Învăţăminte extrase din Scripturi: Amos 1:1—9:15

Sfîrşitul unei naţiuni

„PREGĂTEŞTE–TE să te întîlneşti cu Dumnezeul tău“, i–a spus „Iehova, Dumnezeul armatelor“, naţiunii Israel (Amos 4:12, 13). Din ce motiv a lansat el acest avertisment? Deoarece, orbiţi de prosperitatea lor, israeliţii au uitat Legea sa şi au murdărit pămîntul său sfînt, dedîndu–se la idolatrie, imoralitate, vărsare de sînge şi violenţă.

Iehova a ridicat atunci un profet, Amos, pentru ca el să proclame un mesaj de avertizare nu numai propriei sale naţiuni, Iuda, ci în special regatului nordic al lui Israel. Amos îi condamnă pe locuitorii acestui regat pentru modul lor de viaţă axat pe plăceri şi profeţeşte că ei vor cădea în cele din urmă în mîinile naţiunilor duşmane. Cartea sa redactată între anii 829 şi 804 î.e.n., arată că Dumnezeu are capacitatea să prevadă catastrofele şi ea conţine avertismente oportune.

O distrugere aprigă pentru duşmanii lui Dumnezeu

Nimeni nu poate să scape de sentinţele lui Dumnezeu. Cît de adevărat s–a dovedit a fi lucrul acesta pentru Damasc (Siria), Gaza (Ţara Filistenilor), Tir, Edom, Amon, Moab şi Iuda! Din cauza păcatelor lor, Iehova nu ’îşi va retrage‘ mîna pe care o ridică împotriva lor. Totuşi, nenorocirea anunţată nu avea să servească decît faptului de–a atrage atenţia asupra judecăţii pe care o va suporta Israel pentru că nu şi–a păstrat relaţiile sale de legămînt cu Dumnezeu şi nici nu a respectat legile sale. — Amos 1:1—2:16.

Trebuie să ascultăm de avertismentul divin: „Eu nu v–am cunoscut decît pe voi dintre toate familiile pămîntului“, i–a spus Iehova lui Israel (Amos 3:2). Însă prin conduita lor păcătoasă, ei au arătat dispreţ faţă de numele şi suveranitatea lui Dumnezeu. Mulţi s–au hotărît să fie bogaţi, să trăiască în lux şi trîndăvie, să aibă ’o casă de iarnă şi o casă de vară‘, pe cheltuiala fraţilor lor (Amos 3:15). Utilizînd greutăţi false, ei înşelau în mod egoist pe cel sărac. Întrucît au abandonat închinarea adevărată, ei merită să fie pedepsiţi de către Iehova. Însă ’Iehova nu va face nimic fără să–şi reveleze chestiunea sa confidenţială slujitorilor săi‘. Astfel, Amos anunţă sentinţele lui Iehova şi lansează acest avertisment lui Israel: „Pregăteşte–te să te întîlneşti cu Dumnezeul tău.“ — Amos 3:1—4:13.

Iehova este salvare

Dumnezeu va da dovadă de milă faţă de cei ce se căiesc. Iehova le adresează israeliţilor această invitaţie: „Căutaţi–mă şi rămîneţi în viaţă“ (Amos 5:4). „Urîţi ce este rău şi iubiţi ce este bine“ (Amos 5:15). Dar ei ignoră aceste cuvinte. Aceşti apostaţi preferă să se urce la Betel şi la Ghilgal, centre ale închinării idolatre, pentru a aduce aici jertfe unor dumnezei falşi (Amos 5:26; 1 Regi 12:28–30). Tolăniţi pe paturi de fildeş bogat împodobite, aceşti transgresori mulţumiţi de sine înghit cu lăcomie vin de calitate superioară şi se îmbuibează cu cele mai alese mîncăruri şi uleiuri (Amos 5:11; 6:4–6). „Ziua lui Iehova“ se apropie şi Dumnezeu a jurat „pe propriul său suflet“ că îl va distruge pe Israel (Amos 5:18; 6:8). Iehova va ridica o naţiune care îl va asupri pe Israel şi îl va duce în exil. — Amos 5:1—6:14.

Să ne temem de Iehova şi nu de împotrivitori. Distrugerea Israelului putea fi cauzată de o invazie de lăcuste sau de un foc devorator. Dar Amos îl invocă pe Dumnezeu în favoarea lui Israel şi ’Iehova a regretat‘ sentinţa pe care a pronunţat–o, astfel că el nu va fi executat în felul acesta. Însă, la fel ca un zidar care verifică cu ajutorul unui fir cu plumb dacă un perete este într–adevăr vertical, Iehova ’nu–i va mai admite nici o altă scuză‘ lui Israel (Amos 7:1–8). Naţiunea trebuie să fie devastată. Înfuriat din cauza mesajului lui Amos, Amaţia, un preot al închinării la viţel, l–a acuzat în mod fals pe profet de conspiraţie şi i–a poruncit ’să se salveze în ţara lui Iuda şi să nu mai continue să profeţească‘ la Betel (Amos 7:12, 13). Se lasă oare influenţat Amos? Nu! El profeţeşte fără teamă că Amaţia va muri şi că familia sa va fi lovită de nenorociri. Aşa cum se recoltează fructele pe vremea culesului, tot aşa este timpul pentru Iehova să ceară socoteală naţiunii Israel. Ea nu va scăpa. — Amos 7:1—8:14.

