a-i sluji lui Dumnezeu. Alţii, care păreau să fi acceptat vestea bună, erau în realitate spioni ai autorităţilor. Un raport provenit dintr-una din acele ţări consemnează: „Unii dintre aceşti indivizi lipsiţi de scrupule s-au dovedit a fi comunişti care se strecuraseră în organizaţia Domnului, afişaseră un mare zel şi chiar fuseseră numiţi în poziţii de serviciu înalte“.

20. De ce a permis Iehova ca unii creştini fideli „să se poticnească“ din cauza acelor intruşi ipocriţi?

²⁰ Acei intruşi au cauzat căderea în mâinile autorităţilor a unora dintre cei fideli. De ce a permis Iehova să se întâmple astfel de lucruri? Pentru a se realiza o rafinare, o purificare. Aşa cum Isus „a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit“, la fel şi aceste suflete fidele au învăţat perseverenţa prin testarea credinţei lor (Evrei 5:8; Iacov 1:2, 3; compară cu Maleahi 3:3). Astfel ei sunt „încercaţi, curăţiţi şi albiţi“. O mare bucurie îi aşteaptă pe aceşti creştini fideli atunci când va sosi timpul hotărât pentru ca perseverenţa lor să fie răsplătită. Vom vedea acest lucru examinând în continuare profeţia lui Daniel.

Victoria finală a lui Mihail, marele prinţ

„În timpul acela se va scula marele prinţ Mihail, ocrotitorul fiilor poporului tău.“ — DANIEL 12:1.

1. Ce atitudine au manifestat mulţi conducători ai lumii faţă de suveranitatea lui Iehova, şi cum anume nu a făcut excepţie nici regele nordului?

„CINE este DOMNUL [Iehova, NW], ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece?“ (Exodul 5:2). Acestea au fost provocatoarele cuvinte adresate de Faraon lui Moise. Refuzând să recunoască Divinitatea supremă a lui Iehova, Faraonul era hotărât să-l menţină pe Israel în sclavie. Şi alţi conducători au manifestat un dispreţ asemănător faţă de Iehova, iar regii din profeţia lui Daniel nu fac nici ei excepţie (Isaia 36:13–20). Într-adevăr, regele nordului a mers chiar mai departe. Îngerul spune: „[El] se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; . . . Nu va ţine seama nici de Dumnezeul părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; nu va ţine seama de nici un dumnezeu, căci se va slăvi pe sine mai presus de toţi“. — Daniel 11:36, 37.

2, 3. În ce mod a respins regele nordului pe „Dumnezeul părinţilor săi“ în favoarea închinării la un alt „dumnezeu“?

² Împlinind aceste cuvinte profetice, regele nordului l-a respins pe „Dumnezeul părinţilor săi“ (sau, pe „dumnezeii săi strămoşeşti“, The New English Bible), fie ei zeii păgâni ai Romei, fie divinitatea trinitară a creştinătăţii. Hitler s-a folosit de creştinătate pentru a-şi atinge scopurile, dar se pare că avea de gând să o înlocuiască cu o biserică nouă, germană. Succesorul său a promovat ateismul făţiş. Astfel, regele nordului s-a făcut pe sine