Dezlegarea misterului legat de cel mai mare nume

Este demn de remarcat faptul că atât Coranul musulman, cât şi Biblia creştină se referă la cel mai mare nume. Analiza de faţă explică semnificaţia şi importanţa celui mai mare nume. Ea arată, de asemenea, ce legătură are acest nume cu întreaga omenire şi cu viitorul nostru aici, pe pământ.

MILIOANE de bărbaţi şi femei au trăit şi au murit pe acest pământ. În majoritatea cazurilor, împreună cu ei au pierit şi numele lor, iar amintirea le-a fost uitată. Dar unele nume mari — cum ar fi Avicenna, Edison, Pasteur, Beethoven, Gandhi şi Newton — continuă să trăiască. Aceste nume sunt legate de realizările, de descoperirile şi de invenţiile celor care le-au purtat.

Există însă un nume mai mare decât oricare altul. De el sunt legate toate minunile trecute şi prezente din întregul univers. Ba mai mult, de acest nume este legată speranţa omenirii de a se bucura de o viaţă lungă şi fericită!

Mulţi oameni au dorit să ajungă să cunoască acest nume. Ei l-au căutat şi au întrebat de el, dar nu l-au găsit. Pentru ei, acesta a rămas un mister. În realitate, nici un om nu poate descoperi acest nume dacă Purtătorul său nu i-l dezvăluie. Din fericire, misterul legat de acest nume fără asemănare a fost dezlegat. Dumnezeu însuşi a făcut acest lucru, astfel încât cei care cred în el să îl cunoască. El şi-a dezvăluit numele lui Adam, apoi lui Avraam, lui Moise, precum şi altor slujitori fideli ai Săi din vechime.

În căutarea celui mai mare nume

Coranul vorbeşte despre cineva „care era foarte versat în Scripturi“ (27:40). Explicând acest verset, un comentariu cunoscut sub numele de Tafsīr Jalālayn spune: „Asaf, fiul lui Barkhiyā era un om drept. El cunoştea măreţul nume al lui Dumnezeu şi, ori de câte ori îl chema, primea răspuns“. Aceste cuvinte ne amintesc de scriitorul biblic Asaf, care spunea în Psalmul 83:18: „Şi să cunóscă, că tu, al căruĭ nume este Iehova, tu numaĭ Escĭ cel Pré-înalt preste tot pămêntul“ (Sfânta Scriptură, 1911).

În Coran 17:2, citim: „I-am dat lui Moise Scripturile şi l-am făcut un ghid pentru israeliţi“. În aceste Scripturi, Moise se adresează lui Dumnezeu, spunând: „Iată, cînd mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi», şi ei mă vor întreba: «Care este Numele Lui?», ce le voi spune?“ Dumnezeu i-a răspuns lui Moise, spunând: „Aşa să vorbeşti fiilor lui Israel: «DOMNUL [Iehova, SS], Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie»“. — Exodul 3:13, 15.

În timpurile antice, israeliţii cunoşteau acest mare nume al lui Dumnezeu. El era folosit chiar ca element de compunere a propriilor lor nume. Întocmai cum astăzi se întâlneşte numele de Abdullah, care înseamnă „Slujitorul lui Dumnezeu“, unii oameni din Israelul antic purtau numele de Obadia, care înseamnă „Slujitorul lui Iehova“. Mama profetului Moise se numea Iochebed, care înseamnă, probabil, „Iehova este glorie“. Numele de Ioan înseamnă „Iehova a fost binevoitor“. Iar numele profetului Ilie înseamnă „Dumnezeul meu este Iehova“.

Profeţii cunoşteau acest mare nume şi îl foloseau cu un respect profund. În Sfintele Scripturi el se găseşte de peste 7 000 de ori. Isus Cristos, fiul Mariei, a scos în evidenţă acest nume atunci când a spus în rugăciunea sa adresată lui Dumnezeu: „Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat . . . Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei“ (Ioan 17:6, 26). În renumitul său comentariu asupra Coranului, Bayḍāwī explică textul din Coran 2:87, spunând că Isus obişnuia ca „prin măreţul nume al lui Dumnezeu să învieze persoane moarte“.

Atunci, ce anume s-a întâmplat astfel încât acest nume să devină un mister? Ce legătură are acest nume cu viitorul fiecăruia dintre noi?

Cum a devenit numele un mister?

Unii cred că în ebraică „Iehova“ înseamnă „Allah” (Dumnezeu). Dar „Allah” corespunde cuvântului ebraic ʼElohím, care este forma de plural al maiestăţii a cuvântului ʼelóhah (dumnezeu). În rândurile iudeilor a apărut o superstiţie care-i împiedica să pronunţe numele divin, Iehova. Aşadar, când citeau Sfintele Scripturi şi întâlneau numele Iehova, ei şi-au făcut obiceiul să spună ʼAdhonaí, care înseamnă „Domnul“. În unele locuri, ei chiar au schimbat textul ebraic original, înlocuind pe „Iehova“ cu ʼAdhonaí.

