Ieremia — un profet nepopular al sentinţelor lui Dumnezeu
„Înainte ca să te formez în uter, te–am cunoscut (...) Te–am făcut profet pentru naţiuni.“ — IEREMIA 1:5.
1. (a) Retrospectiv, cum îl consideră unii pe Ieremia? (b) Cum s–a considerat el însuşi?
„CHIAR în rîndurile profeţilor, Ieremia este un gigant.“ Această remarcă făcută de un savant biblist, contrastează izbitor cu opinia pe care o avea Ieremia despre sine însuşi atunci cînd a primit pentru prima dată de la Iehova misiunea de a sluji ca profet pentru Iuda şi pentru naţiuni. Răspunsul său a fost: „Vai, o Domn Suveran Iehova! Iată, eu într–adevăr, nu ştiu să vorbesc, fiindcă nu sînt decît un băiat.“ În mod evident, Ieremia era foarte conştient de vîrsta sa tînără şi i se părea prea mare responsabilitatea de a înfrunta aceste naţiuni ostile. Iehova însă gîndea altfel. — Ieremia 1:6.
2. Cum i–a insuflat Iehova încredere lui Ieremia?
2 Din conversaţia purtată de Iehova cu tînărul Ieremia, reiese clar că el era unul dintre puţinii oameni pentru a cărui naştere Iehova şi–a asumat responsabilitatea. Dar de ce a manifestat Iehova un interes deosebit faţă de Ieremia, încă de la naşterea sa? Deoarece Iehova avea o misiune specială pentru el. Astfel, el a putut spune: „Înainte de a începe să ieşi din pîntece, te–am sfinţit“ (Ieremia 1:5). Apoi, el i–a poruncit: „Să nu spui «Nu sînt decît un băiat», ci la toţi cei la care te voi trimite, trebuie să mergi, şi tot ce îţi voi porunci, trebuie să le spui. Nu te înfricoşa din cauza feţelor lor, deoarece «Eu sînt cu tine ca să te eliberez», este declaraţia lui Iehova.“ Ieremia nu trebuia să–şi trateze misiunea în mod şovăitor. Dimpotrivă, ea îi pretindea îndrăzneală şi încredere în Iehova. — Ieremia 1:7, 8.
3. De ce misiunea lui Ieremia era dintre cele mai dificile?
3 Cît de impresionat şi poate chiar copleşit trebuie să se fi simţit acest tînăr la primirea unei asemenea misiuni directe din partea lui Dumnezeu! Şi ce misiune! „Priveşte, te–am însărcinat în această zi să fii peste naţiuni şi peste regate, ca să dezrădăcinezi şi să răstorni, să distrugi şi să demolezi, să zideşti şi să plantezi. Desigur că situaţia în care se afla regatul lui Iuda aproximativ pe la mijlocul secolului al VII–lea î.e.n. îi impunea o enormă responsabilitate acestui profet în devenire. El avea de înfruntat o naţiune orgolioasă şi satisfăcută de sine, care avea încredere superstiţioasă în oraşul său sfînt, Ierusalim şi în templul său pe care–l considera un talisman. În timp ce avea să–şi îndeplinească cei 40 de ani de serviciu profetic în Ierusalim el urma să–şi prezinte mesajul sub domnia a cinci regi diferiţi (Iosia, Iehoahaz, Iehoiakim, Iehoiakin şi Zedechia). El urma să anunţe nişte sentinţe nepopulare, de condamnare, atît naţiunii iudaice cît şi celei babiloniene. — Ieremia 1:10; 51:41–64.
De ce trebuie să ne intereseze exemplul lui Ieremia
4, 5. (a) De ce ne interesează evenimentele din timpul lui Ieremia? (Romani 15:4). (b) Ce aplicare deosebită ne interesează?
4 Ne–am putea însă întreba, ce anume au de–a face aceste evenimente din trecut cu noi care trăim aproape de sfîrşitul secolului al XX–lea? Apostolul Pavel dă răspunsul atunci cînd trece în revistă o perioadă din istoria Israelului în scrisoarea lui adresată congregaţiei din Corint. El scrie: „Acum aceste lucruri au devenit exemple pentru noi, ca să nu fim oameni care doresc lucruri dăunătoare aşa cum le–au dorit ei. (...) şi ele au fost scrise ca avertizare pentru noi, asupra cărora au sosit sfîrşiturile sistemelor de lucruri“ (1 Corinteni 10:6, 11).
