Un rege profanează sanctuarul lui Iehova

„Cât despre poporul care îl cunoaşte pe Dumnezeul său, el va învinge.“ — DANIEL 11:32, NW.

 1, 2. Ce conflict dramatic a marcat istoria omenirii de peste 2 000 de ani?

DOI regi rivali sunt încleştaţi într-o luptă sălbatică pentru supremaţie. La început câştigă autoritate unul, apoi celălalt, în timp ce bătălia continuă de peste două mii de ani. În zilele noastre, lupta i-a afectat pe majoritatea oamenilor de pe pământ şi a testat integritatea poporului lui Dumnezeu. Ea se încheie cu un eveniment neprevăzut de nici una dintre puteri. Această istorie dramatică i-a fost dezvăluită cu anticipaţie profetului Daniel din vechime. — Daniel, capitolele 10 la 12.

² Profeţia se referă la duşmănia permanentă dintre regele nordului şi regele sudului şi a fost analizată în detaliu în cartea „Your Will Be Done on Earth“ („Să se înfăptuiască voinţa ta pe pământ“).a În această carte se arăta că, iniţial, regele nordului a fost Siria, situată la nord de Israel. După aceea, rolul a fost preluat de Roma. La început, regele sudului a fost Egiptul.

Conflictul din timpul sfârşitului

 3. Potrivit cuvintelor îngerului, când urma să fie înţeleasă profeţia despre regele nordului şi regele sudului, şi cum anume?

³ Îngerul care i-a dezvăluit aceste lucruri lui Daniel a spus: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, pînă la vremea sfîrşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte“ (Daniel 12:4, Biblia Cornilescu). Da, profeţia se referă la timpul sfârşitului — perioadă care a început în 1914. În decursul acestui timp însemnat, mulţi urmau ‘să citească’ Sfintele Scripturi şi, cu ajutorul spiritului sfânt, urma să devină abundentă adevărata cunoştinţă, inclusiv o înţelegere a profeţiilor biblice (Proverbele 4:18). Pe măsură ce înaintăm mai mult în acest timp, se clarifică tot mai multe detalii ale profeţiilor lui Daniel. Cum trebuie să înţelegem deci profeţia despre regele nordului şi regele sudului acum, în 1993, după 35 de ani de la publicarea cărţii “Your Will Be Done on Earth”?

 4, 5. a) Unde putem găsi anul 1914 în profeţia lui Daniel referitoare la regele nordului şi regele sudului? b) Potrivit cuvintelor îngerului, ce urma să se întâmple în 1914?

⁴ Începutul timpului sfârşitului în 1914 a fost marcat de primul război mondial şi de celelalte strâmtorări mondiale pe care le-a prezis Isus (Matei 24:3, 7, 8). Putem găsi acest an în profeţia lui Daniel? Da. Începutul timpului sfârşitului este „timpul hotărît [fixat, NW]“ menţionat în Daniel 11:29 (vezi “Your Will Be Done on Earth”, paginile 269, 270). Acesta era un timp fixat deja de către Iehova în zilele lui Daniel, dat fiind că se împlinea la sfârşitul celor 2 520 de ani indicaţi de evenimentele cu semnificaţii profetice din Daniel, capitolul 4.

⁵ Cei 2 520 de ani — care s-au scurs de la distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., când Daniel era tânăr, până în 1914 e.n. — au fost numiţi „timpurile [fixate ale, NW] neamurilor“ (Luca 21:24). Ce evenimente politice aveau să marcheze sfârşitul acestora? Un înger i-a dezvăluit acest lucru lui Daniel. Îngerul a spus: „La timpul hotărît, [regele nordului] va porni din nou împotriva împăratului de la miazăzi [sudului, NW]; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte“. — Daniel 11:29.

Regele pierde un război

 6. În 1914, cine era regele nordului, şi cine era regele sudului?

