Bunătatea lui Iehova în „perioada finală a zilelor“

„Veniţi şi să ne suim la muntele lui Iehova.“ — ISAIA 2:3.

 1, 2. (a) Ce pericol grav ameninţă omenirea? (b) Ce spun conducătorii acestei lumi despre Armaghedon?

„PERIOADA FINALĂ A ZILELOR“. De ce folosesc profeţiile biblice atît de des această expresie? Înseamnă, oare, acest lucru că zilele omenirii sînt numărate şi că, în cele din urmă, pămîntul şi viaţa de pe el vor fi distruse într-o catastrofă universală? Conducătorii lumii vorbesc deseori, cu teamă, despre o asemenea posibilitate. De exemplu, cu ocazia unui interviu televizat ce i s-a luat la 13 ianuarie 1985, Andrei Gromîko, ministrul sovietic al afacerilor externe, i-a avertizat pe locuitorii Uniunii Sovietice că „un mare pericol, o gravă ameninţare planează asupra întregii omeniri.“ El a adăugat: „Trebuie să se ia toate măsurile posibile pentru îndepărtarea acestei ameninţări, în aşa fel încît să nu se producă Armaghedonul cu care oamenii au fost înspăimîntaţi de secole.“

² La rîndul său, Ronald Reagan, preşedintele Statelor Unite, s-a referit, de asemenea, de nenumărate ori, la Armaghedon. La data de 30 octombrie 1983 Daily News din New York publica una dintre declaraţiile sale: „M-am referit la vechii voştri profeţi din Vechiul Testament şi la semnele ce anunţă Armaghedonul, şi ajung să mă întreb dacă nu cumva noi sîntem generaţia care va vedea împlinindu-se toate aceste lurcruri.“ Mai recent, la 8 februarie 1985, Wall Street Journal scria: „Preşedintele Reagan spune că se gîndeşte la Armaghedon, şi că vorbeşte despre el, (...) dar nu se pregăteşte pentru el.“

 3. (a) Ce este în realitate Armaghedonul? (b) Ce se înţelege prin „perioada finală a zilelor“?

³ Da, conducătorii lumii vorbesc despre Armaghedon. Dar sînt ei, oare, conştienţi de semnificaţia acestui termen biblic? Se pare că nu, deoarece Armaghedonul nu este un holocaust provocat de oameni. El va fi războiul universal al lui Dumnezeu, prin intermediul căruia el şi Regele său asociat, Isus Cristos, îşi vor executa sentinţa asupra naţiunilor şi oamenilor nelegiuiţi. Armaghedonul va constitui punctul culminant al „perioadei finale a zilelor“ (Daniel 10:14; Apocalips 16:14, 16). Dar ce trebuie să înţelegem prin „perioada finală a zilelor“? Alte traduceri redau această expresie prin „sfîrşitul zilelor“ (Biblia sinodală‚ Bucureşti 1975) sau „sfîrşitul tîrziu al zilelor“ (Rotherham‚ Young). Aceste expresii redau cuvintele evreeşti ’a·charithʹ hay·ya·mimʹ. Potrivit unui dicţionar (Theological Dictionary of the Old Testament), semnificaţia acestor cuvinte este, de obicei, „timpul ultim“, indicînd nu numai ideea de viitor, „ci şi punctul culminant al istoriei, sfîrşitul ei“.

 4. În ce mod va atinge „timpul sfîrşitului“ punctul culminant? Care va fi deznodămîntul?

⁴ De peste 70 de ani omenirea trăieşte „încheierea sistemului de lurcruri“ pe care l-a anunţat Isus la Matei 24:3—25:46. Această perioadă, care a început în 1914, reprezintă „timpul sfîrşitului“, în cursul căruia evenimentele se succed progresiv spre punctul lor culminant, adică spre „necazul cel mare“, în care va fi nimicită întreaga organizaţie nelegiuită a lui Satan (Matei 24:21, 22). Acest măreţ deznodămînt va justifica numele sfînt al lui Iehova. — Ezechiel 38:16, 23.