5 Evenimentele care au avut loc în Iuda şi Israel servesc drept exemplu avertizător pentru adevărata congregaţie creştină din acest timp al sfîrşitului. Ele furnizează de asemenea paralele şi prefigurări care oferă o imagine a evenimentelor viitoare. (Compară Ieremia 51:6–8 cu Apocalips 18:2, 4.) Astfel, serviciul de profet al lui Ieremia şi evenimentele care s–au abătut asupra Ierusalimului au astăzi o semnificaţie profundă pentru Martorii lui Iehova, îndeosebi în ce priveşte activitatea lor în domeniul creştinătăţii, aşa cum vom vedea din articolele care urmează.
Ieremia proclamă fără teamă sentinţele lui Dumnezeu
6. Ce anume a făcut încă şi mai dificilă misiunea lui Ieremia dar ce încurajare a primit el?
6 Pentru a–l întări pe Ieremia în vederea extraordinarei responsabilităţi ce–i revenea, Iehova l–a asigurat în continuare: „Va trebui să te ridici şi să le vorbeşti tot ce–ţi voi porunci eu însumi. Să nu fii lovit de nici o groază din cauza lor (...) iată te–am făcut astăzi un oraş fortificat (...) împotriva întregii ţări, faţă de regii lui Iuda, faţă de prinţii săi, faţă de preoţii săi şi faţă de poporul ţării.“ Fără nici o îndoială, Ieremia urma să fie asemenea unui oraş fortificat cu scopul de a–i înfrunta pe conducătorii şi preoţii lui Iuda. Iar prezentarea acestui mesaj nepopular şi provocator înaintea poporului nu avea să fie o sarcină uşoară. — Ieremia 1:17, 18.
7. De ce conducătorii iudei aveau să–i opună rezistenţă lui Ieremia?
7 „Şi ei vor lupta desigur împotriva ta“, l–a avertizat Iehova, „dar nu vor triumfa asupra ta“ (Ieremia 1:19). Dar de ce aveau să dorească iudeii şi conducătorii lor să lupte împotriva acestui profet? Deoarece mesajul său condamna mulţumirea lor de sine şi modul lor de închinare formalist. Ieremia nu i–a cruţat: „Iată, însuşi cuvîntul lui Iehova a devenit pentru ei o ocară [cuvînt] în care ei nu–şi pot găsi desfătare. Căci de la cel mai mic dintre ei pînă la cel mai mare dintre ei, fiecare îşi face pentru sine un cîştig nedrept; şi de la profet pînă la preot [chiar aceia care ar trebui să fie păzitori ai valorilor morale şi spirituale] fiecare acţionează în mod fals.“ — Ieremia 6:10, 13.
8. Cum amăgeau preoţii şi profeţii naţiunea?
8 Într–adevăr, aceştia conduceau naţiunea în ce priveşte oferirea jertfelor. Ei efectuau formele exterioare ale adevăratei închinări, dar nu făceau lucrul acesta din inimă. Ritualul avea mai mare însemnătate pentru ei decît o conduită corectă. În acelaşi timp, conducătorii religioşi iudei legănau naţiunea cu o iluzie de securitate, spunînd: „Este pace! Este pace!“ cînd nu era nici o pace (Ieremia 6:14; 8:11). Într–adevăr, ei amăgeau poporul făcîndu–l să creadă că se aflau în pace cu Dumnezeu. Iudeii îşi imaginau că nu aveau nici un motiv să se teamă, deoarece formau poporul salvat de Iehova, poporul care poseda oraşul sfînt şi templul său. Dar, în felul acesta privea oare şi Iehova situaţia?