⁶ Începând din 1914, rolul regelui nordului a fost preluat de către Germania, al cărei conducător era Kaiserul Wilhelm („Kaiser” derivă din titlul roman „Cezar“). Izbucnirea ostilităţilor în Europa constituia încă un element în cadrul seriei de confruntări dintre regele nordului şi regele sudului. Locul acestuia din urmă, adică al regelui sudului, era ocupat acum de Marea Britanie, care luase repede în stăpânire Egiptul, domeniul primului rege al sudului. În timp ce războiul continua, Marii Britanii i s-a alăturat fosta sa colonie, Statele Unite ale Americii. Regele sudului a ajuns să fie puterea mondială anglo-americană, cel mai puternic imperiu din istorie.

 7, 8. a) În ce sens nu s-au mai desfăşurat lucrurile „ca mai înainte“ în timpul primului război mondial? b) Care a fost deznodământul primului război mondial, dar potrivit profeţiei, cum a reacţionat regele nordului?

⁷ În conflictele anterioare dintre cei doi regi, Imperiul Roman, în calitate de rege al nordului, ieşise în permanenţă victorios. De data aceasta, ‘lucrurile nu au mai mers ca mai înainte’. De ce nu? Deoarece regele nordului a pierdut războiul. Unul dintre motive l-a constituit faptul că „nişte corăbii din Chitim“ au venit împotriva regelui nordului (Daniel 11:30). Care erau aceste corăbii? În timpul lui Daniel, Chitimul era Cipru, iar la începutul primului război mondial, insula Cipru a fost anexată de către Marea Britanie. În plus, potrivit cu The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible, numele Chitim „este extins pentru a include V[estul] în general, dar în special V[estul] maritim“. New International Version redă expresia „corăbii din Chitim“ prin „corăbii de pe ţărmurile vestice“. În primul război mondial, corăbiile din Chitim s-au dovedit a fi corăbiile britanice, staţionate în apele coastelor vestice ale Europei. Mai târziu, Forţele Navale britanice au fost întărite de corăbiile trimise dinspre vesticul continent al Americii de Nord.

⁸ În urma acestui asalt, regele nordului a ajuns să fie „deznădăjduit“, iar în 1918 s-a declarat învins. Dar el nu era distrus. „Mînios împotriva legămîntului sfînt, el va lucra [va acţiona cu eficienţă, NW], se va reîntoarce şi îşi va îndrepta atenţia spre cei care vor părăsi legămîntul sfînt“ (Daniel 11:30). Cum a profeţit îngerul, aşa s-a întâmplat.

Regele acţionează cu eficienţă

 9. Ce anume a dus la ascensiunea lui Adolf Hitler, şi în ce fel ‘a acţionat el cu eficienţă’?

⁹ După război, în 1918, aliaţii victorioşi i-au impus Germaniei un tratat de pace foarte aspru, destinat, se pare, să menţină poporul german, pentru un viitor nedeterminat la limita foametei. Drept urmare, după câţiva ani de instabilitate într-o stare de suferinţă extremă, Germania era pregătită pentru ascensiunea lui Adolf Hitler. El a ajuns la putere în 1933 şi a lansat imediat un atac brutal împotriva „legămîntului sfînt“, reprezentat de fraţii unşi ai lui Isus Cristos. Astfel, el a acţionat cu eficienţă împotriva acestor creştini loiali, persecutându-i cu cruzime pe mulţi dintre ei.

10. În căutarea unui sprijin, la cine a apelat Hitler, şi cu ce rezultate?

