Să strălucească lumina în mijlocul întunericului de pe pămînt
„Căci iată că întunericul va acoperi pămîntul şi obscuritate densă grupurile naţionale; dar peste tine va străluci Iehova, şi propria lui glorie va fi văzută peste tine.“ — ISAIA 60:2.
1. De ce putem afirma că trăim nişte timpuri într-adevăr minunate?
TRĂIM, într-adevăr, nişte timpuri minunate. „Minunate?“, vor întreba unii. „Putem oare afirma acest lucru într-o epocă în care lumea se adînceşte în dezbinare politică, economică şi religioasă, iar pericolul unui război atomic întunecă viitorul naţiunilor?“ Şi totuşi, zilele de astăzi merită să fie trăite. De ce? Datorită veştii bune care este anunţată astăzi pe întregul pămînt şi care luminează vederile oamenilor înfometaţi după adevăr, informîndu-i despre semnificaţia timpurilor noastre şi despre perspectiva minunată a unui viitor mult mai strălucitor.
2. a) Ce încurajare ne dă Iehova în capitolele 45 şi 60 ale cărţii Isaia? b) Cine este femeia lui Dumnezeu?
2 Izvorul speranţei noastre minunate nu este altul decît Suveranul Domn Iehova, marele Creator al cerului şi al pămîntului (Isaia 45:12, 18). La Isaia 60:1 El porunceşte: „Ridică-te, o, femeie, răspîndeşte lumină, deoarece lumina ta a venit, şi peste tine a strălucit însăşi gloria lui Iehova.“ Cine este această „femeie“? Ea nu reprezintă un simbol lipsit de viaţă asemănător statuii Libertăţii, dar nu este nici o persoană de sex femeiesc care luptă pentru eliberarea femeii. Este vorba, despre organizaţia cerească a lui Iehova — caracterizată prin devotament, dinamism şi spirit întreprinzător compusă din miriade de îngeri fideli şi din „sfinţii“ înviaţi pînă la ora actuală, adică din creştinii unşi de spirit care s-au dovedit fideli pînă la moarte. — Apocalips 11:18; 2:10.
3. a) În ce sens s-a ‘ridicat’ „femeia“ lui Dumnezeu? b) Cum a început „să răspîndească lumină“?
3 „Ridică-te, o, femeie“, porunceşte Iehova. Ascultătoare, organizaţia cerească a lui Dumnezeu a depăşit condiţia de sterilitate şi dezolare seculară în care se afla, pentru a deveni fecundă şi productivă. În 1914 ea a dat naştere Regatului mesianic (Apocalips 12:1–5). Începînd cu anul 1919, ea şi-a introdus fiii unşi care mai sînt încă pe pămînt, într-o „ţară“ glorioasă, sau, altfel spus, într-o condiţie de prosperitate spirituală (Isaia 66:8). Mai mult decît atît, organizaţia cerească a lui Iehova ‘răspîndeşte lumină’ asupra interesantelor profeţii referitoare la Regat. Numeroşii săi fii sînt ‘învăţaţi de Iehova’. — Isaia 54:1, 13.
Lumina în mijlocul întunericului dens
4. Ce contrast stabileşte Iehova între poporul său şi naţiunile pămîntului?
4 „Lumina ta a venit“, declară Iehova. Într-adevăr, „gloria lui Iehova“ a început să strălucească asupra organizaţiei sale cereşti, răspîndindu-se într-un mod minunat şi asupra poporului pe care l-a restabilit pe pămînt. În continuare, prezentînd un contrast, Iehova spune: „Căci iată că întunericul va acoperi pămîntul, şi obscuritate densă grupurile naţionale“ (Isaia 60:2). Nu reprezintă oare acest text o descriere exactă a situaţiei ce domneşte pe pămînt începînd cu anul 1914?
5. De ce nu poate contribui religia falsă la soluţionarea problemelor erei atomice?
5 Creştinătatea, îndeosebi, a respins „semnul“ profetic al „prezenţei“ lui Isus şi al „încheierii sistemului de lucruri“. Din acest motiv ea continuă să bîjbîie într-un întuneric spiritual din ce în ce mai dens. Religiile care o compun au demonstrat că fac parte integrantă din Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiilor false, unde lumina adevărului nu poate să pătrundă (Matei 24:3–14; Apocalips 17:3–6). De fapt, religiile lumii nu au contribuit cu nimic la soluţionarea problemelor ce caracterizează era atomică, fiind incapabile de a risipi obscuritatea densă — adică deznădejdea adîncă — ce a înghiţit omenirea. Amestecul religiei false în afacerile politice ale naţiunilor o va duce în cele din urmă la distrugere. — Apocalips 17:16, 17.