9. Ce avertisment a adresat Ieremia iudeilor referitor la templul lor?
9 Iehova i–a poruncit lui Ieremia să se posteze pe o poziţie la vedere, la poarta templului şi să transmită mesajul său închinătorilor care intrau în el. El trebuia să le spună: „Să nu vă puneţi încrederea în cuvinte înşelătoare spunînd: «Templul lui Iehova, templul lui Iehova, templul lui Iehova sînt ei!» (...) — lucru care în mod sigur nu va fi absolut de nici un folos.“ Iudeii care se lăudau cu templul lor umblau prin vedere, nu prin credinţă. Ei uitaseră deja cuvintele de avertizare ale lui Iehova: „Cerurile sînt tronul meu, iar pămîntul este scăunelul picioarelor mele. Unde este casa pe care aţi putea voi să mi–o clădiţi?“ Iehova, Domnul suveran al acestui imens univers, categoric, nu era mărginit între limitele templului lor, indiferent cît de glorios era acest templu. — Ieremia 7:1–8; Isaia 66:1.
10, 11. Care era starea spirituală a naţiunii, stare condamnată de Ieremia şi este oare mai bună situaţia în creştinătate? (2 Timotei 3:5).
10 Ieremia şi–a continuat mustrarea sa publică cu aceste cuvinte tot atît de usturătoare: „Se poate oare fura, asasina şi comite adulter, şi se poate jura în mod fals şi se poate face fum de jertfă pentru Baal şi se poate umbla după alţi dumnezei, pe care nu i–aţi cunoscut (...) şi trebuie oare să spuneţi: «Cu siguranţă vom fi eliberaţi», în ciuda faptului că faceţi toate aceste lucruri detestabile?“ În calitate de „popor ales“ al lui Dumnezeu, iudeii credeau că el le va tolera orice fel de conduită, atîta timp cît îi aduceau jertfe la templu. Însă, dacă ei îl priveau pe Iehova ca fiind un tată sentimental care satisface capriciile unicului său copil, atunci aveau să cunoască o decepţie amară. — Ieremia 7:9, 10; Exod 19:5, 6.
11 Închinarea care se practica în Iuda se degradase atît de mult în faţa lui Iehova, încît el a pus această întrebare acuzatoare: „Această casă asupra căreia a fost chemat numele meu a devenit oare în ochii voştri o simplă peşteră de tîlhari?“ Cu aproape 700 de ani mai tîrziu situaţia nu era mai bună, deoarece Isus, un profet mai mare decît Ieremia, a utilizat aceleaşi cuvinte pentru a condamna exploatarea şi spiritul comercial care se practica în templul reconstruit din epoca sa. Iar situaţia care există astăzi în creştinătate nu este nici ea mai bună. — Ieremia 7:11; Matei 16:14; Marcu 11:15–17.
Străjerii nu sînt ascultaţi; este anunţat dezastrul
12. Cum i–au primit iudeii pe profeţii care le fuseseră trimişi de Iehova?
12 Desigur, Ieremia nu era primul profet utilizat de Dumnezeu pentru a avertiza Israelul şi Iuda referitor la conduita lor greşită. Pe parcursul secolului precedent, şi chiar mai înainte, profeţii Isaia, Mica, Osea, şi Oded fuseseră trimişi de către Iehova în calitate de străjeri ca să avertizeze naţiunea (Isaia 1:1; Mica 1:1; Osea 1:1; 2 Cronici 28:6–9). Cum au reacţionat majoritatea oamenilor din popor? Iehova a declarat: „Am ridicat străjeri peste voi. «Fiţi atenţi la sunetul cornului!» Dar ei au continuat să spună: «Nu vom da atenţie»“ (Ieremia 6:17; 7:13, 25, 26). Ei au refuzat să–i acorde atenţie lui Ieremia. Ba mai mult l–au persecutat şi au încercat să–l reducă la tăcere. Drept urmare, Iehova a hotărît să–i pedepsească pentru aroganţa şi lipsa lor de credinţă. — Ieremia 20:1, 2; 26:8, 11; 37:15; 38:6.
