Abundenta bunătate a lui Iehova

„Ce abundentă este bunătatea ta, pe care ai păstrat–o ca tezaur pentru cei care se tem de tine!“ — PSALM 31:19, NW.

 1, 2. a) Ce lucrare vastă a întreprins Iehova la un moment dat în trecutul îndepărtat? b) Cum a descris Iehova rezultatul activităţilor sale creatoare?

A EXISTAT un timp în care Dumnezeu a început să creeze «cerurile ca tron al său şi pămîntul ca scăunel al picioarelor sale» (Isaia 66:1). Documentul divin nu ne dezvăluie cînd a avut loc acest eveniment. El spune doar că, „la început, Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul“ (Geneza 1:1). În timpul perioadei de creaţie au fost formate un număr neprecizat de milioane de galaxii, multe dintre ele conţinînd mii de milioane de stele. Spre limita exterioară a uneia dintre aceste galaxii se afla o stea strălucitoare în jurul căreia gravitau o serie de corpuri cereşti relativ mici şi întunecoase. Una dintre ele a ajuns să fie denumită pămînt. În comparaţie cu stelele mari şi strălucitoare, pămîntul era de dimensiuni nesemnificative. Şi totuşi, scopul lui Iehova era ca acesta să fie scăunelul picioarelor sale.

² Astfel, Iehova şi–a îndreptat capacitatea sa creatoare asupra planetei Pămînt. Pe parcursul unei perioade de şase „zile“ lungi de creaţie, timp în care această masă mică şi întunecoasă a suferit schimbări, alături de el s–a aflat, în calitate de Maistru Lucrător, „Cel Întîi născut peste toată creaţia“. Pămîntul a devenit, în mod figurativ, un loc de odihnă potrivit pentru picioarele lui Dumnezeu (Coloseni 1:15; Exod 20:11; Proverbe 8:30). Aici Dumnezeu şi–a propus să plaseze o nouă formă de inteligenţă: omul. Prima pereche umană, creată din elementele luate din sol, a fost aşezată într–un cadru paradisiac, încîntător (Geneza 1:26, 27; 2:7, 8). Atît de perfect şi de frumos a fost rezultatul final al acestui remarcabil act de creaţie, încît Biblia ne dezvăluie sentimentele lui Dumnezeu despre creaţia sa în dimineaţa — partea finală — a celei de a şasea zi de creaţie: „Dumnezeu a văzut tot ceea ce făcuse, şi iată că erau foarte bune“. — Geneza 1:31.

Bunătatea lui Dumnezeu

 3. Ce însuşire remarcabilă a lui Dumnezeu este dezvăluită în creaţie?

³ Mii de ani mai tîrziu, un descendent al celei dintîi perechi umane privea retrospectiv la timpul creaţiei şi scria: „Însuşirile nevăzute ale Lui [Dumnezeu], puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrurile făcute de El“ (Romani 1:20). Da, superba desăvîrşire a pămîntului şi a creaturilor de pe el era, într–adevăr, o minunată reflectare a însuşirilor invizibile ale lui Dumnezeu — dintre care bunătatea abundentă a lui Dumnezeu nu este de cea mai mică importanţă. Cît de potrivit este deci că Dumnezeu a decretat că tot ce a creat el este bun! — Psalm 31:19.

 4, 5. Ce este bunătatea?

⁴ Bunătatea este al şaselea component al rodului spiritului lui Dumnezeu, descris de apostolul Pavel în Galateni 5:22. În studiile precedente din revista Turnul de veghere au fost discutate primele cinci roade ale spiritului, arătîndu–se importanţa acestora în cultivarea unei personalităţi creştine mature.a Cît de important este deci să nu uităm bunătatea! Se cuvine ca, acum, să ne îndreptăm atenţia asupra acestei însuşiri.

