Continuaţi să predicaţi Regatul

„Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor, şi atunci va veni sfîrşitul.“ — MATEI 24:14.

 1, 2. (a) Care este lucrarea cea mai importantă din acest secol şi ce amploare are ea în epoca noastră? (b) Prin ce se dovedeşte că Iehova binecuvîntează această lucrare?

PREDICAREA veştii bune a Regatului lui Dumnezeu este lucrarea cea mai importantă a acestui secol. Dumnezeul Cel Atotputernic vrea ca această lucrare să fie efectuată în epoca noastră, şi ea este îndeplinită astăzi ca împlinire a Cuvîntului său profetic. Felul în care reacţionezi la această lucrare va avea o influenţă eternă asupra viitorului tău. — 1 Corinteni 9:16, 23.

² Este un lucru extraordinar să constaţi că numărul celor care participă la această lucrare de predicare creşte în permanenţă. Aceştia au depăşit trei milioane în prezent. Tot mai mulţi proclamatori îmbrăţişează serviciul cu timp integral şi un număr crescînd de oameni acceptă să studieze Biblia şi fac eforturi pentru a învăţa să trăiască în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu.

 3. Ce afirmă unii, probabil, cu privire la necesitatea de a continua predicarea veştii bune?

³ Se întîmplă însă ca unii ‘să renunţe să facă ceea ce este excelent’ şi ‘să se istovească’ în ceea ce priveşte predicarea (Galateni 6:9; Evrei 12:3). Poate ei îşi spun că vestea bună a fost deja predicată din abundenţă în teritoriul lor, că oamenii au luat poziţie şi că acum ei se irită atunci cînd sînt vizitaţi. Rezultatele activităţii lor de predicare sînt slabe sau chiar inexistente. Ca urmare, ei consideră probabil, că lucrarea a fost temeinic îndeplinită şi că nu mai este cazul să continue predicarea. Dar ce este greşit în acest mod de a gîndi?

De ce trebuie să perseverăm?

 4. Ce anume ar trebui să ne determine să continuăm să predicăm chiar şi în teritoriile în care oamenii nu primesc bine mesajul nostru?

⁴ Mai întîi, fidelitatea noastră în predicare nu trebuie să depindă de faptul dacă oamenii ascultă sau nu mesajul nostru. Cu toate că foarte puţini evrei l-au ascultat pe Ieremia şi că mulţi i s-au împotrivit în mod violent, totuşi el a predicat timp de 40 de ani în Ierusalim. De ce a perseverat el în această lucrare? Deoarece Iehova a fost acela care i-a poruncit s-o îndeplinească. De altfel, cunoştinţa profetică pe care o avea cu privire la ceea ce avea să i se întîmple Ierusalimului îi crea obligaţia de a continua să vorbească (Ieremia 1:17–19). El spune: „Şi în inima mea a fost ca un foc arzător, închis în oasele mele; şi am obosit să-l ţin în mine şi nu am fost în stare să-l suport“ (Ieremia 20:7–10). Noi ne găsim într-o situaţie asemănătoare. Iehova este acela care, prin intermediul lui Isus Cristos, a poruncit ca „vestea bună“ să fie predicată pe tot pămîntul locuit (Matei 24:14). Cînd oamenii refuză să ne asculte, ei ne dau ocazia să ne arătăm profunzimea iubirii noastre şi a ataşamentului nostru faţă de Iehova, dacă perseverăm în ceea ce este drept (1 Ioan 5:3). În plus, dacă medităm la ceea ce va veni în curînd peste omenire, cum ne-am putea reţine să facem toate eforturile posibile pentru a-i avertiza pe semenii noştri? — 2 Timotei 4:2.

 5. (a) Din ce alt motiv ar trebui să perseverăm în lucrarea de predicare? (b) În ce fel constituie lucrarea de predicare o bază pentru judecarea oamenilor?