Există o speranţă pentru cei care se încred în Iehova. „Nu voi nimici complet casa lui Iacob“, spune Iehova. Mai există o speranţă pentru unii dintre descendenţii lui Iuda, dar nu pentru transgresori. Distrugerea lor este sigură. Cu toate acestea, Iehova avea să–i ’aducă înapoi pe captivii‘ lui Israel. — Amos 9:1–15.

De ţinut minte: Iehova îi va condamna la moarte pe cei care i se împotrivesc, dar le va arăta milă şi îi va păstra în viaţă pe cei care ascută mesajul de avertizare prin care el invită la căinţă. Dacă avem teamă de Dumnezeu, nu le vom permite adversarilor noştri să ne împiedice de la înfăptuirea voinţei sale.

[Chenarul de la pagina 20]

EXAMINAREA CÎTORVA VERSETE BIBLICE

○ Amos 1:5 — În antichitate, oraşele aveau ziduri înalte şi porţi enorme. Pentru a încuia aceste porţi, ele erau blocate din interior cu nişte drugi lungi de fier sau de bronz. ’Drugul Damascului avea să fie sfărîmat‘ în sensul că această capitală siriană avea să cadă în mîinile asirienilor. Aceasta ar fi ca şi cum porţile acestui oraş nu ar putea fi închise, întrucît drugii lor fuseseră sfărîmaţi. — 2 Regi 16:8, 9.

○ Amos 4:1 — Femeile iubitoare de lux care locuiau în Samaria sînt calificate drept „vaci ale Basanului“. Păşunile bogate din Basan contribuiau la producerea unor rase excelente de animale (Deuteronom 32:14; Ezechiel 39:18). Aceste „vaci de Basan“ egoiste îi determinau pe „stăpînii“ sau soţii lor, să extorcheze bani de la săraci cu scopul de a–şi umple „casele de fildeş“ (Amos 3:15). Dar Dumnezeu le–a pedepsit pentru că au acţionat astfel.

○ Amos 4:6 — Sensul expresiei „curăţenie a dinţilor“ este clarificat de expresia paralelă „lipsă de pîine“. Reiese deci că ea se referă la un timp de foamete, cînd dinţii erau curaţi pentru că nu exista nimic de mîncare. Evident, Iehova şi–a arătat dezaprobarea faţă de regatul idolatru al celor zece triburi, provocînd foamete în această ţară, în conformitate cu avertismentul pe care îl dăduse cu mult timp înainte (Deuteronom 28:48). Totuşi, nici foametea, nici celelalte manifestări ale judecăţii divine nu au mişcat inima acestui popor infidel faţă de legămîntul pe care–l încheiase. — Amos 4:6, 8–11.

○ Amos 5:2 — Cînd Amos şi–a enunţat profeţia, nici o putere străină nu subjugase naţiunea Israel şi nici nu pusese stăpînire pe ţară. Aşadar, ea era personificată ca fiind o fecioară. Dar, după numai cîţiva ani, ea avea să cadă în mîinile asirienilor şi ’să fie dusă în exil dincolo de Damasc‘ (Amos 5:27). Atît de sigură era pentru Amos distrugerea naţiunii infidele Israel, încît el o descrie ca şi cum ea ar fi avut deja loc.

○ Amos 7:1 — „Cosirea ierbii regelui“ simbolizează foarte probabil taxa sau tributul cerut de rege pentru a–şi hrăni animalele şi cavaleria sa. Taxa regelui trebuia să fie plătită în primul rînd, şi abia după aceea poporul putea să ia „iarba“ sau vegetaţia pentru propriile sale necesităţi. Dar înainte ca ei să poată face acest lucru, lăcustele au venit şi au mîncat această semănătură tîrzie.

○ Amos 8:2 — Culesul fructelor de vară se făcea spre sfîrşitul sezonului. Sfîrşitul anului agricol simboliza, aşadar, faptul că Israel şi–a ajuns sfîrşitul. „Nu le voi mai admite nici o altă scuză“, a declarat Iehova. Naţiunea trebuia să sufere executarea sentinţelor sale.

○ Amos 9:7 — Pe baza fidelităţii strămoşilor lor, Iehova i–a ales pe israeliţi, i–a eliberat pe părinţii lor din sclavia Egiptului şi i–a adus în Canaan. Dar ei nu aveau motiv să se mîndrească din cauza aceasta, pentru că în ochii lui Iehova răutatea lor i–a adus într–o stare asemănătoare celei a cuşiţilor. (Compară Romani 2:25.) Eliberarea lor din Egipt nu mai era o garanţie a aprobării divine, aşa cum faptul că filistenii şi sirienii trăiau în alte teritorii decît cele iniţiale nu constituia o garanţie în acest sens. Înrudirea lor cu patriarhii fideli nu avea să–i salveze pe israeliţi. Pentru a fi aprobaţi de Dumnezeu, ei trebuia să se conformeze voinţei sale. — Amos 9:8–10; Fapte 10:34, 35.