Avertizaţi încontinuu cu privire la lucrarea neobişnuită a lui Iehova

„DOMNUL Se va scula ca la Muntele Peraţim şi se va mînia ca în valea Gabaonului.“ — ISAIA 28:21.

 1, 2. Ce nemaiauzită lucrare a înfăptuit Iehova în interesul poporului Său în zilele lui David?

O LUCRARE neobişnuită! O lucrare nemaiauzită! Iată ce a înfăptuit Iehova în interesul poporului său din antichitate, în secolul al Xl–lea î.e.n. Însă această lucrare neobişnuită era şi un model al unei lucrări mult mai neobişnuite, pe care el este pe punctul de a o efectua în viitorul apropiat. Care a fost această lucrare din vechime? Curînd după instalarea lui David ca rege în Ierusalim, filistenii cu care se învecina au pornit un atac ce a declanşat lucrarea neobişnuită a lui Iehova. Mai întîi filistenii au început să năvălească în Valea Refaimiţilor. David l–a întrebat pe Iehova ce anume să facă şi i s–a răspuns să treacă la ofensivă. Ascultînd de cuvîntul lui Iehova, David a obţinut o victorie absolută asupra puternicei armate filistene, la Baal Peraţim. Dar filistenii nu au recunoscut înfrîngerea. Curînd ei s–au reîntors pentru şi mai mari distrugeri şi jafuri în Valea Refaimiţilor, iar David a căutat din nou îndrumarea lui Iehova.

² De data aceasta i s–a spus să treacă în spatele filistenilor cu trupele sale. Iehova a spus: „Cînd vei auzi un vuiet de paşi în vîrfurile duzilor, atunci să ieşi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea filistenilor.“ Aşa s–a şi întîmplat. David a aşteptat pînă ce Iehova a cauzat zgomotul de marş în vîrfurile pomilor, probabil prin intermediul unui vînt puternic. Îndată David cu trupele sale a ieşit din umbră şi a atacat armata consternată a filistenilor, învingînd–o printr–un mare măcel. Idolii pe care filistenii i–au lăsat împrăştiaţi pe cîmpul de luptă au fost adunaţi şi apoi distruşi. — 2 Samuel 5:17–25; 1 Cronici 14:8–17.

 3. De ce nemaiauzita acţiune a lui Iehova prezenta interes pentru iudeii din zilele lui Isaia, şi de ce ar trebui să prezinte interes pentru creştinătatea de azi?

³ Aceasta a fost o lucrare neobişnuită şi nemaiauzită, înfăptuită de Iehova împotriva filistenilor şi în interesul regelui său uns. Această remarcabilă acţiune prezintă un interes special, deoarece profetul Isaia avertizase că Iehova avea să facă ceva la fel de nemaiauzit şi impresionant împotriva beţivilor în sens spiritual ai lui Iuda. Aşadar, trebuia ca infidelii conducători religioşi din zilele lui Isaia să ia cunoştinţă despre aceasta. Creştinătatea de astăzi trebuie şi ea să ia notă despre lucrul acesta, fiindcă ceea ce i s–a întîmplat lui Iuda constituie un model al soartei finale a creştinătăţii.

„Patul va fi prea scurt“

 4, 5. (a) Cum a ilustrat Isaia în mod expresiv incomoda situaţie a conducătorilor religioşi din zilele sale? (b) Care este cauza stării incomode din prezent a creştinătăţii?

⁴ Mai întîi Isaia a demascat faptul că tratatele în care se încredeau aceşti beţivi în sens spiritual din vechime erau o amăgire, o minciună. Apoi el a ilustrat în mod expresiv incomoda situaţie a celor ce sperau în acea minciună. El a spus: „Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el şi învelitoarea prea îngustă ca să te înveleşti cu ea.“ (Isaia 28:20) Cineva care se întinde într–un pat care este prea scurt, constată că picioarele îi atîrnă în afara patului, în frig. Dacă, din contră, îşi adună genunchii, pentru a se acomoda lungimii patului, învelitoarea devine prea îngustă şi o bună parte a corpului rămîne dezvelită. Indiferent ce ar face, o anumită parte a corpului rămîne expusă frigului.

