Armaghedonul‚ Orientul Mijlociu şi Biblia

„STATUL Israel se află în centrul tuturor profeţiilor“, declară Hal Lindsey în cartea sa The 1980’s: Countdown to Armageddon (Anii 80: Numărătoarea inversă la Armaghedon). Aşadar, greşeala „scenariului“ conceput de fundamentalişti pentru bătălia Armaghedonului o constituie credinţa că Dumnezeu tratează Israelul în mod deosebit. Ei cred că Dumnezeu va interveni cînd duşmanii Israelului vor căuta să distrugă acest stat.

Totuşi, Biblia arată că naţiunea iudaică a pierdut favoarea şi ocrotirea lui Dumnezeu în momentul cînd ea l-a respins pe Isus Cristos, Fiul său (Fapte 3:13, 14, 19). Isus însuşi le-a spus membrilor acestei naţiuni: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care îi va produce roadele.“ — Matei 21:43.

Respinşi în totalitate?

La aceasta, teologii John F. şi John E. Walvoord, ale căror cuvinte au fost citate în articolul precedent, dau următoarea replică: „Apostolul Pavel a arătat cu claritate că promisiunile Vechiului testament privitor la Israel urmau încă să se împlinească. Pavel a scris: «Atunci întreb: L-a respins Dumnezeu pe poporul său? Nicidecum!» (Romani 11:1; NIV.)“. Dar cei doi teologi se feresc să citeze şi restul versetului care sună astfel: „Fiindcă şi eu sînt israelit, din descendenţa lui Avraam, din tribul lui Beniamin.“ De fapt, ce voia Pavel să spună prin aceste cuvinte?

Pavel nu ar fi putut să creadă că israeliţii, ca naţiune, mai aveau o poziţie specială înaintea lui Dumnezeu, întrucît apostolul dăduse expresie unei ‘mari mîhniri şi unei dureri neîntrerupte în inima (lui)’ faţă de lipsa de receptivitate a compatrioţilor săi la bunătatea lui Dumnezeu (Romani 9:2–5). În Romani 9:6 Pavel adaugă: „Totuşi nu este ca şi cum Cuvîntul lui Dumnezeu (către Avraam) ar fi dat greş. Fiindcă nu toţi care privin din Israel (din cel natural) sînt într-adevăr «Israel».“ Observaţi ce spune Pavel. El spune, că datorită faptului că iudeii l-au respins pe Cristos, Dumnezeu nu i-a mai considerat demni de numele de „Israel“. De acum „Israelul“ veritabil, acela prin care Dumnezeu va binecuvînta tot neamul omenesc, era adunarea discipolilor unşi ai lui Isus Cristos. — 1 Petru 2:9; Galateni 3:29; 6:16; Geneza 22:18.

Dumnezeu nu a respins totuşi persoanele individuale din poporul iudeu, deoarece Pavel a scos în evidenţă faptul acesta spunînd: „Fiindcă şi eu sînt israelit.“ Da, întocmai ca şi Pavel evreii puteau fi admişi în Israelul spiritual, dar numai individual, dacă îl acceptau pe Cristos. Însă numai o „rămăşiţă“ — o minoritate — s-a decis să facă lucrul acesta. — Romani 11:1, 5.

Va avea loc o convertire a evreilor?

Şi totuşi unii afirmă de pe acum că în inimile tuturor evreilor naturali va avea loc o schimbare radicală. „Marele necaz care va urma după răpirea Bisericii“, declară un scriitor fundamentalist, „va fi un mijloc prin care Israelul va fi convertit (la creştinism).“ Este interesant faptul că Pavel spune într-adevăr în Romani 11:25, 26: „A intervenit în parte, la Israel o tocire a sensibilităţii pînă cînd va fi intrat numărul complet al oamenilor naţiunilor, şi în acest fel tot Israelul va fi salvat.“