⁵ De altfel, predicarea lui Ieremia a fost o adevărată lucrare de judecată. În anul 607 î.e.n., nici unul dintre aceia care şi-au pierdut viaţa sau care au fost duşi în sclavie la căderea Ierusalimului nu ar fi putut pretinde că nu ştia de ce trebuia să i se întîmple o asemenea nenorecire. În realitate, timp de patruzeci de ani pînă la aceste evenimente, Ieremia i-a avertizat pe evrei ce anume avea să li se întîmple dacă ei continuau să se dovedească răzvrătiţi faţă de Iehova. (Compară Ezechiel 2:5.) În acelaşi fel, în epoca noastră; predicarea veştii bune „ca mărturie tuturor naţiunilor“ este o bază pentru judecarea oamenilor. Apostolul Pavel ne clarifică acest lucru atunci cînd afirmă că Isus Cristos „va aduce răzbunarea asupra celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu şi asupra celor care nu ascultă vestea bună despre Domnul nostru Isus“ (2 Tesaloniceni 1:8, 9). Oamenii vor fi judecaţi în funcţie de modul lor de a reacţiona la vestea bună. Iată de ce această lucrare de predicare trebuie deci să continue cu putere şi clar pînă la sfîrşit (Apocalips 14:6, 7). Nimic nu ar trebui să ne împiedice să le ducem oamenilor acest mesaj de importanţă vitală cît mai frecvent posibil. Aceasta este o grea răspundere pentru toţi slujitorii dedicaţi ai lui Iehova.

 6. De ce trebuie să continuăm să predicăm, chiar dacă s-ar putea ca mesajul nostru să fie bine cunoscut?

⁶ Ce-i drept, se poate ca noi să fi predicat deja vestea bună în mod temeinic în zona noastră. Dar se întîmplă atît de multe lucruri în lume încît, chiar dacă numeroşi oameni au auzit mesajul nostru, ei îl uită repede dacă noi încetăm să predicăm. Gîndiţi-vă la revoluţii, la acte de terorism, la greve, la scandaluri şi la alte evenimente în jurul cărora se face atîta publicitate. Există apoi numeroase spectacole şi distracţii care atrag marele public. Noi trebuie să continuăm să predicăm, pentru ca oamenii să aibă mereu în faţă mesajul nostru, în pofida tuturor acestor preocupări care le distrag atenţia.

 7. De ce se poate spune că astăzi reacţia multora este asemănătoare aceleia a israeliţilor la lucrarea profetică a lui Isaia, dar de ce lucrul acesta nu ar trebui să ne împiedice să predicăm?

⁷ Cînd mulţi oameni nu ne iau în seamă, ar trebui să ne aducem aminte la ce fel de oameni a fost nevoit să predice profetul Isaia. Iehova i-a spus: „Căci este un popor rebel, fii mincinoşi, fii care nu au vrut să audă legea lui Iehova; care le-au zis celor care văd: «Nu trebuie să vedeţi», şi celor care au viziuni: «Nu trebuie să aveţi pentru noi viziunea nici unor lucruri cinstite. Vorbiţi-ne lucruri măgulitoare; aveţi viziunea unor lucruri înşelătoare. Abateţi-vă de la cale; deviaţi de la cărare. Faceţi ca Sfîntul Israelului să înceteze chiar din cauza noastră.»“ Isaia însă i-a spus cu fidelitate poporului: „Iehova este un Dumnezeu al judecăţii. Fericiţi sînt toţi aceia care rămîn în aşteptarea lui“ (Isaia 30:9–11, 18). Noi trebuie să facem acelaşi lucru. Atîta vreme cît perseverăm, mesajul nostru va pătrunde într-o anumită măsură în mintea oamenilor. Unii vor da ascultare, iar alţii nu. Toţi însă vor avea ocazia să audă.

„Cum vor auzi?“

 8. Chiar dacă ni se pare că oamenii au luat o poziţie definitivă împotriva adevărului, ce anume îi poate face să îşi schimbe modul de a gîndi?