⁵ Ce este bunătatea? Ea este însuşirea sau starea de a fi bun. Ea este desăvîrşire morală, virtute. Deci ea este o însuşire pozitivă care se manifestă sub forma unor fapte bune şi binefăcătoare în folosul altora. Cum putem manifesta această însuşire încîntătoare? În esenţă, aceasta înseamnă a–l imita pe Iehova. Aşadar, înainte de discuta mai departe despre modul în care fiecare dintre noi, în calitate de creştin, poate manifesta bunătate, să analizăm bunătatea pe care Iehova, Dumnezeul nostru iubitor, a manifestat–o prin modul în care s–a îngrijit de familia umană şi a tratat cu ea.

Bunătatea manifestată în creaţie

 6. Ce l–a îndemnat pe Iehova să creeze şi alte forme de viaţă inteligente ?

⁶ Ce anume l–a îndemnat în primul rînd pe cerescul nostru Tată să împartă bucuria sa de viaţă cu creaturi vii şi inteligente? Apostolul Ioan ne răspunde la această întrebare cînd spune: „Dumnezeu este dragoste“ (1 Ioan 4:8). Da, iubirea altruistă a determinat–o pe marea Sursă a vieţii să creeze alte forme de viaţă şi să le furnizeze unora o locuinţă cerească, iar altora o locuinţă pămîntească. Desigur, ştim foarte puţin despre felul cum arată cerul sau creaturile cereşti. Ele sînt spirite — invizibile ochilor umani — iar locuinţa lor este domeniul spiritual. Dar priveşte în jur, la locuinţa ta pămîntească pe care Iehova a furnizat–o copiilor săi pămînteşti. De asemenea, analizează omenirea însăşi. Atunci vei începe să vezi cu propriii tăi ochi dovezile concludente ale bunătăţii lui Dumnezeu.

 7–9. Cum poate fi văzută bunătatea lui Dumnezeu în modul în care a creat pămîntul şi omul de pe acesta?

⁷ Iehova le–a dat primilor noştri părinţi viaţă. Ba, mai mult: el a dat posibilitatea ca viaţa să fie foarte plăcută şi îmbucurătoare. În primul rînd, el le–a creat o locuinţă, pămîntul, cu o mişcare de rotaţie, o variatate de temperatură şi o atmosferă care sînt tocmai potrivite. El a pus în mişcare circuitele de apă, hidrogen şi oxigen care funcţionează perfect spre folosul şi binele oamenilor. El a acoperit suprafaţa pămîntului cu un covor ţesut din mii de feluri de plante, unele pentru hrana omului, iar altele pentru delectarea lui. El a umplut zările cu păsări care ne încîntă prin culorile şi cîntecele lor. Mările le–a umplut cu nenumăraţi peşti, iar uscatul cu multe specii de animale — unele sălbatice, altele care pot fi îmblînzite. Cîtă generozitate! Şi ce dovadă a bunătăţii inimii lui Dumnezeu! — Psalm 104:24.

⁸ Iată, acum, modul în care Dumnezeu l–a făcut pe om: Braţele, picioarele şi mîinile lui sînt tocmai lucrurile de care el are nevoie pentru a–l ajuta să–şi păstreze echilibrul şi să se deplaseze cu uşurinţă. Astfel, din materialele care se găsesc din abundenţă pe pămînt, el poate obţine hrană şi alte lucruri necesare pentru sine. Iehova l–a înzestrat cu simţul gustului, astfel că mîncatul şi băutul nu erau simple mişcări mecanice efectuate pentru a obţine energie — aşa cum conectezi astăzi un aparat electric la o sursă de curent. Nu, mîncatul şi băutul au fost concepute ca să procure bucurie, deoarece ele nu numai că îţi umplu stomacul, dar şi excită simţul gustativ. Iehova l–a dotat pe om şi cu urechi şi i–a furnizat un cadru cu o multitudine de sunete care să delecteze aceste urechi. Ce plăcere este să asculţi susurul liniştitor al unui pîrîu, gînguritul unei turturele sau chicotelile unui prunc! Da, datorită bunătăţii lui Iehova şi în pofida tuturor lucrurilor rele care s–au întîmplat de la creaţie încoace, este o bucurie, totuşi, să fii în viaţă.

