¹⁵ Profetul Ieremia a prezis şi el căderea Babilonului, care nu avea să aibă loc decît într-un viitor îndepărtat, făcînd totodată această precizare interesantă: „Există o devastare asupra apelor lui, şi ele trebuie să fie secate.

Ieremia 50:38;

16. Cînd şi de către cine a fost cucerit Babilonul?

¹⁶ În 539 înaintea erei noastre, Babilonul a căzut de la rangul de primă putere mondială cînd Cirus, puternicul rege persan, a înaintat împotriva oraşului, sprijinit de armata Mediei. Cirus s-a lovit însă de un obstacol enorm. Babilonul era înconjurat de ziduri gigantice şi părea de neînvins. În plus, oraşul era traversat de marele fluviu Eufrat, care juca un rol important în aparatul său defensiv.

17, 18. (a) În ce sens s-a produs „o devastare asupra apelor“ Babilonului? (b) De ce „bărbaţii puternici ai Babilonului au încetat să lupte“?

¹⁷ Istoricul grec Herodot explică modul în care a rezolvat Cirus această problemă: „El şi-a plasat o parte a trupelor în punctul în care fluviul intră în oraş, iar un alt corp de armată în partea opusă, acolo unde fluviul iese din oraş, ordonînd soldaţilor ca, atunci cînd vor vedea că albia se putea trece cu piciorul, să intre în oraş prin albia lui (. . .) Cu ajutorul unui canal, el a dirijat fluviul într-un lac mlăştinos [un lac artificial săpat mai înainte de către un conducător babilonean] şi astfel, apele scăzînd, vechea albie a putut fi trecută cu piciorul. Cînd rezultatul a fost obţinut, perşii, care erau postaţi în acest scop, au intrat în albia Eufratului, unde apa, scăzînd, nu le trecea de coapse, şi pe această cale au intrat în Babilon.“​⁴

¹⁸ Astfel a căzut Babilonul, întocmai aşa cum anunţaseră Ieremia şi Isaia. Dar să examinăm realizarea detaliată a profeţiei. A avut loc în sens literal «o devastare asupra apelor Babilonului, care au fost secate». Ceea ce i-a permis lui Cirus să intre în oraş a fost scăderea apelor Eufratului.