Anunţa oare Pavel prin aceste cuvinte o convertire în masă a evreilor? Cum ar fi fost posibil lucrul acesta, avînd în vedere că el însuşi a indicat că numai o rămăşiţă a evreilor îl va accepta pe Cristos? (Romani 11:5). Este adevărat că Pavel a spus că evreii vor manifesta o „tocire a sensibilităţii“ pînă cînd va intra în adunarea creştină „numărul complet“ al păgînilora. Totuşi, Richard Lenski, specialist de limbă şi civilizaţia greacă, arată că, aici, cuvintele „pînă cînd“ nu implică neaparat o convertire ulterioară. (Compară folosirea lui „pînă cînd“ în Fapte 7:17, 18 şi Apocalips 2:25.) Pavel spune de fapt că tocirea sensibilităţii evreilor naturali va persista pînă la sfîrşit. Totuşi, în mod înţelept, Dumnezeu realizează „numărul complet“ al israeliţilor spirituali (144 000) prin aducerea păgînilor credincioşi în adunarea creştină. „Şi în acest fel (nicidecum printr-o schimbare în inimile israeliţilor naturali) tot Israelul (spiritual) va fi salvat.“

Ţara promisă — stăpînită „pentru totdeauna“?

Dar ce se poate spune despre teritoriul statului Israel? Manifestă Dumnezeu un interes deosebit faţă de el? Mulţi împărtăşesc tocmai această convingere. De exemplu, teologul protestant William Hurst, a declarat: „Nici o regiune a globului nu a suscitat mai mult interes sau nu a atras mai mult atenţia comunităţii internaţionale decît ţara evreilor.“ Citînd textul din Geneza 13:14, 15, el ne aminteşte că Dumnezeu a promis că va da acest ţinut descendenţei lui Avraam „pentru totdeauna“. — King James Version.

Trebuie oare în cazul acesta să deducem că Dumnezeu este obligat să ocrotească teritoriul statului Israel de orice invazie? Dacă da, atunci s-ar putea ca un „Armaghedon“ în Orientul Mijlociu să devină iminent. Dar în realitate, Dumnezeu nu i-a spus lui Avraam că descendenţa lui va ocupa această ţară pentru veşnicie, ci pentru o perioadă de timp „indefinită“b (Geneza 13:14, 15). Dar respingîndu-l pe Isus Cristos, evreii au pierdut atît dreptul asupra acestei ţări, cît şi bineînţeles ocrotirea din partea lui Dumnezeu.

Armaghedonul — unde se va desfăşura această bătălie?

În Apocalips 16:14, 16, Biblia arată că propaganda inspirată de demoni îi va mîna pe conducătorii lumii „la războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“. Aici se spune în continuare: „Şi ele i-au adunat la locul care în ebraică se numeşte Har-Maghedon.“ Ne arată oare aceste versete că va fi un război final în Orientul Mijlociu? Nu, fiindcă nu există, de fapt, nici o localitate geografică denumită „Har-Maghedon“ (literal „Muntele Meghido“). În timpurile biblice exista un oraş cu numele Meghido în Orientul Mijlociu. Acest oraş era aşezat în cîmpia pe care o vedeţi pe coperta acestei reviste. În apropiere de Meghido au avut loc multe bătălii importante. Dar aici nu a existat şi nu există vreun munte. În cazul acesta, „Har-Maghedon“ sau „Armaghedon“ trebuie să fie un loc simbolic. Dar ce vrea să simbolizeze el?

Profeţia lui Ezechiel arată că bătălia Armaghedonului este grăbită de un atac declanşat de o armată multinaţională asupra „Israelului“. Atacatorii sînt conduşi de ‘Gog din Magog’, ale cărui forţe armate se revarsă din „cele mai izolate părţi ale nordului“. Dar cine este acest „Gog“? Teologul fundamentalist Hal Lindsey declară sigur de sine (asemenea altora): „Există doar o singură naţiune care se află la «cel mai îndepărtat punct nordic faţă de Israel» — U.R.S.S.“ El teoretizează, de asemenea, arătînd că cei care alcătuiesc „forţele militare“ (denumite Meşec, Tubal, Persia, Etiopia, Put, Gomer şi Togarma în Biblie) şi care sînt conduşi de Gog, vor fi aliaţii sovieticilor, în principal naţiunile arabe. — Ezechiel 38:1–9, 15.