⁹ Observaţi, de asemenea, celelalte simţuri ale noastre. Cîte culori variate şi încîntătoare pentru a ne delecta ochii! Şi cît de plăcut este să miroşi mireasma suavă a unei flori! Nu este de mirare că psalmistul a strigat entuziasmat către Iehova: „Te voi lăuda că m–ai făcut într–un mod înfricoşător şi admirabil. Minunate sînt lucrările Tale“! — Psalm 139:14.

Căderea şi salvarea omenirii

10. Cum au reacţionat majoritatea oamenilor la bunătatea lui Dumnezeu, dar cum continuă ei să beneficieze de pe urma acesteia?

¹⁰ Din nefericire, cu timpul, primii noştri părinţi au dovedit o lipsă de apreciere faţă de toată bunătatea manifestată de Dumnezeu. Ei au arătat lucrul acesta cînd au desconsiderat poruncile lui Dumnezeu şi au încălcat singura restricţie impusă de el. Drept urmare, ei şi descendenţii lor au ajuns să cunoască necazurile, suferinţele şi moartea (Geneza 2:16, 17; 3:16-19; Romani 5:12). De–a lungul mileniilor care au trecut de la acest act de neascultare, majoritatea oamenilor au manifestat indiferenţă sau lipsă de apreciere faţă de bunătatea lui Dumnezeu. Dar, în pofida acestui lucru, oamenii nerecunoscători şi care nu apreciază beneficiază, totuşi, de bunătatea lui Dumnezeu. În ce sens? Apostolul Pavel a explicat acest lucru locuitorilor din Listra, Orientul Apropiat: „[Dumnezeu] nu s–a lăsat fără mărturie, întrucît v–a făcut bine, v–a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v–a dat hrană din belşug şi v–a umplut inimile de bucurie“. — Fapte 14:17.

11. În ce sens bunătatea lui Dumnezeu include nu numai furnizarea unei locuinţe încîntătoare pentru omenire?

¹¹ Dar bunătatea lui Dumnezeu nu s–a limitat doar la a continua să furnizeze delicioasele mijloace de care abundă pămîntul în vederea întreţinerii vieţii. Nu, Dumnezeu a mers mai departe. Iehova s–a arătat gata să ierte păcatele descendenţilor lui Adam şi să continue să întreţină relaţii cu cei fideli din rîndul oamenilor. Acest aspect al bunătăţii lui Dumnezeu a fost adus în atenţia lui Moise cînd Iehova a promis că va face ca «toată bunătatea sa să treacă prin faţa [lui Moise]». Apoi Moise a auzit declaraţia: „Iehova, Iehova, un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mînie şi abundent în bunătate iubitoare şi adevăr, care păstrează bunătate iubitoare pentru mii, care iartă eroarea şi încălcarea şi păcatul“. — Exod 33:19; 34:6, 7, NW.

12. Ce prevederi ale Legii mozaice scoteau în evidenţă bunătatea lui Iehova?

¹² În zilele lui Moise, Iehova a stabilit un sistem legal pentru noua naţiune Israel, prin care păcătoşii fără intenţie puteau obţine o iertare temporară, sau simbolică, a păcatului. Prin legămîntul Legii, mediat de Moise, israeliţii au devenit naţiunea specială a lui Dumnezeu şi au fost învăţaţi să–i ofere lui Iehova diferite jertfe de animale care urmau să ispăşească păcatele şi faptele lor necurate. Astfel, în pofida naturii lor imperfecte, israeliţii puteau continua să i se adreseze lui Iehova într–un mod acceptabil şi să ştie că închinarea lor îi plăcea lui. Iată cum a exprimat regele David, un membru al acelei naţiuni aflate sub Lege, faptul că era conştient de bunătatea lui Dumnezeu în această privinţă: „Nu–Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu–Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, DOAMNE!“. — Psalm 25:7.