⁵ Simbolic vorbind, aceasta era situaţia acelora care, în zilele lui Isaia, şi–au pus încrederea în refugiul pe care îl oferă o minciună. Aceeaşi este şi incomoda situaţie a acelora care îşi pun astăzi încrederea în refugiul creştinătăţii care constă din minciună. Acesta nu este timpul de a căuta confort în aranjamentele lumeşti pentru pace şi securitate. Sub umbra apropiatelor acte de judecată ale lui Dumnezeu, alianţele cu conducătorii politici nu–i vor asigura nici un confort călduţ creştinătăţii.

Lucrarea neobişnuită a lui Iehova

 6. Cum a acţionat Iehova împotriva lui Iuda, şi cum va acţiona împotriva creştinătăţii?

⁶ După descrierea expresivă a situaţiei incomode a Ierusalimului infidel din zilele sale — şi a creştinătăţii moderne infidele — Isaia continuă, spunînd: „Căci DOMNUL Se va scula ca la Muntele Peraţim şi Se va mînia ca în Valea Gabaonului, ca să–Şi facă lucrarea, lucrarea Lui neobişnuită, ca să–Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.“ (Isaia 28:21) Da, Isaia atrăgea atenţia asupra faptului că, în curînd, Iehova avea să acţioneze aşa cum a făcut la Baal Peraţim. De data aceasta însă el avea să acţioneze împotriva poporului său infidel, întocmai ca un irezistibil puhoi de ape care se revarsă prin spărtura unui baraj ce se sfărîmă. Legămîntul Ierusalimului cu moartea avea să se dovedească nul şi neavenit. Într–un mod similar va acţiona Iehova în viitorul apropiat împotriva creştinătăţii, iar ea va constata că toate convenţiile ei ameţitoare cu această lume sînt lipsite de sens. Vasta ei organizaţie va fi spulberată, aderenţii ei risipiţi, iar falşii ei dumnezei vor fi distruşi complet în foc.

 7. De ce au fost scoopurile lui Iehova referitoare la Iuda denumite «neobişnuite» şi «nemaiauzite»?

⁷ De ce numeşte Isaia această acţiune a lui Iehova împotriva Ierusalimului o lucrare neobişnuită şi nemaiauzită? Deoarece Ierusalimul era locul închinării la Iehova şi oraşul regelui său uns (Psalm 132:11–18). Ca atare, el nu fusese distrus niciodată înainte. Templul său nu fusese niciodată ars. Casa regală a lui David, odată stabilită la Ierusalim, nu fusese niciodată distrusă. Asemenea lucruri erau de neconceput. Era ceva cu totul neobişnuit ca Iehova să intenţioneze să admită aşa ceva.

 8. Ce avertisment a dat Iehova cu privire la viitoarea sa acţiune neobişnuită?

⁸ Iehova a avertizat însă prin profeţii săi, cît se poate de clar, că aveau să aibă loc evenimente şocante (Mica 3:9–12). De exemplu, profetul Habacuc, care a trăit în secolul al şaptelea î.e.n., a spus: „Priviţi printre popoare şi vedeţi, uimiţi–vă şi îngroziţi–vă; căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care n–aţi crede–o dacă v–ar povesti–o cineva! Iată, voi ridica pe caldeeni, popor crud şi violent, care străbate întinderi mari de ţări, ca să stăpînească locuinţe care nu sînt ale lui. El este îngrozitor şi înfricoşător.“ — Habacuc 1:5–7.