Naţiunile enumerate ca fiind aliaţii lui Gog nu deţineau însă o poziţie preponderentă pe scena mondială din timpul lui Ezechiel. Aşadar, profeţia lui Ezechiel urma să se împlinească „în partea finală a anilor“, într-o epocă în care duşmanii tradiţionali ai Israelului antic vor fi dispărut (Ezechiel 38:8). Deci „ţara“ neidentificată şi îndepărtată „a lui Magog“ nu reprezintă proeminenta şi deloc îndepărtata Uniune Sovietică.

Atunci cine este cel care locuieşte într-o ţară îndepărtată şi nutreşte o duşmănie aprigă faţă de poporul lui Dumnezeu? În Apocalips 12:7–9, 17, Biblia ne dă răspunsul: „Şi un război a izbucnit în cer: Mihael şi îngerii săi au luptat împotriva balaurului (. . .) şi balaurul cel mare a fost azvîrlit, şarpele originar, cel numit Diavolul şi Satan.“ Cum a reacţionat Satan la faptul că a fost azvîrlit din cer în acea înjositoare stare spirituală? Iată ce spune Biblia: „Iar balaurul s-a mîniat pe femeie (organizaţia cerească a lui Dumnezeu) şi s-a dus să facă război cu rămăşiţa descendenţei ei, cu cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi deţin lucrarea care constă în depunerea mărturiei despre Isus.“

Aşadar, „Gog“ este Satan. De zeci de ani Satan şi bandele lui de demoni poartă acest război împotriva rămăşiţei Israelului spiritual — congregaţia creştinilor unşi (Galateni 6:16). Aceşti creştini sînt răspîndiţi pe întregul pămînt. Ei nu se află într-o anumită localitate care ar putea fi invadată de trupele unei alianţe multinaţionale din Orientul Mijlociu, ci, aşa cum arată profeţia lui Ezechiel, ei „locuiesc în siguranţă“, sub ocrotirea lui Dumnezeu (Ezechiel 38:11). La ora actuală, cu greu s-ar putea spune despre Israelul natural, care este înconjurat de vecini ostili şi care este cuprins de multiple probleme interne de ordin politic şi social, că ‘locuieşte în siguranţă’.

Biblia arată însă că situaţia mondială va suferi o schimbare radicală. „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiilor false va fi distrus fulgerător (Apocalips, capitolul 18). Odată cu prăbuşirea religiilor false se va crea impresia că adevăraţii creştini sînt vulnerabili, iar Satan sau „Gog“, nu va putea să reziste ispitei de a-i distruge. El se va îngriji ca, sub influenţa demonilor, „regii întregului pămînt locuit“ să fie adunaţi „la războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, război care va avea loc la Har-Maghedon. — Ezechiel 38:12–16; Apocalips 16:14–16.

Deci „Har-Maghedon“ nu este un punct oarecare pierdut pe harta Orientului Mijlociu, ci o situaţie în care întreaga omenire se va uni cu ostilitate împotriva lui Iehova şi împotriva Martorilor săi (Isaia 43:10–12). Motivul care îl va determina pe Dumnezeu să se ridice în apărarea poporului său, nu va fi nicidecum vreun conflict internaţional în Orientul Mijlociu, ci tocmai atacul violent al lui Satan îndreptata împotriva acestui popor. — Ezechiel 38:18–23; Zaharia 2:8.

Creştinii de astăzi au ceva mai bun de făcut decît să urmărească pasivi turnura pe care o iau evenimentele în Orientul Mijlociu. Preocuparea lor de frunte constă în a-i ajuta pe semenii lor să cunoască realitatea cu privire la ceea ce spune într-adevăr Cuvîntul lui Dumnezeu despre acest război care se apropie. Martorii lui Iehova şi-au cîştigat o reputaţie mondială pentru faptul că ei duc fără teamă acest mesaj la locuinţele oamenilor. Dar poate că vă întrebaţi: De ce a decis Dumnezeul iubirii să declanşeze un război ca cel al Har-Maghedonului? Există oare vreo posibilitate de supravieţuire? Următoarele două numere ale revistei Turnul de veghere vor răspunde tocmai la aceste întrebări.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Prevestesc oare actualele evenimente din Orientul Mijlociu Armaghedonul?

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Să fie oare Ierusalimul elementul-cheie al evenimentelor care vor duce la desfăşurarea Armaghedonului?