¹⁰ Hitler s-a bucurat de succes pe plan economic şi diplomatic, acţionând cu eficienţă şi în aceste domenii. În câţiva ani, el a făcut din Germania o putere care nu putea fi ignorată, fiind ajutat în această privinţă de ‘cei care părăsiseră legămîntul sfînt’. Cine erau aceştia? În mod sigur, conducătorii religioşi ai creştinătăţii, care pretindeau că se află într-o relaţie de legământ cu Dumnezeu, dar trecuse mult timp de când ei încetaseră să mai fie discipoli ai lui Isus Cristos. Hitler a apelat cu succes la ‘cei care părăsiseră legămîntul sfînt’ pentru a primi sprijin din partea lor. Papa de la Roma a încheiat cu el un concordat, iar Biserica Romano-Catolică, precum şi bisericile protestante din Germania l-au sprijinit pe Hitler pe tot parcursul celor 12 ani de domnie a teroarei impuse de el.

11. În ce fel regele nordului ‘a profanat sanctuarul’ şi ‘a făcut să înceteze jertfa necurmată’?

¹¹ Hitler a avut un succes atât de mare încât a pornit la război, exact cum prezisese îngerul. „Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor profana sfîntul locaş [sanctuarul, NW], cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată“ (Daniel 11:31a). În Israelul antic, sanctuarul era o parte a templului din Ierusalim. Însă când evreii l-au respins pe Isus, şi Iehova i-a respins pe ei şi templul lor (Matei 23:37—24:2). Începând din secolul întâi, templul lui Iehova a fost în realitate un templu spiritual, având Sfânta Sfintelor în ceruri şi o curte spirituală pe pământ, în care slujesc fraţii unşi ai lui Isus, Marele Preot. Începând din anii ’30, marea mulţime s-a închinat în unitate cu rămăşiţa unsă; drept urmare, se spune despre ei că slujesc ‘în templul lui Dumnezeu’ (Apocalipsa 7:9, 15; 11:1, 2; Evrei 9:11, 12, 24). Curtea pământească a templului a fost profanată prin persecutarea fără milă a rămăşiţei unse şi a asociaţilor săi în ţările în care se afla la putere regele nordului. Persecuţiile au fost atât de aspre încât jertfa necurmată — jertfa de laudă publică adusă numelui lui Iehova — a fost suprimată (Evrei 13:15). Totuşi, istoria arată că, în pofida suferinţelor îngrozitoare, creştinii unşi fideli împreună cu „alte oi“ au continuat să predice în mod clandestin. — Ioan 10:16.

„Lucrul dezgustător“

12, 13. Ce era „lucrul dezgustător“, şi — aşa cum prevăzuse sclavul fidel şi prevăzător — când şi cum a fost acesta înfiinţat din nou?

¹² În timp ce al doilea război mondial se apropia de sfârşit, a avut loc un alt eveniment. „Şi vor aşeza urîciunea care pustieşte [lucrul dezgustător care provoacă pustiire, NW]“ (Daniel 11:31b). Acest ‘lucru dezgustător’, pe care-l menţionase şi Isus, fusese deja recunoscut ca fiind Liga Naţiunilor, fiara de culoare stacojie care, potrivit Apocalipsei, mersese în abis (Matei 24:15, NW; Apocalipsa 17:8; vezi volumul Light (Lumină), cartea a II-a, pagina 94). Aceasta se întâmplase atunci când izbucnise cel de-al doilea război mondial. Însă, la Adunarea teocratică a Lumii Noi, ţinută de Martorii lui Iehova în 1942, al treilea preşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society, Nathan H. Knorr, a examinat profeţia din Apocalipsa 17 şi a avertizat că fiara urma să se ridice din nou din abis.

¹³ Istoria a confirmat adevărul cuvintelor sale. În intervalul august—octombrie 1944, la Dumbarton Oaks în Statele Unite, s-au început lucrările la carta a ceea ce avea să se numească ONU. Carta a fost adoptată de 51 de naţiuni, inclusiv de fosta Uniune Sovietică, iar la 24 octombrie 1945, când aceasta a intrat în vigoare, defuncta Ligă a Naţiunilor s-a ridicat efectiv din abis.