13. Pentru ce motiv a judecat Iehova naţiunea?
13 Fiindcă poporul i–a respins pe mesagerii săi, Iehova a strigat, cum s–ar spune, naţiunilor pămîntului: „Ascultă, o, pămîntule! Iată că aduc nenorocirea asupra acestui popor, ca rod al gîndurilor lor, deoarece nu au dat atenţie propriilor mele cuvinte; iar legea mea — ei au continuat, de asemenea, să o respingă.“ De ce avea să sufere naţiunea o nenorocire? Din cauza acţiunilor sale rele, determinate de gîndurile rele ale oamenilor ei. Ei au respins cuvintele şi Legea lui Iehova şi au urmat propriile lor înclinaţii egoiste, carnale. — Ieremia 6:18, 19; Isaia 55:8, 9; 59:7.
14. Pînă unde ajunseseră locuitorii lui Iuda în practicarea falsei închinări? (Compară 2 Cronici 33:1–9.)
14 Dar ce lucruri făceau locuitorii din Iuda care au atras asupra lor mînia lui Iehova? Ei aduceau ofrande de turte în onoarea „reginei cerurilor“ şi vărsau ofrande de vin în cinstea altor dumnezei pentru a–l jigni intenţionat pe Iehova. Drept urmare, Iehova întreabă: „Pe mine mă jignesc ei? (...) Nu pe ei înşişi, spre ruşinea feţelor lor?“ (Ieremia 7:18, 19). Însă acţiunile lor blasfemiatoare erau încă şi mai decăzute deoarece ei întroduseseră idoli dezgustători în casa care purta numele lui Iehova. Ei clădiseră altare în afara Ierusalimului în valea lui Hinom, „că să–şi ardă fiii şi fiicele în foc“. Ce avea să–i coste oare pe ei dispreţul pe care–l manifestau faţă de închinarea adevărată? — Ieremia 7:30, 31.
Pedepsirea lui Iuda
15. Ce veşti rele avea Ieremia pentru Iuda?
15 În jurul anului 632 î.e.n., Asiria fusese înfrîntă de către caldeeni şi mezi, iar Egiptul, la sud de Iuda, fusese redus la starea de putere inferioară. Adevărata ameninţare pentru Iuda avea să vină dinspre nord; de aici urmau să vină invadatorii. Ieremia avea deci de anunţat veşti rele, concetăţenilor săi iudei! „Iată, un popor vine din ţara de nord (...) Este un popor crud şi nu vor avea milă. (...) Este aliniat în linie de bătaie, asemenea unui om de război, împotriva ta, o, fiică o Sionului!“ Puterea mondială aflată în ascensiune în acea epocă era Babilonul. Acesta avea să fie instrumentul utilizat de Dumnezeu pentru a pedepsi regatul infidel al lui Iuda. — Ieremia 6:22, 23; 25:8, 9.
16. De ce nu exista nici un lucru pentru care Ieremia să poată interveni în favoarea naţiunii?
16 Exista vreun lucru pentru care Ieremia putea încerca să intervină în favoarea compatrioţilor săi? Ar fi putut Dumnezeu să facă un compromis referitor la adevărata închinare? Ar fi putut Iehova să accepte jumătăţi de măsură şi să–şi ierte poporul? Poziţia lui Iehova era clară. El i–a poruncit lui Ieremia în cel puţin trei ocazii: „Nu te ruga în favoarea acestui popor, (...) căci nu te voi asculta.“ În împlinirea paralelă, acest sumbru avertisment nu prevesteşte nimic de bun augur pentru creştinătate. — Ieremia 7:16; 11:14; 14:11.
17, 18. Cum a fost executată în cele din urmă judecata lui Dumnezeu împotriva lui Iuda?
17 Cum s–au terminat lucrurile pentru Iuda? Exact aşa cum profeţise Iehova prin intermediul lui Ieremia. În cursul domniei regelui Iehoiachim, regatul lui Iuda a devenit vasalul puternicului Babilon. Trei ani mai tîrziu, Iehoiachim s–a răzvrătit. Această acţiune nebunească avea să aducă pentru Iuda o umilire şi mai mare, deoarece babilonienii au trecut la asedierea Ierusalimului. Între timp Iehoiachim a murit şi a fost succedat de fiul său, Iehoiachin. Asediul babilonienilor împotriva Ierusalimului a determinat Iuda să capituleze, iar Iehoiachin şi toată familia regală, împreună cu personajele cele mai importante ale societăţii iudaice au fost duşi în exil în Babilon. — 2 Regi 24:5–17.
