Şi multe popoare şi naţiuni puternice vor veni într-adevăr să-l caute pe Iehova al armatelor la Ierusalim şi să înblînzească faţa lui Iehova.»

4. De ce nu se aplică această profeţie nici iudaismului şi nici creştinătăţii?

⁴ Împlinirea parţială a acestei profeţii s-a înfăptuit în legătură cu templul reconstruit la Ierusalim, începînd din zilele lui Zorobabel şi indica spre o împlinire la o scară mult mai vastă în zilele noastre. În legătură cu ce popor? Fireşte că nu ar fi rezonabil din partea celor care îl ’caută pe Iehova‘ să se îndrepte spre poporul care refuză în mod superstiţios chiar şi să pronunţe numele lui Dumnezeu, aşa cum fac iudeii naturali care aderă strîns la închinarea lor tradiţională. Şi nu se vor îndrepta nici spre creştinătate, care imită obiceiul iudeilor de a evita utilizarea numelui divin. Şi nu spre Ierusalimul pămîntesc se îndreaptă oamenii din zilele noastre pentru a se închina lui Iehova. Aşa cum a profeţit Isus, Dumnezeu şi-a abandonat templul din acel oraş şi el a fost distrus în anul 70 e.n., pentru a nu mai fi reclădit niciodată. Faptul acesta indică, pentru orice persoană raţională, că Dumnezeu nu se află alături de Israelul necreştin. — Matei 23:37, 38; compară şi 1 Regi 9:8, 9.

5. Cum identifică Scripturile: (a) „Ierusalimul“ care îl reprezintă astăzi pe Iehova? (b) pe ’iudeul‘ cu privire la care a profeţit Zaharia?

⁵ „Ierusalimul“ care îl reprezintă astăzi pe Iehova este descris la Evrei 12:22 drept „un oraş al Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc“. Aşa cum Ierusalimul antic a fost un simbol vizibil al stăpînirii lui Iehova, „Ierusalimul ceresc“ este Regatul Mesianic al lui Dumnezeu, în care Isus Cristos a fost întronat ca Rege la sfîrşitul timpurilor păgînilor sau naţiunilor, în anul 1914 (1 Cronici 29:23; Luca 21:24). Acest Regat sau guvern are reprezentanţi aici pe pămînt, şi anume, aceia care îl proclamă cu loialitate drept unica speranţă sigură a omenirii. Cei dintîi care au anunţat că Regatul a fost întemeiat în 1914 au fost membrii care au mai rămas din „turma mică“. Ei constituie „Israelul lui Dumnezeu“ în sens spiritual, ’iudeii‘ spirituali ai profeţiei lui Zaharia (Luca 12:32; Galateni 6:16; Romani 2:28, 29). Fiindcă îl iubesc pe Dumnezeu şi sînt conştienţi de responsabilitatea lor de a face cunoscut că Iehova este adevăratul Dumnezeu Atotputernic, ei au adoptat în anul 1931 numele de Martorii lui Iehova. — Isaia 43:10–12.