14. Când şi cum s-a schimbat identitatea regelui nordului?

¹⁴ Germania a fost principalul adversar al regelui sudului în timpul ambelor războaie mondiale. După cel de-al doilea război mondial, o parte din Germania s-a reorganizat devenind un aliat al regelui sudului. Cealaltă parte a Germaniei însă a ajuns acum să se alăture unui alt imperiu puternic. Blocul comunist, care includea acum o parte din Germania, s-a aflat într-o puternică opoziţie cu alianţa anglo-americană, iar rivalitatea dintre cei doi regi s-a concretizat într-un război rece. — Vezi “Your Will Be Done on Earth”, paginile 264–284.

Regele şi legământul

15. Cine sunt ‘aceia care acţionează cu răutate împotriva legământului’, şi în ce relaţii s-au aflat ei cu regele nordului?

¹⁵ Îngerul spune acum: „Iar pe aceia care acţionează cu răutate împotriva legământului, el îi va duce la apostazie prin intermediul unor cuvinte dulci“ (Daniel 11:32a, NW). Cine sunt cei care acţionează cu răutate împotriva legământului? Din nou, ei nu pot fi decât conducătorii creştinătăţii, care pretind că sunt creştini, dar care prin acţiunile lor profanează chiar şi denumirea de creştinism. Pe parcursul celui de-al doilea război mondial, „guvernul sovietic a depus eforturi ca să-şi asigure sprijinul moral şi material din partea bisericilor, pentru apărarea patriei-mamă“ (Religion in the Soviet Union, de Walter Kolarz). După război, conducătorii bisericeşti au încercat să menţină această prietenie în pofida politicii ateiste duse de puterea care devenise acum regele nordului.b Astfel, creştinătatea a devenit mai mult ca oricând o parte a acestei lumi — o apostazie dezgustătoare în ochii lui Iehova. — Ioan 17:14; Iacov 4:4.

16, 17. Cine sunt ‘cei care au perspicacitate’, şi care a fost situaţia lor sub stăpânirea regelui nordului?

¹⁶ Ce se poate spune însă despre adevăraţii creştini? „Cât despre poporul care îl cunoaşte pe Dumnezeul său, el va învinge şi va acţiona cu eficienţă. Iar cu privire la cei care au perspicacitate în mijlocul poporului, ei vor da înţelegere multora. Şi, în mod sigur, ei vor fi făcuţi să se poticnească prin sabie şi prin flacără, prin captivitate şi prin jaf pentru un anumit număr de zile“ (Daniel 11:32b, 33, NW). Creştinii din ţările aflate sub stăpânirea regelui nordului, deşi au fost ‘supuşi autorităţilor superioare’ în mod corespunzător, nu au făcut parte din această lume (Romani 13:1; Ioan 18:36). Atenţi să dea Cezarului ce este al Cezarului, ei i-au dat şi „lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Matei 22:21). Din această cauză, integritatea lor a fost testată. — 2 Timotei 3:12.

¹⁷ Care a fost rezultatul? Ei ‘au învins’ şi ‘s-au poticnit’. S-au poticnit în sensul că au fost persecutaţi şi au suferit mult, unii fiind chiar omorâţi. Dar au învins în sensul că, în cea mai mare parte, au rămas fideli. Da, ei au învins lumea, întocmai cum Isus a învins lumea (Ioan 16:33). În plus, ei nu au încetat niciodată să predice, chiar dacă s-au aflat în închisori sau în lagăre de concentrare. În felul acesta, ei ‘au dat înţelegere multora’. În pofida persecuţiei, în majoritatea ţărilor guvernate de regele nordului numărul Martorilor lui Iehova a crescut. Graţie fidelităţii ‘celor care au perspicacitate’, un număr mereu crescând de membri ai „marii mulţimi“ au apărut în aceste ţări. — Apocalipsa 7:9–14.