Bunătatea lui Iehova

 5. Ce cuvinte încurajatoare găsim la Osea 3:5?

⁵ Iehova este un Dumnezeu care dă încurajare. Cuvîntul său, Sfînta Biblie, conţine o multitudine de expresii extrem de încurajatoare. Iată, în acest sens, exemplul de la Osea 3:5: „După aceea, fiii lui Israel se vor întoarce şi cu siguranţă că îl vor căuta pe Iehova, Dumnezeul lor şi pe David, regele lor; şi vor veni, desigur, tremurînd la Iehova şi la bunătatea sa, în perioada finală a zilelor.“

 6. Ce deosebire există între Israelul spiritual şi religiile creştinătăţii?

⁶ În 537 î.e.n., o rămăşiţă de israeliţi s-a întors din captivitatea Babilonului pentru a reîncepe să i se închine lui Iehova la Ierusalim. În mod asemănător, în epoca noastră, în anul 1919, rămăşiţa unsă a israeliţilor spirituali ‘s-a întors’ din organizaţia lui Satan, unde era captivă, ‘căutîndu-l pe Iehova, Dumnezeul său’. Cîtă deosebire între această rămăşiţă şi religiile apostate ale creştinătăţii! Nici una dintre ele nu vrea să-l recunoască pe Iehova drept „Dumnezeul său“. Departe de a-l ‘căuta pe Iehova’, ele nu vor nici măcar să-i folosească numele.

 7. Cum au onorat slujitorii lui Iehova numele Dumnezeului lor?

⁷ Spre începutul „perioadei finale a zilelor“, Turnul de veghere publica în ediţia din 1 ianuarie 1926 (engleză) un articol provocator cu titlul: „Cine îl va onora pe Iehova?“ Rămăşiţa reîntoarsă a Israelului spiritual a răspuns cu fidelitate la această invitaţie, şi, în 1931, a acceptat bucuroasă numele de Martori ai lui Iehova (Isaia 43:10, 12). Ei continuă chiar şi acum să anunţe neobosiţi numele lui Dumnezeu locuitorilor pămîntului. În 1984, ei au publicat în milioane de exemplare şi în numeroase limbi o broşură atractivă, în culori, intitulată Numele divin care va dăinui pentru totdeauna.

 8, 9. (a) Ce trebuie să înţelegem prin expresia ‘a-l căuta pe David, regele lor’? (b) Cînd şi unde a fost întronat Regele? (c) Cum au ajuns slujitorii lui Iehova să înţeleagă această problemă?

⁸ De asemenea, Osea a profeţit că aceşti fii spirituali ‘se vor întoarce şi îl vor căuta pe David, regele lor!’ Israelul natural n-a mai avut rege din anul 607 î.e.n., cînd dinastia lui David a fost îndepărtată. Acest eveniment a marcat, de fapt, începutul celor 2 520 de ani de dominaţie păgînă, altfel spus „timpurile fixate ale naţiunilor“ sau „timpurile păgînilor“ (Luca 21:24; Daniel 4:16). Dar în 1914, cînd a început „perioada finală a zilelor“, Dumnezeu l-a instalat pe Isus Cristos, prefigurat prin David, ca Rege în Sion, adică în Ierusalimul ceresc.“ — Evrei 12:22; Psalm 2:6.

⁹ Slujitorii lui Iehova de pe pămînt nu au înţeles imediat toate aceste evenimente. Totuşi, încercările lor de a-l găsi pe „David, regele lor“, au atins punctul culminant cînd Turnul de veghere din 1 martie 1925 (în engleză) a publicat articolul intitulat „Naşterea unei naţiuni“. Bazîndu-se pe Apocalips capitolul 12, acest articol argumenta convingător faptul că Regatul mesianic al lui Iehova se născuse în ceruri în 1914 şi că, de atunci, Cristos ‘stăpînea în mijlocul duşmanilor săi! — Psalm 110:1, 2; 2:1–6.

10. (a) Cine ‘vine tremurînd la Iehova’ şi cum? (b) De ce este atît de importantă astăzi ‘teama de Iehova’?

¹⁰ Rămăşiţa unsă şi evident, toţi aceia care i se dedică lui Iehova sînt pe deplin conştienţi de păcatele pe care le-au comis în trecut. De aceea, manifestînd umilinţă, ei ‘vin tremurînd la Iehova’ cerîndu-i iertare pentru păcatele lor. Şi, dat fiind că astăzi „perioada finală a zilelor“ se apropie de punctul culminant, toţi cei care îl iubesc pe Iehova veghează cu şi mai multă atenţie ca să nu păcătuiască împotriva lui şi să nu calce legile lui drepte. Trebuie să continuăm să ‘venim tremurînd la Iehova’, tratîndu-ne cu severitate corpul, pentru a obţine salvare în ordinea nouă promisă de Dumnezeu (1 Corinteni 9:27). Nu trebuie să uităm niciodată că „teama de Iehova este începutul înţelepciunii“. — Psalm 111:10.