⁸ Ar putea să ni se pară că oamenii dintr-un anumit teritoriu au luat o poziţie definitivă şi că sînt hotărîţi să respingă mesajul nostru sau chiar să i se opună. Dar să ne aducem aminte că viaţa oamenilor trece prin permanente schimbări. Se poate ca mîine, sau săptămîna viitoare, sau în luna care urmează ei să se confrunte cu noi probleme sau împrejurări care să-i facă receptivi la adevăr. Ei pot auzi de evenimentele tulburătoare care se petrec în lume, sau pot fi loviţi de anumite dezechilibre de ordin financiar, de vreo boală sau de vreun deces în familie. Se poate ca asemenea evenimente să-i facă să se trezească şi să aibă dorinţa de-a afla cauza nenorocirii lor. Dacă noi continuăm să predicăm, ei vor şti spre cine să se îndrepte.

 9. De ce poate fi asemănată lucrarea noastră de predicare cu aceea a salvatorilor dintr-o zonă sinistrată?

⁹ Situaţia noastră se poate asemăna cu aceea a salvatorilor care acţionează într-o zonă sinistrată în urma unui cutremur de pămînt. S-ar putea ca unii să lucreze într-o zonă în care există puţini supravieţuitori, dar simplul fapt că în altă zonă se găsesc mai mulţi supravieţuitori nu este un motiv ca ei să abandoneze căutarea celor care mai sînt în viaţă. Dimpotrivă, toţi salvatorii perseverează neobosiţi, chiar şi atunci cînd bănuiesc că nu ar mai fi supravieţuitori în sectorul care li s-a repartizat. Şi se întîmplă, uneori, ca ei să găsească încă un supravieţuitor. Căutările nu se suspendă decît atunci cînd timpul care s-a scurs arată că nu mai este nici o speranţă. În cazul nostru cercetările încă nu au fost suspendate, şi noi găsim încă mii şi mii de oameni care doresc să fie salvaţi din această lume veche şi să supravieţuiască ‘necazului cel mare’ (Apocalips 7:9, 14). Chiar şi în teritoriile care au fost lucrate temeinic şi în care cei mai mulţi oameni nu reacţionează favorabil, mai există încă unele rezultate. Dar există şi alte motive care ar trebui să ne determine să ne continuăm lucrarea de predicare.

10. În conformitate cu Romani 10:13, 14, care este singurul mod în care oamenii vor şti spre cine să se îndrepte?

¹⁰ Oamenilor trebuie să li se aducă în permanenţă aminte că „oricine invocă numele de Iehova va fi salvat“. Însă, aşa cum observă în continuare Pavel în scrisoarea sa către Romani, „cum îl vor invoca pe acela în care nu au crezut? Şi cum vor crede în acela despre care n-au auzit vorbindu-se? Şi cum vor auzi fără cineva care să predice?“ (Romani 10:13, 14). Aceste cuvinte ar trebui să ne convingă pe fiecare de necesitatea de a predica vestea bună a Regatului lui Dumnezeu.

11. Ce responsabilitate avem faţă de tinerii care ajung la vîrsta adultă?

¹¹ Pe măsură ce avansăm în timpul sfîrşitului, noi generaţii ajung la vîrsta adultă şi încep să-şi asume responsabilităţi. Adesea aceşti tineri nu au acordat nici o atenţie adevărului. Părinţii lor poate că au respins mesajul sau chiar l-au vorbit de rău. Ei sînt însă destul de mari ca să reflecteze ei înşişi în mod serios la situaţia lumii, la viitor şi la scopul lor în viaţă. Şi ei au nevoie să invoce numele lui Iehova, pentru a fi salvaţi. Dar „cum vor crede în acela despre care n-au auzit vorbindu-se?“ (Romani 10:14). În multe căzuri, aceşti adolescenţi şi tineri adulţi reacţionează în mod favorabil la cuvîntul adevărului, aşa că noi trebuie să-i căutăm şi să le predicăm.