18. Cum a fost ajutată puţin rămăşiţa unsă care trăia sub stăpânirea regelui nordului?

¹⁸ Vorbind despre persecutarea poporului lui Dumnezeu, îngerul a prezis: „Cînd vor cădea, vor fi ajutaţi puţin“ (Daniel 11:34a). Cum s-a petrecut acest lucru? În primul rând, triumful regelui sudului în cel de-al doilea război mondial a atras după sine o mare eliberare pentru creştinii care trăiau în ţările aflate sub stăpânirea regelui rival (compară cu Apocalipsa 12:15, 16). Apoi, cei care au fost persecutaţi de următorul rege al nordului au cunoscut din când în când perioade de eliberare, iar când războiul rece s-a îndreptat încetul cu încetul spre sfârşit, mulţi conducători politici au ajuns să-şi dea seama că creştinii fideli nu constituie o ameninţare, acordându-le astfel recunoaştere legală.c Un mare ajutor a venit, de asemenea, din partea rândurilor mereu crescânde ale marii mulţimi, care a reacţionat la predicarea fidelă a celor unşi şi i-a ajutat pe aceştia, aşa cum este descris în Matei 25:34–40.

O purificare pentru poporul lui Dumnezeu

19. a) Cum ‘s-au unit cu ei unii din făţărnicie’? b) Ce se sugerează prin expresia „pînă la timpul sfîrşitului“ (vezi nota de subsol)?

¹⁹ Nu toţi cei care au manifestat interes pentru serviciul lui Dumnezeu în acest timp au avut motivaţii corecte. Îngerul a avertizat: „Mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi dintre cei înţelepţi vor cădea [vor fi făcuţi să se poticnească, NW] ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, pînă la timpul sfîrşitului; căci sfîrşitul nu va fi decît la timpul hotărît“ (Daniel 11:34b, 35).d Unii au manifestat un oarecare interes faţă de adevăr, dar nu au fost dispuşi să facă o dedicare sinceră pentru a-i sluji lui Dumnezeu. Alţii, care păreau să fi acceptat vestea bună, erau în realitate spioni ai autorităţilor. Un raport provenit dintr-una din acele ţări consemnează: „Unii dintre aceşti indivizi lipsiţi de scrupule s-au dovedit a fi comunişti care se strecuraseră în organizaţia Domnului, afişaseră un mare zel şi chiar fuseseră numiţi în poziţii de serviciu înalte“.

20. De ce a permis Iehova ca unii creştini fideli „să se poticnească“ din cauza acelor intruşi ipocriţi?

²⁰ Acei intruşi au cauzat căderea în mâinile autorităţilor a unora dintre cei fideli. De ce a permis Iehova să se întâmple astfel de lucruri? Pentru a se realiza o rafinare, o purificare. Aşa cum Isus „a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit“, la fel şi aceste suflete fidele au învăţat perseverenţa prin testarea credinţei lor (Evrei 5:8; Iacov 1:2, 3; compară cu Maleahi 3:3). Astfel ei sunt „încercaţi, curăţiţi şi albiţi“. O mare bucurie îi aşteaptă pe aceşti creştini fideli atunci când va sosi timpul hotărât pentru ca perseverenţa lor să fie răsplătită. Vom vedea acest lucru examinând în continuare profeţia lui Daniel.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ De ce trebuie să ne aşteptăm ca în prezent să avem o înţelegere mai clară a profeţiei lui Daniel?

◻ În ce fel regele nordului ‘mînios împotriva legămîntului sfînt a acţionat cu eficienţă’?

◻ Cum a anticipat clasa sclavului reapariţia ‘lucrului dezgustător’?

◻ În ce fel ‘s-a poticnit, a învins şi a fost ajutată puţin’ rămăşiţa unsă?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Sub conducerea lui Hitler, regele nordului s-a restabilit complet în urma înfrângerii suferite în 1918 din partea regelui sudului

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Conducătorii creştinătăţii au încercat să întreţină relaţii cu regele nordului

[Provenienţa fotografiei]

Zoran/Sipa Press