6, 7. a) Ce „strălucire“ a cunoscut gloria lui Iehova în perioada anilor 1919—1931? b) Cu ce a culminat această „strălucire“ în 1931?
6 Continuînd prezentarea contrastului, Iehova spune organizaţiei sale cereşti: „Dar peste tine va străluci Iehova şi propria lui glorie va fi văzută peste tine.“ (Isaia 60:2). Această glorie este reflectată asupra creştinilor unşi de spirit care se găsesc pe pămînt, pentru ca şi ei la rîndul lor, să poată face ca ‘lumina lor să strălucească înaintea oamenilor’ (Matei 5:16). În perioada anilor 1919—1931, lumina Regatului a cunoscut o intensitate excepţională, deoarece poporul lui Dumnezeu a înlăturat definitiv ultimile legături ale doctrinelor, concepţiilor şi obiceiurilor babiloniene. În acelaşi timp, o rămăşiţă restrînsă de creştini adevăraţi a început să răspundă afirmativ la întrebarea „CINE ÎL VA ONORA PE IEHOVA?“ Această întrebare constituie titlul articolului de studiu publicat în Turnul de veghere din 1 ianuarie 1926 în limba engleză.
7 Apoi, în 1931, gloria lui Iehova a devenit şi mai evidentă asupra ‘servitorului’ său, atunci cînd componenţii acestuia au acceptat să poarte numele de MARTORI AI LUI IEHOVA, nume pe care li-l dăduse însuşi Iehova (Isaia 43:10, 12). De-a lungul celor 12 ani bogaţi în evenimente, care s-au încheiat în 1931, nucleul restrîns de proclamatori ai Regatului s-a transformat în zeci de mii de Martori zeloşi.
O lumină tot mai puternică
8, 9. a) Spre care alt grup a atras atenţia Turnul de veghere în 1931? b) Potrivit Scripturilor, ce semn au primit aceşti creştini?
8 Oare Iehova urma să „strălucească“ numai pentru „turma mică“ de creştini unşi chemaţi să ‘moştenească Regatul’? (Luca 12:32). Nicidecum. De altfel, în perioada anilor 1931—1938 lumina a continuat să strălucească din ce în ce mai puternic. În această perioadă excepţională, Turnul de veghere a atras în mod serios atenţia asupra unui alt grup. Ediţia din decembrie 1931 cuprinde un articol de studiu bazat pe Ezechiel 9:1–11, cu titlul: „BĂRBATUL CU CĂLIMARA“. După ce identifică prin acest „bărbat“ rămăşiţa unsă, Turnul de veghere face următorul comentariu:
9 „Astăzi a fost dată porunca de a face «un semn pe frunţile oamenilor care suspină şi gem datorită josniciilor» ce se comit în creştinătate. (...) Domnul vorbeşte despre o clasă de oameni pe care îi «va elibera şi îi va păstra în viaţă în ziua necazului, binecuvîntîndu-i aici, pe pămînt» (Psalm 41:1, 2). Trebuia să fie vorba despre acea categorie de oameni prezentată deseori prin «milioanele de oameni care trăiesc astăzi şi care nu vor muri niciodată».“ Astăzi, sîntem încîntaţi văzînd cum milioane de bărbaţi şi femei primesc semnul salvării, îmbrăcînd adevărata personalitate creştină, dedicîndu-se lui Iehova şi întreţinînd legături strînse cu el prin intermediul lui Cristos Isus. — Geneza 22:15–18; Ţefania 2:1–3; Efeseni 4:24.
10, 11. a) În ce sens îl prefigura Iehu pe Isus? b) Identificaţi corespondentul modern al lui Ionadab.