12. De ce continuarea predicării este o dovadă a îndurării lui Iehova?

¹² Faptul că încă există posibilitatea de a predica este o dovadă a îndurării lui Iehova. Apostolul Petru scrie: „Iehova nu este încet în ce priveşte promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, deoarece el nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă. Afară de aceasta, consideraţi răbdarea Domnului nostru drept salvare“ (2 Petru 3:9, 15). Iehova doreşte ca toţi oamenii să fie salvaţi şi el arată lucrul acesta nu numai prin faptul că dă dovadă de răbdare, acordîndu-le oamenilor timp înainte de a-şi executa judecata, ci şi prin faptul că îi invită încontinuu să se întoarcă la el, ca să fie salvaţi (1 Timotei 2:4). În timp ce continuăm să predicăm vestea bună noi punem în lumină îndurarea lui Dumnezeu şi în felul acesta îi aducem laude.

Evitarea vinovăţiei de sînge

13, 14. (a) De ce poate fi comparată lucrarea noastră de predicare cu activitatea unei santinele, după cum se menţionează în profeţia lui Ezechiel? (b) De ce putea spune Pavel că el era „curat de sîngele tuturor oamenilor“, şi de ce astăzi Martorii lui Iehova sînt singurii care pot să spună lucrul acesta?

¹³ Răspunderea Martorilor dedicaţi ai lui Iehova de a-i avertiza pe oameni cu privire la iminenta judecată divină poate fi comparată cu aceea care i-a fost încredinţată în antichitate lui Ezechiel. El a fost însărcinat să îndeplinească serviciul de santinelă pentru casa lui Israel. Misiunea sa era aceea de a-i avertiza pe israeliţi să se întoarcă de la căile lor rele, pentru ca Dumnezeu să nu execute asupra lor judecata sa. Dacă el, în calitate de santinelă, n-ar fi făcut să răsune acest avertisment, judecata s-ar fi abătut, totuşi, asupra celor răi, dar sîngele lor ar fi căzut asupra capului santinelei neglijente. Iehova arată în felul următor atitudinea sa faţă de executarea judecăţii sale: „Nu îmi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci în aceea ca cineva care este rău să se întoarcă de la calea sa şi să continue, într-adevăr, să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre rele, căci de ce să muriţi, o, casă a lui Israel?“ — Ezechiel 33:1–11.

¹⁴ Apostolul Pavel şi-a recunoscut responsabilitatea sa de santinelă atunci cînd le-a spus bătrînilor din Efes: „Iată de ce vă iau în ziua aceasta ca martori că eu sînt curat de sîngele tuturor oamenilor.“ De ce putea să spună lucrul acesta? El continuă astfel: „Căci nu m-am reţinut să vă spun tot sfatul lui Dumnezeu“ (Fapte 20:26, 27). La fel stau lucrurile şi astăzi cu clasa santinelei, rămăşiţa continuatorilor unşi ai lui Isus Cristos. Toţi aceştia, împreună cu peste trei milioane de asociaţi ai lor care au speranţa de a supravieţui sfîrşitului acestui sistem de lucruri şi de a primi viaţă veşnică pe pămînt, trebuie să predice fără încetare vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu şi să-i avertizeze pe oameni că executarea sentinţei sale divine se apropie. În felul acesta ei evită vinovăţia de sînge.

15. În conformitate cu Ezechiel, capitolul 9, cui i s-a aplicat semnul şi cine a făcut această lucrare de însemnare?

¹⁵ Lucrarea actuală de predicare este descrisă în mod profetic în capitolul 9 din Ezechiel. Aici citim că Iehova decisese să pedepsească Ierusalimul, dar, înainte de a-i executa judecata, un bărbat îmbrăcat în veşminte de in şi cu o călimară de secretar la şold primeşte porunca de a trece prin oraş şi de a pune un semn pe fruntea tuturor acelora care suspină din cauza lucrurilor detestabile care se comit acolo. Cînd această lucrare de însemnare este încheiată, toţi locuitorii oraşului sînt executaţi, în afară de cei care au semnul. După ce şi-a încheiat cu succes lucrarea de însemnare, bărbatul a raportat: „Am făcut întocmai cum mi-ai poruncit“ (Ezechiel 9:11). El şi-a îndeplinit cu fidelitate, pînă la capăt, misiunea.