11. (a) În ce sens este Iehova un Dumnezeu bun? (b) De ce trebuie să ‘venim tremurînd la bunătatea lui Iehova’?

¹¹ Dar cum putem ‘veni tremurînd la bunătatea lui Iehova’? Iehova excelează în bunătate; el este întruchiparea perfecţiunii morale. El este desăvîrşit şi ne satisface toate necesităţile. De aceea, asemenea psalmistului David, noi putem spune cu încredere: „Iehova este Păstorul meu. Nu voi duce lipsă de nimic (...) În mod sigur, generozitatea şi bunătatea lui iubitoare mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele“ (Psalm 23:1–6). Începînd de acum şi pînă la sfîrşitul „perioadei zilelor finale“ trebuie ‘să venim tremurînd la bunătatea lui Iehova’, convinşi fiind că jertfa preţioasă oferită de Isus, Fiul său, ne va acoperi păcatele (1 Ioan 2:1, 2). Plîni de recunoştinţă, noi exclamăm: „O, Iehova (...) Cît de abundentă este bunătatea ta, pe care le-ai rezervat-o acelora care se tem de tine!“ — Psalm 31:17, 19.

12. (a) Cum putem imita bunătatea lui Iehova? (b) De ce este obligatoriu să procedăm astfel?

¹² În timp ce lumea lui Satan se adînceşte tot mai mult în mlaştina răutăţii, să imităm bunătatea lui Iehova, anunţînd semenilor noştri vestea bună a Regatului şi manifestînd în viaţa noastră calităţile divine. Să cultivăm, într-adevăr, roadele spiritului, inclusiv bunătatea, în toate relaţiile pe care le avem cu semenii noştri, indiferent dacă este vorba de relaţiile familiale, de cele din cadrul adunării sau de cele întreţinute cu oamenii din lume (Galateni 5:22, 23; Psalm 119:65–68). Dacă vrem să supravieţuim ‘perioadei finale a zilelor’, îndeplinirea acestei cerinţe este obligatorie.

Sfaturile unui patriarh

13. (a) Acordînd atenţie profeţiei pe care Iacob a rostit-o pe patul de moarte, cine poate beneficia de împlinirea ei? (b) Ce sfaturi conţine această profeţie?

¹³ În urmă cu aproximativ 3 700 de ani, patriarhul Iacob (numit şi Israel) a rostit o profeţie în timp ce se afla pe patul de moarte. Adresîndu-se celor 12 fii ai lui, conducători ai triburilor lui Israel, el a spus: „Adunaţi-vă ca să vă spun ce vi se va întîmpla în perioada finală a zilelor.“ Astăzi, cuvintele lui se împlinesc asupra rămăşiţei israeliţilor spirituali şi, prin extindere, asupra „altor oi“, care însoţesc rămăşiţa. Indiferent căreia dintre cele două clase îi aparţine, nici un creştin nu va scăpa nepedepsit dacă va călca normele morale fixate de Iehova, aşa cum a făcut Ruben, sau dacă va da curs liber temperamentului său violent, asemenea lui Simeon şi Levi. Dimpotrivă, asemenea celorlalţi fii ai lui Israel, creştinul trebuie să manifeste curaj şi încredere în Iehova şi să fie roditor. — Geneza 49:1, 3–7, 9, 18, 22; Ioan 10:16; vezi şi 2 Petru 1:8–11.a

14. Care sînt cele două profeţii referitoare la „timpul sfîrşitului“ care le oferă un sfat cu totul special „altor oi“?

¹⁴ Clasa „altor oi“, nutrind speranţa de a supravieţui „timpul sfîrşitului“, beneficiază de un sfat cu totul deosebit. Ca şi cum s-ar fi avut în vedere accentuarea importanţei lui, acest sfat a fost consemnat în două profeţii biblice: la Isaia 2:2–5 şi la Mica 4:1–5.