 9. Cum şi–a dus Iehova la îndeplinire avertismentul împotriva Ierusalimului?

⁹ În anul 607 î.e.n., Iehova şi–a dus la îndeplinire avertismentul. Permiţînd armatelor babiloniene să vină împotriva Ierusalimului, el le–a îngăduit acestora să distrugă atît oraşul, cît şi templul (Plîngeri 2:7–9). Ba mai mult, el a permis ca Ierusalimul să fie distrus şi a doua oară. De ce? Ei bine, după 70 de ani de exil, iudeii căiţi s–au reîntors în patria lor şi, în cele din urmă, un alt templu a fost construit la Ierusalim. Dar iudeii s–au îndepărtat din nou de Iehova. În secolul întîi e.n., Pavel a citat pentru iudeii din zilele sale cuvintele lui Habacuc, avertizînd astfel că va mai exista o viitoare aplicare a profeţiei (Fapte 13:40, 41). Isus însuşi a dat un avertisment în termeni precişi cu privire la distrugerea Ierusalimului şi a templului său, din cauza lipsei de credinţă din partea iudeilor (Matei 23:37–24:2). Au dat oare acei iudei atenţie avertismentului? Nu. Întocmai ca strămoşii lor, ei au respins complet avertismentul lui Iehova. În consecinţă, Iehova şi–a repetat lucrarea neobişnuită. Distrugerea Ierusalimului şi a templului său a avut loc în anul 70 e.n., prin intermediul legiunilor romane.

10. Cum va acţiona Iehova împotriva creştinătăţii în viitorul apropiat?

¹⁰ Ar trebui oare cineva să creadă că Iehova nu va face ceva asemănător în timpul nostru? Realitatea este că el îşi va duce la îndeplinire scopul, chiar dacă îndoielnicilor lucrul acesta li s–ar părea neobişnuit şi nemaiauzit. De data aceasta obiectul acţiunii lui va fi creştinătatea, care, ca şi Iuda antică, pretinde că se închină lui Dumnezeu, dar a devenit deznădăjduit de coruptă. Prin Mai Marele David al său, prin Isus Cristos, Iehova va veni asupra „filistenilor“ creştinătăţii la o oră la care ei nu se aşteaptă. El îşi va îndeplini lucrarea neobişnuită pînă la punctul cînd va mătura şi ultimele vestigii ale sistemelor religioase care aparaţin creştinătăţii. — Matei 13:36–43; 2 Tesaloniceni 1:6–10.

Avertizare cu privire la acţiunea lui Iehova

11, 12. Cum au avertizat Martorii lui Iehova cu privire la viitoarea executare a sentinţelor lui Iehova?

¹¹ Mulţi ani la rînd Martorii lui Iehova au anunţat acest viitor act de justiţie al lui Iehova. Ei au atras atenţia asupra faptului că acţiunile de distrugere a Ierusalimului şi a templului acestuia în anul 607 î.e.n. şi apoi din nou în anul 70 e.n. constituiau avertismente profetice cu privire la ceea ce urmează să i se întîmple creştinătăţii. Ba mai mult, ei au demonstrat că creştinătatea, din cauza apostaziei sale, a devenit o parte a imperiului religiei false, Babilonul cel Mare. Din această cauză, sentinţele lui Dumnezeu asupra Babilonului celui Mare vor fi aplicate în mod special creştinătăţii, deoarece ea este partea cea mai vinovată a acestui conglomerat satanic. — Apocalipsa 19:1–3.

¹² Martorii lui Iehova au arătat spre avertismentul profetic al Bibliei, şi anume că amanţii politici ai Babilonului celui Mare se vor întoarce împotriva lui, la timpul stabilit de Iehova. Simbolizîndu–i pe aceştia prin cele zece coarne ale fiarei de culoare stacojie, Apocalipsa avertizează: „Şi cele zece coarne pe care le–ai văzut şi fiara vor urî pe prostituată [Babilonul cel Mare], o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i–o vor mînca şi o vor arde cu foc.“ (Apocalipsa 17:16) Creştinătatea religioasă va fi arsă şi distrusă împreună cu toate celelalte religii false. Aceasta va fi lucrarea neobişnuită şi nemaiauzită a lui Iehova pentru zilele noastre.

13. În ce fel reacţiile la avertismentele din prezent ale lui Iehova sînt asemănătoare acelora cu care s–a confruntat Isaia?