Conducătorii religioşi ai creştinătăţii au urmat aceeaşi metodă. Ei au înlocuit numele Iehova cu „Dumnezeu“ („Allah“, în arabă) şi cu „Domnul“. Aceasta a contribuit la dezvoltarea doctrinei false a Trinităţii, care nu are nici un fundament în Sfintele Scripturi. Din această cauză, milioane de oameni se închină în mod greşit lui Isus şi spiritului sfânt şi îi consideră egali cu Dumnezeu.a

Prin urmare, atât conducătorii iudaismului, cât şi cei ai creştinătăţii poartă răspunderea pentru ignoranţa larg răspândită cu privire la cel mai mare nume. Dar Dumnezeu a profeţit: „Voi sfinţi Numele Meu cel mare, . . . Şi popoarele vor cunoaşte că Eu sînt DOMNUL [Iehova, SS]“. Da, Iehova îşi va face cunoscut numele în rândul tuturor naţiunilor. De ce? Deoarece el nu este numai Dumnezeul evreilor sau al vreunei alte naţiuni sau popor distinct, ci este Dumnezeul întregii omeniri. — Ezechiel 36:23; Geneza 22:18; Psalmul 145:21; Maleahi 1:11.

Cel mai mare nume şi viitorul nostru

Sfintele Scripturi spun: „Oricine va chema Numele DOMNULUI [Iehova, SS] va fi mîntuit“ (Romani 10:13). Salvarea noastră în ziua judecăţii va depinde de cunoaşterea numelui lui Dumnezeu. A cunoaşte numele lui Dumnezeu include cunoaşterea însuşirilor, a lucrărilor şi a scopurilor sale, precum şi faptul de a trăi în armonie cu înaltele sale principii. De exemplu, Avraam a cunoscut numele lui Dumnezeu şi a chemat acest nume. Ca urmare a acestui fapt, el s-a bucurat de o bună relaţie cu Dumnezeu, a dovedit credinţă în el, s-a bizuit pe el şi l-a ascultat. Astfel, Avraam a devenit prietenul lui Dumnezeu. Şi în cazul nostru, cunoaşterea numelui lui Dumnezeu ne apropie de el şi ne ajută să dezvoltăm o relaţie personală cu el, ţinând cu tărie la iubirea sa. — Geneza 12:8; Psalmul 9:10; Proverbele 18:10; Iacov 2:23.

În Biblie citim: „Iehova ascultă, şi-ĭ aude, şi se scrie carte de amintire înaintea luĭ pentru ceĭ ce se tem de Iehova, şi gândesc la numele luĭ“ (Maleahi 3:16, SS). De ce trebuie ‘să gândim’ la cel mai mare nume? Numele Iehova înseamnă literalmente „El face să devină“. Acest fapt îl dezvăluie pe Iehova ca fiind Cel care se determină pe sine să devină Împlinitorul promisiunilor. El îşi aduce întotdeauna la îndeplinire scopurile sale. El este Dumnezeul Atotputernic, singurul Creator, Cel care deţine toate însuşirile excelente. Nu există nici un cuvânt care să poată descrie pe deplin natura divină a lui Dumnezeu. Dumnezeu şi-a ales însă cel mai mare nume — Iehova —, şi acesta ne aminteşte toate însuşirile, calităţile şi scopurile sale.

În Sfintele Scripturi, Dumnezeu ne vorbeşte despre scopurile sale referitoare la omenire. Iehova Dumnezeu a creat omul pentru ca acesta să se bucure de o viaţă fericită şi veşnică în Paradis. Voinţa sa referitoare la omenire este ca toţi oamenii să constituie o familie, unită în iubire şi pace. Dumnezeul iubirii îşi va îndeplini acest scop în viitorul apropiat. — Matei 24:3–14, 32–42; 1 Ioan 4:14–21.

Dumnezeu explică motivele pentru care omenirea se află în suferinţă şi arată că salvarea este posibilă (Apocalipsa 21:4). În Psalmul 37:10, 11 citim: „Încă puţin timp şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi. Cei blînzi moştenesc pămîntul şi se vor desfăta în belşug de pace“. — Vezi şi Coran 21:105.

Da, Dumnezeu va fi cunoscut prin intermediul marelui său nume. Naţiunile vor trebui să cunoască faptul că el este Iehova. Ce minunat privilegiu avem să cunoaştem cel mai mare nume, să depunem mărturie despre el şi să ne ataşăm de el! În felul acesta, îmbucurătorul scop al lui Dumnezeu se va împlini pentru fiecare dintre noi: „Fiindcă Mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Cînd mă va chema, îi voi răspunde; . . . Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mîntuirea Mea“. — Psalmul 91:14–16.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

La rugul aprins, Dumnezeu s-a identificat înaintea lui Moise ca fiind ‘Iehova, Dumnezeul lui Avraam’

[Provenienţa ilustraţiei]

Moise şi rugul aprins, de W. Thomas, Sr.