10 Articolele de studiu publicate în octombrie şi noiembrie 1932 în Turnul de veghere (limba engleză) sînt deosebit de interesante. Analizînd capitolele 9 şi 10 din Cartea a doua a Regilor, comentariul arăta că regele Iehu îl prefigura pe Regele Isus Cristos, executorul justiţiei divine. La rîndul său, Isus Cristos este reprezentat pe pămînt prin rămăşiţa creştinilor unşi care îşi avertizează semenii cu privire la judecata pe care Iehova o va executa în curînd. Pe cine ilustra însă tovarăşul lui Iehu, Ionadab? Iată răspunsul pe care-l dădea Turnul de veghere:
11 „Ionadab reprezenta sau prefigura acea clasă de oameni care se găsesc pe pămînt astăzi, în perioada cînd lucrarea lui Iehu este în curs (...), şi care se împotrivesc organizaţiei lui Satan, fiind de partea dreptăţii. Ei sînt cei pe care Domnul îi va ocroti în timpul Armaghedonului, îi va trece prin acest necaz şi le va oferi viaţă eternă pe pămînt.“ Turnul de veghere explica în continuare că aceştia erau „binecuvîntaţii tatălui“ din parabola lui Isus referitor la „oi“ şi la „capre“ (Matei 25:31–46), apoi spunea: „Aceştia formează clasa «oilor» menţionată de Isus, care oferă ajutor şi sprijin celor unşi de Dumnezeu, susţinîndu-i deoarece îndeplinesc lucrarea Domnului.“
12. Ce revelaţie a făcut Iehova în 1935?
12 Aceste străfulgerări de lumină profetică au pregătit terenul pentru discursul istoric pe care J. F. Rutherford, preşedintele Societăţii Watch Tower, l-a ţinut la 31 mai 1935 referitor la „marea mulţime“, cu ocazia congresului pe care Martorii lui Iehova l-au ţinut la Washington în Statele Unite. Cu acea ocazie au fost descoperite mari adevăruri divine! În ziua aceea au fost aduse dovezi incontestabile care identificau „marea mulţime“, de la Apocalips 7:9 cu „alte oi“ ale Domnului despre care este vorba la Ioan 10:16, cu clasa Ionadab, cu cei însemnaţi pe frunte pentru salvare, cu „milioanele de oameni care trăiesc astăzi şi care nu vor muri niciodată“, şi cu „oile“ care sînt separate de „capre“ şi vor moşteni Regatul lui Dumnezeu. Toate aceste explicaţii au fost consemnate în Turnul de veghere (engl.) din 1 şi 15 noiembrie 1935.
13. Ce idee nouă a fost avansată în 1938?
13 De-a lungul anilor ce au urmat, organizaţia lui Dumnezeu a acordat multă atenţie „marii mulţimi“ şi minunatei lor speranţe de a supravieţui şi de a trăi în paradisul restabilit pe pămînt. De exemplu, în timpul congresului pe care Martorii lui Iehova l-au organizat la 11 septembrie 1938 la Londra, cele două discursuri principale au fost transmise direct, prin legătură telefonică, altor adunări răspîndite pe întregul glob. Unul din aceste articole intitulat „Umpleţi pămîntul“ — bazîndu-se pe mandatul încredinţat odinioară omenirii —, lăsa să se înţeleagă că „Ionadabii“ care vor supravieţui marele necaz vor putea, cel puţin o perioadă după Har-Maghedon, să se căsătorească şi să aibă copii în noua ordine de lucruri. — Geneza 1:28; 9:1, 7; vezi Turnul de veghere din 15 octombrie şi 1 noiembrie 1938 (limba engleză).
14. Cum şi-a mărit Iehova poporul în cursul acelor ani?
14 În acei ani, Domnul Isus Cristos începuse să adune mulţi lucrători pentru a-i trimite la seceriş. În 1938, numărul acestora crescuse la 50 000. — Matei 9:37, 38.
„Regii“ şi „naţiunile“
15, 16. Cine sînt „regii“ care au participat la împlinirea profeţiei din Isaia 60:3–10 a) în antichitate, şi b) în timpurile moderne? c) În ce sens slujesc „străinii“ alături de „regi“?