13. Cum a furnizat Iehova un mod mai eficient pentru iertarea păcatelor decît jertfele de animale ?

¹³ Cu timpul, bunătatea l–a îndemnat pe Iehova să furnizeze o cale mai efecientă şi permanentă de a ierta păcatele. Aceasta s–a făcut prin intermediul jertfei lui Isus, care era un descendent al regelui David (Matei 1:6-16; Luca 3:23-31). Isus nu a păcătuit. Deci, cînd a murit, viaţa sa dată ca jertfă avea o mare valoare iar Dumnezeu a acceptat această jertfă ca răscumpărare care îi putea acoperi pe toţi descendenţii păcătoşi ai lui Adam. Apostolul Pavel a scris: „Toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu, fiind declaraţi drepţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu l–a rînduit să fie ispăşire, prin credinţa în sîngele Lui“. — Romani 3:23-26, nota de subsol.

14. Ce speranţe minunate devin posibile pentru oameni prin intermediul răscumpărării?

¹⁴ Credinţa în jertfa de răscumpărare a lui Isus înseamnă mult pentru creştini, mult mai mult decît au însemnat pentru israeliţi acele jertfe de animale făcute sub legămîntul Legii. Ea a făcut ca un număr limitat de creştini să fie declaraţi drepţi şi adoptaţi prin spiritul lui Dumnezeu să devină fii ai săi. Astfel, ei au devenit fraţi ai lui Isus şi au căpătat speranţa de a fi înviaţi drept creaturi spirituale care să participe cu el la Regatul său ceresc (Luca 22:29, 30; Romani 8:14-17). Imaginaţi–vă că Dumnezeu a deschis asemenea perspective cereşti pentru creaturile care trăiesc pe această micuţă planetă — Pămîntul! Există şi astăzi un mic grup care nutreşte această speranţă. Dar cu privire la milioane de alţi creştini, faptul că ei exercită credinţă în răscumpărare le deschide calea de a se bucura de ceea ce au pierdut Adam şi Eva — viaţa eternă pe un pămînt paradisiac, asemenea unei grădini. Numai legămîntul Legii nu ar fi putut să furnizeze nici perspective de speranţă cerească, nici perspective de speranţă pămîntească pentru aderenţii lui.

15. Ce include vestea bună?

¹⁵ Cît de potrivit este că mesajul despre noile aranjamente pe care Dumnezeu le–a pus în acţiune prin Isus Cristos se numeşte „veste bună“, deoarece el reflectă bunătatea lui Dumnezeu (2 Timotei 1:9, 10). În Biblie, vestea bună este numită, uneori, „vestea bună a regatului“. Astăzi, ea se axează pe adevărul că Regatul a fost stabilit sub guvernarea lui Isus cel înviat (Matei 24:14; Apocalipsa 11:15; 14:6, 7). Totuşi, vestea bună înseamnă mult mai mult. Aşa cum arată cuvintele lui Pavel către Timotei, citate mai sus, ea include cunoştinţa că Isus a oferit o jertfă de răscumpărare în folosul nostru. Fără această jertfă, relaţia noastră cu Dumnezeu şi propria noastră salvare — ca să nu mai vorbim despre Regatul lui Isus şi cei 144 000 de preoţi şi regi luaţi de pe pămînt — nu ar fi posibile. Ce minunată manifestare a bunătăţii lui Dumnezeu este răscumpărarea!

Bunătatea lui Dumnezeu azi

16, 17. Cum s–a împlinit Osea 3:5 a) în 537 î.e.n.? b) în 1919 e.n.?