¹³ Cînd Martorii lui Iehova transmit avertismentul referitor la această viitoare catastrofă, adesea sînt întîmpinaţi cu un rîs batjocoritor. Oamenii întreabă cine sînt ei ca să afirme asemenea lucruri. Creştinătatea pare a fi atît de stabilă, atît de bine întemeiată! Unii consideră că poziţia ei chiar se îmbunătăţeşte. Guverne care de obicei o asupreau i–au acordat recent o mai mare libertate de acţiune. Creştinătatea însă ar trebui să dea atenţie sfatului lui Isaia: „Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strîngă mai tare legăturile; căci am aflat de la Stăpînul, DOMNUL oştirilor, că nimicirea întregii ţări este hotărîtă.“ — Isaia 28:22; 2 Petru 3:3, 4.

14. În ce fel se vor strînge tot mai mult legăturile creştinătăţii?

¹⁴ Creştinătatea va continua să se opună Regelui şi Regatului în cea mai mare măsură (2 Tesaloniceni 2:3, 4, 8). În acelaşi timp însă, legăturile ei se vor strînge tot mai tare. Cu alte cuvinte, distrugerea ei va deveni din ce în ce mai sigură. Iehova nu se va întoarce de la hotărîrea sa de a distruge creştinătatea, tot aşa cum nu s–a întors nici de la decizia sa de a permite distrugerea Ierusalimului şi a templului acestuia în anul 607 î.e.n.

„Ieşiţi din mijlocul ei“

15. Ce cale de scăpare le este deschisă oamenilor cu inima sinceră?

¹⁵ Cum poate cineva scăpa de soarta creştinătăţii? În zilele Israelului antic Iehova a ridicat profeţi loiali pentru a–i chema pe oamenii cu inima sinceră la închinarea curată. Astăzi, pentru un scop asemănător, el şi–a ridicat Martorii care se numără acum cu milioanele. Ei demască plini de curaj starea de moarte spirituală a creştinătăţii. Făcînd lucrul acesta, ei se fac cu fidelitate ecoul exprimărilor asemănătoare unor plăgi ale sunetelor îngereşti de trompetă din Apocalipsa capitolele 8 şi 9. În plus, ei au făcut în mod sîrguincios publicitate îndemnului consemnat în Apocalipsa 18:4: «Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, . . . ca să nu primiţi din pedepsele ei.» Prin acest «ei» se face referire la Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, creştinătatea fiind partea cea mai importantă a acestuia.

16. În ce fel au părăsit milioane de oameni religia falsă?

¹⁶ Din 1919, şi mai ales din 1922, o mulţime crescîndă de oameni umili, răspunzînd acestui îndemn, a părăsit Babilonul cel Mare. La început mii, apoi sute de mii, iar acum milioane s–au despărţit de religia falsă şi în mod special de creştinătate, refugiindu–se la închinarea curată (Isaia 2:2–4). Ei ştiu că numai părăsind Babilonul cel Mare pot evita plăgile lui, care vor culmina cu distrugerea sa, cînd va sosi timpul ca Iehova să–şi înfăptuiască lucrarea neobişnuită.

17, 18. Cum a devenit Iehova o cunună a slavei şi o diademă a frumuseţii pentru poporul său?

¹⁷ Profetul Isaia descrie fericita situaţie a acelora care iau poziţie alături de închinarea curată. El spune: „În ziua aceea, DOMNUL [Iehova al, NW] oştirilor va fi o cunună a slavei şi o diademă a frumuseţii pentru rămăşiţa poporului Său, şi un duh de dreptate pentru cel ce stă pe scaunul de judecată şi o putere pentru cei ce dau lupta înapoi pînă la porţi.“ — Isaia 28:5, 6.