Mulţimile se revarsă spre casa lui Dumnezeu

15. (a) Cum s-a împlinit Isaia 2:2? (b) Ce deosebire constată astăzi cei umili, şi care este reacţia lor?

¹⁵ Isaia 2:2 spune: „Şi se va întîmpla, fără îndoială, în perioada finală a zilelor‚ că muntele casei lui Iehova va ajunge ferm stabilit, deasupra piscului munţilor şi, cu certitudine, el va fi înălţat deasupra dealurilor; şi va trebui ca spre el să se reverse toate naţiunile.“ De mai bine de 50 de ani, începînd din anul 1935, aceste ‘lucruri demne de dorit ale tuturor naţiunilor’ „se adună la casa de închinare a lui Iehova, ‘umplînd de glorie această casă’. Pe măsură ce „perioada finală a zilelor“ se apropie tot mai mult de punctul ei culminant, asistăm, după cît se pare, la o accelerare a acestei revărsări. Muntele simbolic al închinării curate la Iehova se înalţă tot mai mult, astfel încît oamenii umili pot să remarce deosebirea existentă, între acest munte şi „dealurile“ şi „munţii“ ce aparţin lumii laxiste a lui Satan. Ei „ies“ din religia falsă şi fug, într-un număr mereu crescînd, spre muntele închinării lui Iehova. — Hagai 2:7; Apocalips 18:2, 4, 5; Psalm 37:10, 11.

16. (a) Cărei invitaţii răspund aceşti oameni umili? (b) Cum îşi îndeplineşte Iehova promisiunea de ‘a accelera lucrul acesta’?

¹⁶ Aceste persoane umile răspund invitaţiei formulate de Isaia 2:3: „«Veniţi, şi să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob; şi el ne va instrui cu privire la căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale.» Căci din Sion va ieşi legea, şi din Ierusalim Cuvîntul lui Iehova.“ Iehova a început deja să realizeze această promisiune, ‘accelerînd lucrul acesta la rîndul său’ (Isaia 60:22). Din ce în ce mai numeroasă, „marea mulţime (...) din toate naţiunile“ se adună pentru a se închina lui Iehova. Din numărul lor total, 138 540 au fost botezaţi în 1982, 161 896 în 1983, 179 421 în 1984 şi 189 800 în 1985. Toţi aceştia doresc să treacă vii prin „perioada finală a zilelor“. — Apocalips 7:9, 14.

17. (a) Cum pot să-şi exprime noii Martori recunoştinţa faţă de bunătatea lui Iehova? (b) De care sfaturi pozitive sau constructive trebuie să ascultăm cu toţii?

¹⁷ Aceşti noi Martori apreciază bunătatea pe care Iehova a manifestat-o faţă de ei, aducîndu-i la lumina adevărului şi doresc cu sinceritate să dea şi ei dovadă de bunătate faţă de semenii lor. Ei acceptă bucuros învăţătura pe care le-o dă Iehova prin intermediul Cuvîntului său şi al organizaţiei sale. Spre deosebire de legea lui Moise, care conţinea numeroase înterdicţii pe care israeliţii trebuia să le respecte (vezi Exod 20:3–17), cele două mari legi pe care le-a dat Isus creştinilor au un caracter pozitiv sau constructiv, ‘ordonîndu-ne să-l iubim pe Iehova, Dumnezeul nostru, din toată inima noastră, din tot sufletul nostru, cu toată mintea noastră şi cu toată puterea noastră [...] şi să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine’ (Marcu 12:29–31). Uniţi, Martorii lui Iehova ascultă astăzi de „legea“ pe care Dumnezeu le-o transmite din „Ierusalimul ceresc“, şi pun în aplicare principiile sale drepte.

18. (a) Ce fel de reguli trebuie să respectăm? (b) Ce avantaje aduce respectarea unor reguli binefăcătoare?