18 Ce s–a întîmplat cu templul sacru şi cu toate preţioasele sale podoabe sfinte? Acestea, cu certitudine, nu au servit ca purtătoare de noroc pentru Iuda. Nabucodonosor „a scos de aici toate comorile casei lui Iehova şi comorile casei regelui şi, în continuare, a tăiat în bucăţi toate ustensilele de aur pe care Solomon, regele Israelului, le făcuse în templul lui Iehova“ (2 Regi 24:13). În cele din urmă, Zedechia, regele pe care babilonienii îl instalaseră la plecarea lor, lăsîndu–l să domnească peste ceea ce mai rămăsese în Ierusalim, s–a răzvrătit şi el împotriva suveranului său. Aceasta era deja prea mult pentru Nabucodonosor; el a asediat din nou Ierusalimul care, în anul 607 î.e.n. a fost cucerit de Nebuzaradan şi a fost complet distrus. — Ieremia 34:1, 21, 22; 52:5–11.
19, 20. Ce contrast există între atitudinea regatului lui Iuda şi cea a lui Ieremia în faţa nenorocirii prezise şi care a fost deznodămîntul?
19 Ce dezastruoasă cădere pentru ‘poporul ales’! Dar cît de exact au fost executate sentinţele proclamate de Ieremia. În timp ce iudeii trăiau într–o lume a iluziilor şi credeau că nu li se putea întîmpla nimic rău, Ieremia, acest „prezicător de nenorociri“ se dovedise a fi nu un visător pesimist ci un om realist. (Ieremia 38:4; să reţinem că termenul „nenorocire“ apare de 64 de ori în cartea lui Ieremia.) Cît de justă se dovedise sentinţa lui Iehova: „Şi trebuie să le spui: «Iată, naţiunea al cărei popor nu a ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul său şi nu a acceptat disciplina. Fidelitatea a pierit şi a fost tăiată de la gura lor.» Şi voi face să înceteze din oraşele lui Iuda şi de pe străzile Ierusalimului glasul de exultare şi glasul de veselie (...) căci ţara nu va deveni altceva decît un loc devastat.“ — Ieremia 7:28, 34.
20 În acest mod tragic iudeii orgolioşi şi mulţumiţi de sine au fost siliţi să recunoască faptul că invocarea lui Dumnezeu şi relaţia specială pe care o aveau cu el nu le–a garantat salvarea. Aşa cum spune profeţia: „Exista speranţă de pace, dar nu a venit nimic bun; de un timp al vindecării, dar, iată, groaza! Secerişul a trecut, vara s–a sfîrşit, dar cît despre noi, nu am fost salvaţi!“ (Ieremia 8:15, 20). Pentru Iuda era acum timpul de a da socoteală. Dar în ceea ce–l priveşte pe neînfricatul profet Ieremia, el a fost ocrotit de–a lungul serviciului său şi a putut să–şi termine cu bine misiunea. El şi–a sfîrşit zilele în exil, dar nu în Babilon, alături de naţiunea dizgraţiată, ci în Egipt. Timp de peste 65 de ani, el a proclamat în mod curajos şi fidel sentinţele lui Dumnezeu.
21. Ce întrebări ne interesează în continuare?
21 Acum însă ne interesează să ştim ce aplicare are în timpul nostru viaţa şi serviciul lui Ieremia. Cine avea să corespundă acestui profet, în secolul al XX–lea? Pe cine reprezintă Iuda şi Ierusalimul? Şi ce anume corespunde ameninţării care vine dinspre nord? Articolele care urmează vor examina aceste întrebări.
Vă reamintiţi?
◼ Cum a reacţionat Ieremia faţă de misiunea încredinţată şi ce i–a spus Iehova?
◼ De ce ne interesează evenimentele din timpul lui Ieremia?
◼ Ce stare religioasă a demascat Ieremia şi în ce îşi puneau iudeii încrederea?
◼ Care a fost deznodămîntul final pentru Ierusalim şi pentru Iuda?
[Text generic pe pagina 21]
Ieremia a proclamat în mod curajos judecăţile lui Dumnezeu conducătorilor iudei şi poporului
[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]
Femeile pregăteau turte pentru „regina cerurilor“