16. (a) Pe cine ilustrează astăzi bărbatul îmbrăcat în veşminte de in? (b) Din ce motiv ne determină controversa privitoare la justificarea suveranităţii lui Iehova să ne continuăm activitatea de predicare?

¹⁶ Bărbatul îmbrăcat în veşminte de in ilustrează rămăşiţa unsă a continuatorilor lui Cristos, căreia i se alătură „marea mulţime“ a ‘altor oi’. Întocmai ca în zilele lui Ezechiel, astăzi principala controversă este justificarea suveranităţii lui Iehova. Cu privire la sfîrşitul prezentului sistem rău de lucruri în războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic, Iehova spune: „Şi naţiunile vor trebui să ştie că eu sînt Iehova“ (Apocalips 7:9; Ioan 10:16; Ezechiel 39:7). Pentru ca naţiunile să ştie lucrul acesta, este indispensabil ca slujitorii săi de pe pămînt să continue să predice numele său precum şi scopul său, ca mărturie tuturor naţiunilor.

17, 18. (a) Cum ne ajută să rămînem vigilenţi faptul de a predica? (b) Ce raport am dori cu toţii să-i dăm lui Iehova atunci cînd el va pune capăt lucrării de predicare, şi cu ce condiţie vom putea face lucrul acesta?

¹⁷ Faptul de a continua să predicăm vestea bună a Regatului ne ajută să rămînem vigilenţi. Astfel, noi rămînem conştienţi de importanţa pe care trebuie s-o acordăm numelui lui Iehova şi scopurilor sale. Dacă încetinim ritmul, speranţa noastră în Regat ar putea slăbi şi noi am putea să ne lăsăm cuprinşi de ‘îngrijorările şi bogăţiile şi plăcerile acestei vieţi şi să nu aducem nimic la perfecţiune’ (Luca 8:14). În schimb, dacă noi continuăm să predicăm „vestea bună“, cu zel şi perseverenţă, atunci vom asculta cu fidelitate aceste porunci ale Stăpînului nostru Isus Cristos: „Continuaţi să vegheaţi, menţineţi-vă treji, căci nu ştiţi cînd este timpul fixat. Dar ce vă spun vouă, le spun tuturor: Continuaţi să vegheaţi.“ — Marcu 13:10, 33, 37.

¹⁸ Prin urmare, să persistăm cu toţii în căutarea ‘acelora care suspină’, atîta vreme cît Iehova ne permite, acordînd timp. Fie că facem parte dintre apartenenţii rămăşiţei unse, fie dintre „alte oi“, să ne îndeplinim cu fidelitate misiunea de a predica vestea bună a Regatului pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor (Matei 24:14). Fie că atunci cînd însuşi Iehova va pune capăt acestei lucrări, la începutul ‘necazului cel mare’, fiecare dintre noi să-i poată spune lui Iehova: „Am făcut întocmai cum mi-ai poruncit.“

Îţi aminteşti?

◼ Ce arată rezultatele cu privire la predicarea noastră?

◼ Ce alte motive avem de a continua să predicăm?

◼ De ce predicarea noastră este o dovadă a îndurării lui Iehova?

◼ Cum putem rămîne curaţi de sîngele tuturor oamenilor?

◼ În ce fel ne ajută predicarea să rămînem vigilenţi?

[Chenarul de la pagina 11]

REZULTATELE OBŢINUTE ÎN ULTIMII ŞAPTE ANI DE PREDICARE

1981 119 836 5 987 893 1 475 177

1982 138 540 6 252 787 1 586 293

1983 161 896 6 767 707 1 797 112

1984 179 421 7 416 974 2 047 113

1985 189 800 7 792 109 2 379 146

1986 225 868 8 160 597 2 726 252

1987 230 843 8 965 221 3 005 048