroş „stăpînea ca rege din India pînă în Etiopia, peste o sută douăzeci şi şapte de districte jurisdicţionale“. Acesta este oraşul în care Ahaşveroş o alesese ca regină pe tînăra şi frumoasa Estera (Estera 1:1, 2; 2:17). În muzeul Luvru din Paris se poate vedea un capitel ornat cu doi tauri, bogat împodobiţi, care se găseşte în vîrful unei impozante columne aparţinînd palatului din Susa; se remarcă, de asemenea, decoraţii murale reprezentînd nişte mîndri arcaşi persani şi splendide animale. Flacoanele din alabastru, bijuteriile şi alte obiecte care s–au găsit în acest palat confirmă cuvintele biblice care menţionează îngrijirea atentă a frumuseţii fizice de care s–a bucurat Estera, precum şi marele lux care exista în Susa. — Estera 1:7; 2:9, 12, 13.

Grecii, duşmani ai lui Xerxes, au făcut caz de dificultăţile sale legate de căsnicie, şi de influenţa pe care unii din curtenii săi o aveau asupra lui. Chiar dacă se poate ca realitatea să nu fi fost chiar aşa de simplă sau să fi fost denaturată, relatările grecilor par să concorde cu anumite puncte fundamentale din cartea biblică a Esterei; această carte spune într–adevăr că Ahaşveroş a destituit–o pe regina Vasti care s–a dovedit încăpăţînată şi a înlocuit–o cu Estera; ea spune, de asemenea, că Mardoheu, vărul Esterei, a dobîndit o mare putere în Regat. — Estera 1:12, 19; 2:17; 10:3.

Bunăvoinţă arătată închinătorilor lui Iehova

În anul 468 î.e.n., Artaxerxes, succesorul lui Xerxes (Longimanus) l–a autorizat pe preotul Ezra să se întoarcă la Ierusalim pentru a veghea asupra progresului închinării curate aduse lui Iehova în acest oraş. Ezra a locuit în Babilon după ce evreii fuseseră eliberaţi de Cirus. Aproximativ 1 500 de bărbaţi împreună cu familiile lor — vreo 6 000 de persoane în total — l–au însoţit pe Ezra, aducînd cu ei multe daruri pentru templul lui Iehova. — Ezra 7:1, 6, 11–26.

Tot la fel, în palatul din Susa, acelaşi Artaxerxes, în al douăzecilea an al domniei sale (455 î.e.n.), a acceptat ca Neemia să se întoarcă la Ierusalim pentru a reconstrui oraşul şi zidurile sale. Acest eveniment a marcat începutul celor „şaptezeci de săptămîni“ de ani anunţate în profeţia lui Daniel, care arăta că Isus, „Mesia Conducătorul“, va apărea cu exactitate în anul 29 e.n.a, lucru care s–a întîmplat. — Daniel 9:24, 25; Neemia 1:1; 2:1–9.

Unele documente scrise pe papirus în limba aramaică au fost găsite în Elephantina, o insulă egipteană situată pe Nil. Aceste documente atestă exactitatea cu care redactorii bibliei Ezra şi Neemia descriu condiţiile care domneau în Imperiul persan şi decretele oficiale din timpul acela. În Biblical Archaeology, profesorul G. Ernest Wright declară: „Astăzi, (...) sîntem în măsură să constatăm că aramaica folosită de Ezra este exact aceea din timpul său şi că documentele oficiale menţionate sînt în general aceleaşi ca şi cele de sub regimul persan.“ Unul dintre aceste documente conţinea un decret al regelui persan referitor la celebrarea Paştelui de către colonia evreiască din Egipt.

Medo–Persia doborîtă de Grecia

Într–o viziune, Daniel văzuse Imperiul medo–persan reprezentat printr–un berbec cu două coarne. Apoi, cu două secole înainte ca evenimentul să aibă loc, el a văzut că „un ţap venea dinspre apus“, deplasîndu–se atît de repede încît ’nu atingea pămîntul‘. Acest ţap cu mers rapid „l–a doborît pe berbec şi i–a rupt cele două coarne şi în berbec nu se afla putere să stea în picioare în faţa lui“ (Daniel 8:5–7). Arată oare istoria că acest lucru s–a întîmplat în realitate cu Imperiul medo–persan?

Da. În anul 334 î.e.n., Alexandru cel Mare a ieşit din Grecia spre vestul teritoriului medo–persan. Cu viteza fulgerului, asemeni unui ţap, el a acaparat Asia Mică, repurtînd victorie după victorie împotriva perşilor. În sfîrşit, în 331 î.e.n., la Gaugamela, el a împrăştiat o armată persană avînd un milion de oameni. Darius III, conducătorul acestei armate, a fugit şi mai tîrziu a fost asasinat de prietenii săi de altădată. A patra putere mondială a fost doborîtă, coarnele ei au fost rupte şi imperiul lui Alexandru a devenit a cincea mare putere mondială din istoria Bibliei.

Puterea mondială medo–persană a stăpînit cu ceva mai bine de două secole — de la căderea Babilonului în 539 î.e.n. pînă la venirea lui Alexandru, aproximativ tot atîta timp cît s–a scurs de la Revoluţia franceză sau de la întemeierea Statelor Unite, pînă în zilele noastre. În timpul acestei perioade relativ scurte, mezii şi perşii au fost amestecaţi fără să vrea în împlinirea scopurilor şi profeţiilor infailibile ale lui Iehova Dumnezeu.

[Notă de subsol]

[Harta/Fotografia de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Imperiul medo–persan

INDIA

Ecbatana

Susa (Shushan)

Persepolis

Babilon

Ierusalim

EGIPT

[Fotografia]

Ruinele oraşului Persepolis, capitala oficială a Persiei

[Provenienţa fotografiei]

Manley Studios