15 Această lucrare de adunare este admirabil descrisă în Isaia capitolul 60, versetele 3–10. În acest capitol, Iehova vorbeşte despre „regii“ care apar o dată cu „lumina strălucirii“ pentru a sluji această organizaţie comparată cu o soţie. Cînd poporul lui Dumnezeu din antichitate s-a întors din captivitatea babiloniană, regele Darius al Mediei şi regele Cirus al Persiei au luat măsuri pentru restabilirea închinării la Iehova în Ierusalim (Daniel 5:30, 31; 9:1; Ezra 1:1–3). Din acest punct de vedere, ei i-au prefigurat pe Iehova, Regele Atotputernic, şi pe Isus, Regele pe care Dumnezeu şi l-a asociat, pentru ca împreună să conducă restabilirea închinării adevărate în cadrul poporului lui Dumnezeu din timpurile moderne (Apocalips 11:15, 17). Mai mult decît atît, o rămăşiţă unsă de adevăraţi adoratori — chemaţi să devină „regi“ şi „comoştenitori cu Cristos“ —, a fost pusă în fruntea lucrării de evanghelizare ce se desfăşoară astăzi. Alături de aceşti creştini slujesc „străinii“ — oameni care nu aparţin Israelului spiritual, dar vor deveni supuşi pămînteşti ai Regatului, şi care participă încă de pe acum la dezvoltatea activităţii teocratice. — Romani 8:17; vezi Isaia 61:5, 6.
16 Iată invitaţia pe care o face Iehova: „Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi vezi!“ O „mare mulţime (...) din toate naţiunile“ a venit să se alăture moştenitorilor adunaţi ai Regatului (Apocalips 7:9; Zaharia 8:23; Isaia 2:2, 3). Efectuîndu-şi cu zel serviciul divin, ei toţi anunţă „laudele lui Iehova“. Neprecupeţind nici un efort, ei construiesc şi Săli ale Regatului în vederea închinării, — unele dintre ele în numai două zile. Ei „servesc“ din toată inima pentru ca să poată susţine extinderea mondială a intereselor Regatului. — Isaia 60:4–7.
17, 18. a) La ce fel de „zbor“ îmbucurător asistăm noi astăzi? b) Prin ce spectacol temporar din Palestina poate fi ilustrat acest „zbor“?
17 În continuare, Iehova pune următoarea întrebare potrivită: „Cine sînt aceştia care zboară ca un nor, ca nişte porumbei spre porumbarele lor?“ Primii care s-au îndreptat spre organizaţia divină au fost „fiii“ ei „veniţi din depărtări“ care s-au separat complet de religiile Babilonului. Aceşti creştini unşi aduc lucruri de preţ, dedicînd tot ce posedă pentru „numele lui Iehova“, Dumnezeul lor. Ca recompensă, „Sfîntul lui Israel“ i-a îmbrăcat cu numele său şi i-a înfrumuseţat acordîndu-le privilegiul de a-l sluji în calitate de martori. Ei iau conducerea, glorificînd numele Domnului lor Suveran, Iehova, şi aclamîndu-l ca pe cel mai mare, mai ilustru şi mai glorios nume din univers. — Isaia 60:8, 9.
18 Din fericire, rămăşiţa unsă nu a îndeplinit singură această misiune, deoarece i-ar fi fost deosebit de greu. Pe măsură ce, unul cîte unul, membrii rămăşiţei îşi încheie în integritate misiunea pe pămînt, acest grup de persoane în vîrstă se micşorează continuu. Astăzi, numărul lor este de aproximativ 9 000. Cu toate acestea, există alte milioane de persoane care se revarsă „asemenea porumbeilor spre porumbar“, găsind refugiu în organizaţia lui Dumnezeu. Aceste persoane se aseamănă stolurilor de porumbei din Palestina care, în anumite anotimpuri, sînt atît de numeroase încît întunecă cerul.
Porţile larg deschise
19. De ce rămîn deschise „porţile“ organizaţiei lui Iehova? Cum răspund „regii“ şi „străinii“ invitaţiei divine?
19 În îndurarea sa, Iehova a deschis larg porţile organizaţiei sale. El i se adresează astfel: „Porţile tale vor fi cu adevărat deschise în permanenţă, ele nu vor fi închise nici ziua nici noaptea, ca să îţi aducă resursele naţiunilor.“ Potrivit acestei profeţii, „marea mulţime“ se măreşte continuu. Bucuroşi, „străinii“ care o compun îşi oferă resursele — timpul, energia şi mijloacele — pentru a-i sluji lui Dumnezeu „zi şi noapte“ printr-un „serviciu sacru“. Ei trec pragul „porţii mari (...) care duce spre activitate“ şi colaborează cu viitorii „regi“ pentru a împodobi cu laude numele lui Iehova. — Isaia 60:10, 11; Apocalips 7:4, 9, 15; 1 Corinteni 16:9.
