Călătoria lui Luca pe mare

Specialiştii în domeniul naval au examinat detaliile naufragiului descris în Faptele capitolul 27. Potrivit relatării lui Luca, marea corabie pe care se îmbarcase el împreună cu Pavel a fost surprinsă de un vînt puternic de la nord-est, în apropiere de mica insulă Clauda, iar marinarilor le era teamă să nu fie purtaţi spre periculoasele bancuri de nisip din apropierea coastei nordice a Africii (Faptele 27:14, 17, nota de subsol). Prin manevre abile, marinarii au reuşit să devieze spre vest corabia care se îndrepta spre Africa. Vîntul puternic a continuat să bată neîntrerupt şi, în cele din urmă, corabia a eşuat aproape de ţărmul insulei Malta, după ce parcursese o distanţă de aproximativ 870 de kilometri. Specialiştii în domeniul naval estimează că o corabie mare, navigînd sub bătaia unui vînt puternic, ar avea nevoie de mai mult de 13 zile pentru a fi purtată pe o distanţă atît de mare. Calculele lor corespund cu relatarea lui Luca, care declară că naufragiul s-a petrecut în a paisprezecea zi (Faptele 27:27, 33, 39, 41). După cercetarea tuturor detaliilor referitoare la călătoria pe mare efectuată de Luca, iahtman-ul James Smith a ajuns la următoarea concluzie: „Este o naraţiune a unor evenimente reale, scrisă de cineva care a participat personal la ele . . . Nici un om, cu excepţia unui marinar, nu ar fi putut scrie o naraţiune despre o călătorie pe mare, care să fie atît de consecventă pe tot parcursul ei, dacă nu ar fi văzut lucrurile în realitate“.

În virtutea unor astfel de concluzii, unii teologi sînt gata să apere exactitatea istorică a Scripturilor greceşti creştine. Dar ce se poate spune despre istoria mai veche, care se găseşte în Scripturile ebraice? Mulţi clerici se supun filozofiei moderne şi declară că acestea conţin mituri. Însă numeroase detalii ale istoriei biblice vechi au fost şi ele verificate, spre descumpănirea criticilor. Să examinăm, de exemplu, descoperirea Imperiului asirian, un imperiu cîndva uitat.

Un imperiu uitat care i-a pus în încurcătură pe criticii Bibliei

„Istoria Imperiului asirian a fost altădată unul dintre cele mai obscure capitole din analele lumii.“ „Tot ce se ştia despre anticul Ninive era inclus în informaţiile şi în profeţiile care se referă la el şi care apar în diverse locuri din Biblie, precum şi în consemnările întîmplătoare şi incomplete despre istoria Asiriei ale lui Diodor din Sicilia . . . şi ale altora.“ — Cyclopædia of Biblical Literature, volumele 1 şi 3, 1862.

ISTORICUL grec Diodor din Sicilia a trăit cu 2 000 de ani în urmă. Ninive, afirma el, era un oraş în formă de patrulater, cele patru laturi avînd în total o lungime de 480 de stadii. Aceasta înseamnă un perimetru de 60 de mile! Biblia oferă o imagine asemănătoare a oraşului Ninive, descriindu-l ca fiind un oraş mare „cît o călătorie de trei zile“. — Iona 3:3.

Criticii Bibliei din secolul al XIX-lea au refuzat să creadă că un oraş necunoscut al lumii antice a putut fi atît de mare. De asemenea, ei afirmau că, dacă a existat vreodată, Ninive trebuie să fi aparţinut unei civilizaţii antice care a precedat Babilonul.

Acest punct de vedere era contrar consemnării din Geneza, capitolul 10, în care se afirmă că strănepotul lui Noe, Nimrod, a întemeiat primul stat politic în regiunea Babel, sau Babilon. „Din ţara aceasta, continuă Biblia, a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare“ (Geneza 10:8–12). Să remarcăm faptul că textul scriptural descrie cele patru oraşe asiriene nou-construite ca fiind o singură ‘cetate mare’.

În 1843, un arheolog francez pe nume Paul-Émile Botta a descoperit ruinele unui palat care s-a dovedit că făcea parte dintr-un oraş asirian. Cînd ştirea referitoare la această descoperire a devenit publică, a făcut senzaţie. „Interesul publicului a crescut foarte mult“, explică Alan Millard în cartea sa Treasures From Bible Times, „atunci cînd s-a dovedit că palatul îi aparţinea lui Sargon, regele Asiriei menţionat în Isaia 20:1, a cărui existenţă fusese pusă la îndoială deoarece nici o altă sursă nu-l făcea cunoscut“.

Între timp, un alt arheolog, Austen Henry Layard, a început să scoată la iveală nişte ruine pe locul numit Nimrúd, aflat la 42 de kilometri sud-vest de Khorsabad. Ruinele s-au dovedit că aparţineau oraşului Calah — unul dintre cele patru oraşe asiriene menţionate în Geneza 10:11. Apoi, în 1849, Layard a dezgropat ruinele unui palat masiv pe locul numit Kuyunjik, între Calah şi Khorsabad. Palatul s-a dovedit că aparţinea oraşului Ninive. Între Khorsabad şi Calah se află şi ruinele altor aşezări, inclusiv o movilă numită Karamles. „Dacă am considera cele patru movile mari de la Nimrúd [Calah], Koyunjik [Ninive], Khorsabad şi Karamles drept colţurile unui patrulater, remarca Layard, se va constata că cele patru laturi corespund destul de exact cu cele 480 de stadii, sau 60 de mile, ale geografului, care constituie călătoria de trei zile a profetului [Iona].“

În mod evident deci, Iona a considerat toate aceste aşezări ca formînd o ‘cetate mare’, numind-o cu numele oraşului menţionat primul în enumerarea din Geneza 10:11, şi anume Ninive. Acelaşi lucru se practică şi astăzi. De exemplu, există o deosebire între Londra, oraşul vechi, şi Londra şi suburbiile sale, care împreună alcătuiesc ceea ce se numeşte uneori „Marea Londră“.

Un rege asirian arogant

Palatul de la Ninive conţinea peste 70 de încăperi, avînd aproape trei kilometri de ziduri. Pe aceste ziduri se aflau vestigiile arse ale unor sculpturi care comemorau victorii militare şi alte realizări. Majoritatea erau foarte deteriorate. Spre sfîrşitul şederii sale, Layard a descoperit însă o cameră aflată într-o stare de conservare remarcabilă. Pe zidurile sale, era înfăţişată o scenă care reprezenta cucerirea unui oraş foarte fortificat, înfăţişîndu-i pe prizonieri cum erau duşi în faţa regelui invadator, care era aşezat pe un tron în afara oraşului. Deasupra regelui se află o inscripţie pe care specialiştii în scrierea asiriană o redau după cum urmează: „Sanherib, rege al lumii, rege al Asiriei, stînd pe un nimedu-tron şi trecînd în revistă prada (luată) din Lachis (La-ki-su)“.

În prezent, această scenă şi inscripţia pot fi văzute la British Museum. Aceasta corespunde cu evenimentul istoric consemnat în Biblie în 2 Împăraţi 18:13, 14: „În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor fortificate din Iuda şi a pus stăpînire pe ele. Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: «Am greşit! Retrage-te de la mine: ce vei pune asupra mea, voi purta.» Şi împăratul