¹⁸ Aceasta nu înseamnă însă că poporul lui Iehova nu trebuie să respecte nici o regulă. Apostolul Pavel ne aminteşte: „Totul să aibă loc cu decenţă şi în mod ordonat“ (1 Corinteni 14:40). La sălile noastre ale Regatului se împune fixarea unor anumite reguli, ca, de exemplu, cele pentru economisirea curentului electric sau cele pentru a-i împiedica pe copii să transforme, după întruniri, casa de închinare a lui Iehova într-o curte de joacă. Capul de familie va trebui, probabil, să fixeze anumite reguli, ca, de exemplu, examinarea cu regularitate, acasă, a textului zilnic. În cadrul familiei Bethel există, de asemenea, legi, îndeosebi cele referitoare la coafura şi ţinuta modestă pe care trebuie să o adopte aceşti creştini pentru a împodobi astfel vestea bună (1 Timotei 2:9). „Sulurile“ care vor fi deschise în timpul domniei de o mie de ani a lui Isus vor conţine şi ele, în mod sigur, reguli utile tuturor oamenilor. Este bine să ne obişnuim încă de pe acum să ascultăm de anumite reguli binefăcătoare, al căror scop este de a păstra ordinea şi de a dovedi consideraţie faţă de alţii. — Apocalips 20:12; 1 Corinteni 10:24; Filipeni 2:3, 4.

În această lume a violenţei

19, 20. (a) Ce atitudine au adoptat slujitorii lui Iehova faţă de principiul consemnat la Mica 4:3? (b) Ce avantaje le aduce această atitudine în timpul „perioadei finală a zilelor“?

¹⁹ Ne apropiem cu repeziciune de ziua în care mîna fiecărui om se va „ridica, într-adevăr, împotriva mîinii tovarăşului său“ (Zaharia 14:13). Care este reacţia slujitorilor lui Iehova în faţa nesocotirii de lege şi a violenţei ce domneşte în lume? Ei acţionează conform cuvintelor din Mica 4:3: „Va trebui ca ele să-şi făurească din spadele lor brăzdare şi din lăncile lor foarfece de grădină.“ Martorii lui Iehova au renunţat la orice formă de violenţă. Ei „nu vor mai învăţa războiul“. Fără îndoială, această atitudine le va aduce binecuvîntări în cursul „perioadei finale a zilelor“. Realitatea confirmă deja temeinicia acestei afirmaţii.

²⁰ De exemplu, cînd Turnul de veghere din 15 iulie 1983 (în engleză) a explicat că nu este indicat pentru un creştin să poarte arme de foc, Martorii lui Iehova din Noua Caledonie şi-au abandonat armele. La scurt timp după aceea, membrii unei grupări politice locale au percheziţionat toate casele dintr-un oraş şi le-au incendiat pe acelea unde au găsit arme de foc. Nici una dintre casele Martorilor lui Iehova nu a fost distrusă. Aşa cum o dovedesc cazurile petrecute în Irlanda de Nord, Liban, Zimbabwe şi în alte ţări, cea mai bună metodă de apărare este, de multe ori, o atitudine neutră, manifestată deschis.

21. (a) Cărei invitaţii trebuie să răspundem, şi ce hotărîre trebuie să luăm, dacă dorim să fim cu adevărat fericiţi? (b) Cum putem să beneficiem de bunătatea lui Iehova?

²¹ Cît de fericiţi vom fi dacă vom răspunde la următoarea invitaţie formulată de Isaia 2:5: „Veniţi, şi să umblăm în lumina lui Iehova!“ O fericire asemănătoare vor simţi şi aceia care adoptă hotărîrea fermă exprimată de profetul Mica. Acesta, după ce descrie siguranţa şi pacea paradiziacă ce există în cadrul poporului lui Dumnezeu, spune în continuare: „Căci toate popoarele, în ceea ce le priveşte, vor umbla fiecare în numele dumnezeului său; dar în ceea ce ne priveşte, noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp indefinit, chiar pentru totdeauna.“ Evident, dacă vom continua să practicăm adevărata închinare în unitate şi pace, cu scopul de a supravieţui „perioada finală a zilelor“, Iehova îşi va revărsa bunătatea asupra noastră.

[Notă de subsol]

Întrebări recapitulative

◼ Ce se înţelege prin „perioada finală a zilelor“?

◼ Cum putem „veni tremurînd la Iehova şi la bunătatea sa“?

◼ Ce sfat desprindem din profeţia pe care a anunţat-o Iacob înaintea morţii sale?

◼ Ce paşi constructivi putem face, în armonie cu Isaia 2:2–5 şi Mica 4:1–5?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Osea ne încurajează să imităm bunătatea lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Iacob vorbeşte despre calităţi şi defecte

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Isaia ne invită ‘să umblăm în lumina lui Iehova’

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Mica ne invită ‘să umblăm pentru totdeauna în numele lui Iehova’