¹⁶ Privind înainte, spre „ultimele zile“, apostolul Pavel a avertizat: „Oamenii vor fi . . . neiubitori de bine“ (2 Timotei 3:1-3). Chiar şi manifestările normale de bunătate, cum ar fi generozitatea şi amabilitatea nu vor fi apreciate. Cît de încurajatoare este deci profeţia din Osea 3:5: „Fiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe DOMNUL Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi se vor întoarce cu teamă la DOMNUL şi la bunătăţile Lui, în zilele de pe urmă“.

¹⁷ Această profeţie s–a împlinit în 537 î.e.n., cînd evreii s–au întors în Ţara Promisă venind din Babilon. În timpurile moderne împlinirea ei a început în anul 1919, cînd rămăşiţa Israelului spiritual a ieşit din organizaţia lui Satan şi a început cu seriozitate să–l caute pe Iehova şi bunătatea sa. Ei au aflat că „David, regele lor“ domnea în persoana lui Isus Cristos la puterea cerească din 1914. Sub supravegherea sa cerească, ei au acceptat cu entuziasm responsabilitatea de a anunţa vestea bună la naţiuni. Astfel, ei au început să îndeplinească însărcinarea consemnată în Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a împărăţiei [instaurate] va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfîrşitul“.

18. Cine s–a alăturat rămăşiţei Israelului spiritual la declararea veştii bune?

¹⁸ Astăzi, la rămăşiţa celor unşi s–a adăugat o „mare mulţime“, care, de asemenea, aclamă bunătatea lui Iehova (Apocalipsa 7:9). În prezent, peste patru milioane de oameni repetă ceea ce a spus glasul îngerului văzut de apostolul Ioan în viziune şi anunţă tuturor naţiunilor: „Temeţi–vă de Dumnezeu şi daţi–I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi–vă Celui care a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor“. — Apocalipsa 14:7.

19. Numiţi una dintre cele mai mari dovezi ale bunătăţii lui Dumnezeu.

¹⁹ Una dintre cele mai mari dovezi ale bunătăţii lui Dumnezeu este faptul că el ne permite să fim colaboratori ai săi în această lucrare ajunsă la apogeu. Ce privilegiu avem că ni s–a încredinţat „Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu“! (1 Timotei 1:11) Prin faptul că o predicăm şi o predăm la alţii, noi manifestăm în cel mai înalt grad acest important rod al spiritului lui Dumnezeu — bunătatea. În felul acesta avem atitudinea lui David, slujitorul antic al lui Dumnezeu, care a spus: „Ei vor face să ţîşnească aducerea aminte a nemărginitei Tale bunătăţi şi vor lăuda dreptatea Ta“. — Psalm 145:7.

20. Ce informaţii suplimentare vor fi discutate în articolul următor?

²⁰ Totuşi, este participarea la predicarea veştii bune singurul mod de a manifesta bunătate în viaţă? Cîtuşi de puţin! Noi sîntem îndemnaţi să devenim „imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi“ (Efeseni 5:1). Bunătatea lui Dumnezeu se manifestă în diferite moduri. Deci şi bunătatea noastră trebuie să influenţeze multe aspecte ale vieţii noastre. Unele dintre acestea vor fi analizate în articolul următor.

[Notă de subsol]

Puteţi răspunde?

◻ Cum reflectă creaţia bunătatea lui Dumnezeu?

◻ Ce aranjamente a făcut Iehova pentru a ierta păcatele penitenţilor?

◻ Ca împlinire a textului din Osea 3:5, cînd a venit rămăşiţa unsă la Iehova şi la bunătatea sa, şi la ce a dus acest lucru?

◻ Care este astăzi una dintre cele mai mari dovezi ale bunătăţii lui Dumnezeu?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Creaţia dovedeşte abundenta bunătate a lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Faptul că ni se permite să participăm la lucrarea de predicare constituie o dovadă remarcabilă a bunătăţii lui Dumnezeu