¹⁸ Datorită loialităţii lor faţă de adevăr, Iehova este ca o nepieritoare coroană de glorie pentru membrii clasei sclavului fidel şi prevăzător. Lucrul acesta a devenit adevărat mai ales din 1926. În acel an, ediţia din 1 ianuarie a Turnului de veghere, într–un articol vibrant intitulat „Cine îl va onora pe Iehova?“, a subliniat necesitatea vitală de a glorifica acest nume. De atunci, creştinii unşi au făcut cunoscut acest nume pretutindeni ca niciodată înainte. În 1931 ei au ajuns să fie şi mai strîns identificaţi cu Iehova prin acceptarea numelui de Martori ai lui Iehova. În plus, o mare mulţime de alte oi a ieşit, de asemenea, din creştinătate şi din restul Babilonului celui Mare. Membrii acesteia au îmbrăţişat şi ei numele lui Dumnezeu. Rezultatul? Iehova însuşi — şi nu o oarecare independenţă naţională temporară — a devenit o cunună a slavei şi o diademă a frumuseţii pentru mai bine de patru milioane de oameni din circa 212 ţări şi insule ale mării. Ce onoare pentru aceştia să poarte numele singurului Dumnezeu viu şi adevărat! — Apocalipsa 7:3, 4, 9, 10; 15:4.

„Duhul DOMNULUI [Iehova, NW] se va odihni peste El“

19. Cine este cel ce stă pe scaunul de judecată, şi cum a devenit Iehova un spirit al justiţiei pentru el?

¹⁹ Pentru Isus, „cel care stă pe scaunul de judecată“, Iehova a devenit „un spirit al justiţiei“. Cînd Isus era pe pămînt, el nu s–a lăsat biruit de îmbătătorul spirit al alianţelor lumeşti. Astăzi, ca rege întronat de Iehova, el este plin de spirit sfînt, care îl îndrumă în luarea unor decizii echilibrate şi clarvăzătoare. În Isus s–a împlinit profeţia: „Duhul DOMNULUI [spiritul lui Iehova, NW] se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de DOMNUL.“ (Isaia 11:2) Într–adevăr, prin intermediul lui Isus Iehova va face „din judecată o linie şi din dreptate un fir cu plumb.“ (Isaia 28:17) Cînd duşmanii beţi în sens spiritual vor fi doborîţi în distrugere, atunci numelui sfînt al lui Iehova, precum şi suveranităţii sale universale li se va face dreptate.

20, 21. Cum te afectează cuvintele din Isaia 28:1–22?

²⁰ Ce măreţ sens are, aşadar, pentru noi astăzi, această profeţie din Isaia capitolul 28! Dacă ne vom menţine separaţi de beţivii în sens spiritual ai creştinătăţii şi vom adera la închinarea curată vom beneficia de ocrotire atunci cînd Iehova îşi va face lucrarea sa neobişnuită şi nemaiauzită. Ce mult ne bucurăm de lucrul acesta! Şi cît de fericiţi sîntem că avem posibilitatea să reflectăm la faptul că, atunci cînd aceste lucruri se vor întîmpla, fiecare va fi silit să ia la cunoştinţă că Iehova al armatelor a acţionat în interesul poporului său fidel şi al propriei sale justificări prin Isus Cristos! — Psalm 83:17, 18.

²¹ Să continue astfel toţi creştinii sinceri să avertizeze fără teamă cu privire la lucrarea neobişnuită a lui Iehova. Să persevereze în a vorbi despre lucrarea sa nemaiauzită. Să proclame tuturor, cum, de altfel, şi fac, că speranţa noastră nezdruncinată este îndreptată spre Regatul lui Dumnezeu de sub Regele său întronat. Fie ca zelul, atitudinea lor hotărîtă şi loialitatea lor să contribuie la veşnica laudă a Atotputernicului nostru Dumnezeu, Iehova. — Psalm 146:1, 2, 10.

Îţi aminteşti?

◻ De ce se află creştinătatea într–o situaţie incomodă?

◻ Ce şi–a propus Iehova cu privire la Ierusalim, şi de ce era lucrul acesta „neobişnuit» şi «nemaiauzit»?

◻ Ce avertisment au făcut cunoscut Martorii lui Iehova cu privire la creştinătate, şi cu ce reacţie s–au confruntat ei?

◻ Cum pot oamenii evita soarta creştinătăţii?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Iehova va repeta acţiunea sa neobişnuită, de data aceasta împotriva creştinătăţii