20. a) Cine vor fi cei distruşi? b) Ce contrast fericit poate fi remarcat aici?
20 În continuare, Iehova spune organizaţiei sale: „Orice naţiune şi orice regat care nu îţi va servi, vor pieri; şi, înseşi naţiunile vor cădea pradă devastării.“ Naţiunile orgolioase ale lumii împreună cu toţi duşmanii lui Dumnezeu vor fi umilite la Har-Maghedon, în timp ce sanctuarul dedicat închinării la Iehova va fi înfrumuseţat. Iehova ‘glorifică locul picioarelor sale’, sau, curţile pămînteşti ale marelui său templu spiritual, unde el adună o „mulţime“ din ce în ce mai „mare“. Prin intermediul unui alt profet, Iehova a declarat: „Voi zgudui toate naţiunile, şi lucrurile demne de dorit ale tuturor naţiunilor trebuie să intre; şi voi umple de glorie această casă“ (Hagai 2:7). În schimb, persecutorii, apostaţii şi alţi împotrivitori nerespectuoşi vor fi obligaţi să se ‘prosterneze’ şi să-şi dea seama cu amărăciune că Martorii lui Iehova reprezintă într-adevăr organizaţia lui Dumnezeu, „oraşul lui Iehova, Sionul Sfîntului lui Israel“. — Isaia 60:12–14.
21, 22. a) Ce asigurare dă Iehova organizaţiei sale? b) În ce sens „suge“ poporul său „laptele naţiunilor“? c) Care va fi tema articolului care urmează?
21 Iehova nu îşi va părăsi niciodată organizaţia comparabilă cu o „femeie“ oricît ar insulta duşmanii „fiii şi fiicele“ sale de pe pămînt. Iată ce promite el organizaţiei sale fidele: „Te voi aşeza ca obiect de mîndrie pe timp indefinit, o exultare din generaţie în generaţie. (...) Şi vei suge laptele naţiunilor.“ Prin această afirmaţie este simbolizat faptul că reprezentanţii de pe pămînt ai organizaţiei lui Dumnezeu întrebuinţează toate resursele existente pentru promovarea închinării adevărate. Pentru a predica vestea bună ei apelează la mijloacele moderne de comunicaţie, de transport şi de tipărire. Ei sînt conduşi şi ocrotiţi în lucrarea pe care o desfăşoară de însuşi Iehova. Slujind în favoarea organizaţiei cereşti a lui Dumnezeu, Martorii lui Iehova se bucură văzînd cum se împlineşte următoarea promisiune divină: „Şi vei şti în mod sigur că eu, Iehova, sînt Salvatorul tău, şi Puternicul lui Iacob este Răscumpărătorul tău.“ — Isaia 60:15, 16.
22 Încurajările emoţionante pe care Iehova le dă în continuare, la Isaia 60:17–22 vor fi analizate în articolul care urmează.
Întrebări recapitulative
□ Ce contrast evident există astăzi între lumină şi întuneric?
□ Ce ‘strălucire de lumină’ a apărut progresiv în perioada anilor 1919—1938?
□ Care este împlinirea modernă a profeţiei de la Isaia 60:8?
□ În ce sens intră „regii“ şi „străinii“ pe „porţile“ larg deschise?
[Chenarul de la pagina 12]
„Înspăimîntătoarele arme distructive sînt acumulate într-un ritm din ce în ce mai rapid. Astăzi, cursa înarmărilor a cuprins pînă şi oceanele şi spaţiul. În mod paradoxal, în această perioadă sumbră şi deprimantă din punct de vedere economic, industria de război este una dintre puţinele industrii aflate în expansiune.“ — Domnul Javier Perez de Cuellar, secretar general al Naţiunilor Unite.
„A doua zi, am găsit sub uşă o broşură cu caracter religios care îmi aducea un mesaj cunoscut: «Este aproape Har-Maghedonul?» Acest titlu era scris pe un fond ce reprezenta un cer întunecat brăzdat de un fulger ameninţător. Cîndva, acest mesaj ar fi provocat zîmbete îngăduitoare. Astăzi, însă, acest titlu nu mai are nimic comic.“ — Haynes Johnson, The Washington Post